Psalmul 106
1Lăudați‑L pe Domnul!1, 48 Ebr.: Hallelu Yah!
Mulțumiți Domnului, căci este bun,
căci în veac ține îndurarea1 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului. Lui!
2Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3Ferice de cei care păzesc ce este drept
și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4Adu‑Ți aminte de mine, Doamne,
în bunăvoința Ta față de poporul Tău!
Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta,
5ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
și să Te laud împreună cu moștenirea Ta.
6Noi am păcătuit ca și părinții noștri,
am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.
7În timp ce erau în Egipt,
părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale;
nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale
și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26..
8Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său,
ca să‑Și descopere puterea.
9A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat;
apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura
și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului.
11Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12Atunci I‑au crezut cuvintele
și I‑au cântat laudă.
13Dar au uitat curând lucrările Lui;
nu I‑au așteptat sfatul.
14Li s‑au aprins poftele în pustie
și L‑au pus la încercare14 Același verb este folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7). Vezi și Mt. 4:1; Mc. 1:13 și Lc. 4:2, unde verbul în limba greacă este folosit și în cazul Satanei, care Îl ispitește pe Isus. pe Dumnezeu în pustietate.
15El le‑a îndeplinit cererea,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16În tabără au fost geloși pe Moise
și pe Aaron, cel sfințit Domnului.
17Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan
și a acoperit comunitatea lui Abiram.
18Focul le‑a consumat comunitatea;
flăcările i‑au mistuit pe cei răi.
19La Horeb și‑au făcut un vițel
și s‑au închinat chipului turnat.
20Au schimbat Slava lor
cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.
21L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,
pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt,
22minuni în țara lui Ham,
lucruri de temut la Marea Roșie.
23Astfel, El a spus că o să‑i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să‑I abată mânia de la distrugere.
24Apoi au respins țara cea plăcută;
ei n‑au crezut în cuvântul Lui.
25Au cârtit în corturile lor
și nu au ascultat de glasul Domnului.
26Atunci, El a jurat cu mâna ridicată26 Lit.: El a ridicat mâna.
că îi va face să cadă în pustie,
27că le va face sămânța să cadă printre neamuri
și‑i va împrăștia printre alte țări.
28S‑au alipit de Baal-Peor
și au mâncat jertfe închinate morților28 Cu referire probabil la idoli..
29L‑au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată
și urgia s‑a oprit.
31Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate,
din generație în generație, pe vecie.
32L‑au mâniat la apele Meriba,
iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise.
33Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.33 Sau: Căci i‑au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.
34Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35ci s‑au amestecat cu neamurile
și s‑au deprins cu faptele acestora.
36Au slujit idolilor lor,
iar aceștia au devenit o cursă pentru ei.
37Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.
38Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor și al fiicelor lor,
jertfindu‑i idolilor Canaanului,
și au spurcat țara din cauza sângelui.
39S‑au întinat prin faptele lor
și s‑au prostituat prin lucrările lor.
40Atunci s‑a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
și Și‑a urât moștenirea.
41I‑a dat pe mâna neamurilor
și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42Dușmanii lor i‑au asuprit
și au fost umiliți sub mâna lor.
43El i‑a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44El a privit la strâmtorarea lor
când le‑a auzit strigătele.
45Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui.
I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale
46și a făcut ca aceștia să capete milă
din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi.
47Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne!
Strânge‑ne dintre neamuri
ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt
și să ne fălim aducându‑Ți laudă.
48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Lăudați‑L pe Domnul!
Psalm 106
Herrens nåd, Israels otro
1Halleluja!
Prisa Herren, för han är god.
Hans nåd varar i evighet.
2Vem kan räkna upp Herrens väldiga gärningar,
förkunna allt hans lov?
3Lyckliga är de som bevarar det som är rätt
och alltid gör det rättfärdiga.
4Tänk på mig, Herre,
när du visar välvilja mot ditt folk!
Kom till min hjälp med din räddning!
5Låt mig få se det goda hos dina utvalda
och dela ditt folks glädje,
prisa dig tillsammans med dem
som är din egendom.
6Vi har syndat liksom våra fäder,
vi har handlat fel och gjort det onda.
7Våra fäder i Egypten förstod inte Herrens under.
De glömde hans nådegärningar
och gjorde uppror vid Sävhavet.
8Ändå räddade han dem för sitt namns skull
för att göra sin makt känd.
9Han riktade sin befallning mot Sävhavet, och det blev torrt.
Han ledde dem genom djupen som genom en öken.
10Han räddade dem från dem som hatade dem
och befriade dem från deras fiender.
11Vattnet täckte deras fiender.
Inte en enda en av dem undkom.
12Då trodde de hans ord
och lovade honom med sin sång.
13Men snart glömde de allt han gjort.
De väntade inte på hans råd.
14De greps av begär i öknen
och utmanade Gud i ödemarken.
15Då gav han dem vad de begärde,
men han sände också förödande sjukdomar över dem.106:15 Översättningen förödande sjukdomar är osäker. Utifrån Septuaginta m.fl. (som översätter uttrycket tillfredsställelse/mättnad) kan versens senare del tolkas så här: …och sände dem föda som mättade dem. Utifrån den faktiska historiska händelsen i 4 Mos 11 är båda tolkningarna riktiga.
16De blev avundsjuka på Mose och Aron,
som var helgade åt Herren.
17Jorden öppnade sig och svalde Datan,
begravde Avirams hop.
18Eld flammade upp bland deras anhängare,
lågorna uppslukade de onda.
19De gjorde en kalv vid Horeb
och tillbad en gjuten avgud.
20De bytte ut sin härlighet
mot en avbild av en tjur som äter gräs.
21De glömde Gud, sin räddare,
som gjort så stora ting i Egypten,
22mirakel i Hams land
och märkliga gärningar vid Sävhavet.
23Därför bestämde han sig för att förgöra dem.
Men Mose, hans utvalde, ställde sig framför honom
för att hålla tillbaka hans vrede,
så att han inte skulle förinta dem.
24Sedan föraktade de det underbara landet,
och de trodde inte på hans ord.
25De gnällde i sina tält,
och de ville inte lyssna till Herren.
26Därför lyfte han sin hand och svor
att han skulle döda dem i öknen,
27och att deras barn skulle skingras bland främmande folk
och spridas ut till andra länder.
28De förenade sig med Baal-Pegor,
och de åt offer som offrats till livlösa avgudar.106:28 Mer ordagrant: …till döda, men sammanhanget och den historiska bakgrunden talar för att det var frågan om avgudar och inte döda/livlösa generellt.
29Genom sina gärningar retade de Herren till vrede,
så att en plåga bröt ut bland dem.
30Men Pinechas grep in och kom emellan,
så att plågan upphörde.
31För detta räknades han som rättfärdig
från generation till generation, för evigt.
32Vid Merivas vatten förargade de Herren igen
och ställde till bekymmer för Mose.
33De var upproriska mot hans ande, så
att han106:33 Eller: De gjorde hans ande så bitter att han. talade utan att tänka efter.
34De förgjorde inte heller folken,
som Herren hade sagt till dem,
35utan beblandade sig med främmande folk
och tog efter deras seder och bruk.
36De tillbad deras avgudar,
och detta blev en fälla för dem.
37De offrade sina söner och döttrar
till demoner.
38De utgöt oskyldigt blod, sina söners och döttrars,
som de offrade åt Kanaans avgudar,
och landet blev vanhelgat genom dessas blod.
39De vanhelgade sig själva genom sina handlingar
och agerade i otrohet.
40Herrens vrede upptändes mot hans folk,
och han avskydde sin arvedel.
41Han överlämnade dem åt främmande folk,
och de som hatade dem fick härska över dem.
42Deras fiender förtryckte dem,
och de fick underkasta sig deras makt.
43Gång på gång befriade han dem,
men de fortsatte att göra uppror,
och de sjönk allt djupare i sin synd.
44Ändå såg han till dem i deras nöd
när han hörde deras rop.
45Han kom ihåg sitt förbund med dem
och var mild i sin stora nåd.
46Han lät dem finna förbarmande
hos dem som höll dem fångna.
47Rädda oss, Herre, vår Gud!
Samla oss från dessa folk,
så att vi får prisa ditt heliga namn
och tacka och lova dig.
48Lovad vare Herren, Israels Gud, från evighet till evighet!
Och allt folket ska säga: ”Amen!”
Halleluja!