Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 106

Psalmul 106

Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

19 La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

28 S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]

34 Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

44 El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 106:1 Sau: Dragostea Lui este veşnică!
  2. Psalmii 106:7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  3. Psalmii 106:28 Cu referire probabil la idoli
  4. Psalmii 106:33 Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.

New International Version - UK

Psalm 106

Psalm 106

Praise the Lord.[a]

Give thanks to the Lord, for he is good;
    his love endures for ever.

Who can proclaim the mighty acts of the Lord
    or fully declare his praise?
Blessed are those who act justly,
    who always do what is right.

Remember me, Lord, when you show favour to your people,
    come to my aid when you save them,
that I may enjoy the prosperity of your chosen ones,
    that I may share in the joy of your nation
    and join your inheritance in giving praise.

We have sinned, even as our ancestors did;
    we have done wrong and acted wickedly.
When our ancestors were in Egypt,
    they gave no thought to your miracles;
they did not remember your many kindnesses,
    and they rebelled by the sea, the Red Sea.[b]
Yet he saved them for his name’s sake,
    to make his mighty power known.
He rebuked the Red Sea, and it dried up;
    he led them through the depths as through a desert.
10 He saved them from the hand of the foe;
    from the hand of the enemy he redeemed them.
11 The waters covered their adversaries;
    not one of them survived.
12 Then they believed his promises
    and sang his praise.

13 But they soon forgot what he had done
    and did not wait for his plan to unfold.
14 In the desert they gave in to their craving;
    in the wilderness they put God to the test.
15 So he gave them what they asked for,
    but sent a wasting disease among them.

16 In the camp they grew envious of Moses
    and of Aaron, who was consecrated to the Lord.
17 The earth opened up and swallowed Dathan;
    it buried the company of Abiram.
18 Fire blazed among their followers;
    a flame consumed the wicked.
19 At Horeb they made a calf
    and worshipped an idol cast from metal.
20 They exchanged their glorious God
    for an image of a bull, which eats grass.
21 They forgot the God who saved them,
    who had done great things in Egypt,
22 miracles in the land of Ham
    and awesome deeds by the Red Sea.
23 So he said he would destroy them –
    had not Moses, his chosen one,
stood in the breach before him
    to keep his wrath from destroying them.

24 Then they despised the pleasant land;
    they did not believe his promise.
25 They grumbled in their tents
    and did not obey the Lord.
26 So he swore to them with uplifted hand
    that he would make them fall in the wilderness,
27 make their descendants fall among the nations
    and scatter them throughout the lands.

28 They yoked themselves to the Baal of Peor
    and ate sacrifices offered to lifeless gods;
29 they aroused the Lord’s anger by their wicked deeds,
    and a plague broke out among them.
30 But Phinehas stood up and intervened,
    and the plague was checked.
31 This was credited to him as righteousness
    for endless generations to come.
32 By the waters of Meribah they angered the Lord,
    and trouble came to Moses because of them;
33 for they rebelled against the Spirit of God,
    and rash words came from Moses’ lips.[c]

34 They did not destroy the peoples
    as the Lord had commanded them,
35 but they mingled with the nations
    and adopted their customs.
36 They worshipped their idols,
    which became a snare to them.
37 They sacrificed their sons
    and their daughters to false gods.
38 They shed innocent blood,
    the blood of their sons and daughters,
whom they sacrificed to the idols of Canaan,
    and the land was desecrated by their blood.
39 They defiled themselves by what they did;
    by their deeds they prostituted themselves.

40 Therefore the Lord was angry with his people
    and abhorred his inheritance.
41 He gave them into the hands of the nations,
    and their foes ruled over them.
42 Their enemies oppressed them
    and subjected them to their power.
43 Many times he delivered them,
    but they were bent on rebellion
    and they wasted away in their sin.
44 Yet he took note of their distress
    when he heard their cry;
45 for their sake he remembered his covenant
    and out of his great love he relented.
46 He caused all who held them captive
    to show them mercy.

47 Save us, Lord our God,
    and gather us from the nations,
that we may give thanks to your holy name
    and glory in your praise.

48 Praise be to the Lord, the God of Israel,
    from everlasting to everlasting.

Let all the people say, ‘Amen!’

Praise the Lord.

Notas al pie

  1. Psalm 106:1 Hebrew Hallelu Yah; also in verse 48
  2. Psalm 106:7 Or the Sea of Reeds; also in verses 9 and 22
  3. Psalm 106:33 Or against his spirit, / and rash words came from his lips