Psalmul 124
O cântare de pelerinaj. A lui David.
1„De n‑ar fi fost Domnul de partea noastră…“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2„De n‑ar fi fost Domnul de partea noastră,
când s‑au ridicat oamenii împotriva noastră,
3ne‑ar fi înghițit de vii,
când li s‑a aprins mânia față de noi;
4ne‑ar fi potopit apele,
ar fi trecut peste noi torentul4 Lit.: uedul. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar și uneori impredictibil, ca un torent.;
5ar fi trecut peste noi apele cele năprasnice.
6Binecuvântat să fie Domnul,
Care nu ne‑a lăsat pradă colților lor.
7Sufletul nostru a scăpat
ca o pasăre din lațul păsărarilor;
lațul s‑a rupt, iar noi am scăpat!
8Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
Creatorul cerurilor și al pământului.“
الْمَزْمُورُ الْمِئَةُ وَالرَّابِعُ وَالْعِشْرُونَ
تَرْنِيمَةُ الْمَصَاعِدِ. لِدَاوُدَ
1لَوْ لَمْ يَكُنِ الرَّبُّ مَعَنَا لِيَقُلْ إِسْرَائِيلُ، 2لَوْ لَمْ يَكُنِ الرَّبُّ مَعَنَا، عِنْدَمَا قَامَ النَّاسُ عَلَيْنَا. 3لابْتَلَعُونَا وَنَحْنُ أَحْيَاءُ، عِنْدَمَا احْتَدَمَ غَضَبُهُمْ عَلَيْنَا، 4وَلَجَرَفَتْنَا الْمِيَاهُ، وَلَطَمَا السَّيْلُ عَلَيْنَا، 5وَلَطَغَتِ الْمِيَاهُ العَاتِيَةُ عَلَى أَنْفُسِنَا. 6مُبَارَكٌ الرَّبُّ الَّذِي لَمْ يَجْعَلْنَا فَرِيسَةً لأَسْنَانِ أَعْدَائِنَا. 7نَجَتْ نُفُوسُنَا كَالْعُصْفُورِ مِنْ فَخِّ الصَّيَّادِينَ: انْكَسَرَ الْفَخُّ وَنَجَوْنَا. 8عَوْنُنَا بِاسْمِ الرَّبِّ صَانِعِ السَّمَاوَاتِ وَالأَرْضِ.
