Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 106

Psalmul 106

Lăudaţi-L pe Domnul!

Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
    Îndurarea Lui ţine pe vecie![a]
Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
    Cine poate vesti toată lauda Sa?
Ferice de cei care păzesc ce este drept
    şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
    Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
    să mă bucur de bucuria poporului Tău
        şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.

Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
    am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
    nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
    şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[b].
El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
    ca să-Şi descopere puterea Sa.
A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
    apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
    şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
    fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
    şi I-au cântat laudă.

13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
    ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
    şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
    dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.

16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
    şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
    şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
    flăcările i-au mistuit pe cei răi.

19 La Horeb şi-au făcut un viţel
    şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
    cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
    pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
    şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
    însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
    ca să-I abată mânia de la nimicire.

24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
    ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
    şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
    că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
    şi-i va împrăştia printre popoare.

28 S-au alipit de Baal-Peor
    şi au mâncat jertfe închinate morţilor[c].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
    astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
    şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
    din generaţie în generaţie, pe vecie.

32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
    iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
    iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[d]

34 Ei nu au nimicit popoarele
    despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
    şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
    iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
    în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
    sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
    şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
    s-au desfrânat prin lucrările lor.

40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
    şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
    şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
    şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
    dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
        S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.

44 El a privit la strâmtorarea lor
    când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
    I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
    din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.

47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
    Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
    şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.

48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“

Laudă Domnului!

Notas al pie

  1. Psalmii 106:1 Sau: Dragostea Lui este veşnică!
  2. Psalmii 106:7 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  3. Psalmii 106:28 Cu referire probabil la idoli
  4. Psalmii 106:33 Sau: Căci i-au întărâtat duhul (lui Moise) / iar el a vorbit necugetat cu buzele lui.

King James Version

Psalm 106

1Praise ye the Lord. O give thanks unto the Lord; for he is good: for his mercy endureth for ever.

Who can utter the mighty acts of the Lord? who can shew forth all his praise?

Blessed are they that keep judgment, and he that doeth righteousness at all times.

Remember me, O Lord, with the favour that thou bearest unto thy people: O visit me with thy salvation;

That I may see the good of thy chosen, that I may rejoice in the gladness of thy nation, that I may glory with thine inheritance.

We have sinned with our fathers, we have committed iniquity, we have done wickedly.

Our fathers understood not thy wonders in Egypt; they remembered not the multitude of thy mercies; but provoked him at the sea, even at the Red sea.

Nevertheless he saved them for his name's sake, that he might make his mighty power to be known.

He rebuked the Red sea also, and it was dried up: so he led them through the depths, as through the wilderness.

10 And he saved them from the hand of him that hated them, and redeemed them from the hand of the enemy.

11 And the waters covered their enemies: there was not one of them left.

12 Then believed they his words; they sang his praise.

13 They soon forgat his works; they waited not for his counsel:

14 But lusted exceedingly in the wilderness, and tempted God in the desert.

15 And he gave them their request; but sent leanness into their soul.

16 They envied Moses also in the camp, and Aaron the saint of the Lord.

17 The earth opened and swallowed up Dathan and covered the company of Abiram.

18 And a fire was kindled in their company; the flame burned up the wicked.

19 They made a calf in Horeb, and worshipped the molten image.

20 Thus they changed their glory into the similitude of an ox that eateth grass.

21 They forgat God their saviour, which had done great things in Egypt;

22 Wondrous works in the land of Ham, and terrible things by the Red sea.

23 Therefore he said that he would destroy them, had not Moses his chosen stood before him in the breach, to turn away his wrath, lest he should destroy them.

24 Yea, they despised the pleasant land, they believed not his word:

25 But murmured in their tents, and hearkened not unto the voice of the Lord.

26 Therefore he lifted up his hand against them, to overthrow them in the wilderness:

27 To overthrow their seed also among the nations, and to scatter them in the lands.

28 They joined themselves also unto Baalpeor, and ate the sacrifices of the dead.

29 Thus they provoked him to anger with their inventions: and the plague brake in upon them.

30 Then stood up Phinehas, and executed judgment: and so the plague was stayed.

31 And that was counted unto him for righteousness unto all generations for evermore.

32 They angered him also at the waters of strife, so that it went ill with Moses for their sakes:

33 Because they provoked his spirit, so that he spake unadvisedly with his lips.

34 They did not destroy the nations, concerning whom the Lord commanded them:

35 But were mingled among the heathen, and learned their works.

36 And they served their idols: which were a snare unto them.

37 Yea, they sacrificed their sons and their daughters unto devils,

38 And shed innocent blood, even the blood of their sons and of their daughters, whom they sacrificed unto the idols of Canaan: and the land was polluted with blood.

39 Thus were they defiled with their own works, and went a whoring with their own inventions.

40 Therefore was the wrath of the Lord kindled against his people, insomuch that he abhorred his own inheritance.

41 And he gave them into the hand of the heathen; and they that hated them ruled over them.

42 Their enemies also oppressed them, and they were brought into subjection under their hand.

43 Many times did he deliver them; but they provoked him with their counsel, and were brought low for their iniquity.

44 Nevertheless he regarded their affliction, when he heard their cry:

45 And he remembered for them his covenant, and repented according to the multitude of his mercies.

46 He made them also to be pitied of all those that carried them captives.

47 Save us, O Lord our God, and gather us from among the heathen, to give thanks unto thy holy name, and to triumph in thy praise.

48 Blessed be the Lord God of Israel from everlasting to everlasting: and let all the people say, Amen. Praise ye the Lord.