Psalmul 105
1Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui!
Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!
2Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui!
Vestiți toate minunile Lui!
3Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!
4Căutați pe Domnul și puterea Lui,
căutați întotdeauna fața Lui!
5Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,
de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,
6sămânță a robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleșii Lui!
7El este Domnul, Dumnezeul nostru,
și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8El Își aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,
9de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre
și față de Israel printr‑un legământ veșnic,
11zicând: „Ție îți voi da țara Canaan,
ca parte a moștenirii voastre.“
12Pe atunci erau doar câțiva oameni,
puțini la număr și străini în țară.
13Ei călătoreau de la un neam la alt neam,
de la un regat la alt popor.
14El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească
și a mustrat regi pentru ei:
15„Nu vă atingeți de unșii Mei
și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“
16A chemat foametea peste țară,
a frânt orice toiag al pâinii.
17Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca rob.
18I‑au strâns picioarele în lanțuri,
iar gâtul i‑a fost pus în fiare,
19până la vremea când s‑a împlinit19 Lit.: a venit. Cuvântul Lui,
când Cuvântul Domnului l‑a dovedit curat.19 Lit.: l‑a rafinat.
20Atunci regele a trimis să‑l dezlege
și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze.
21L‑a pus stăpân peste casa lui
și stăpânitor peste toate averile lui,
22ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui
și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.
23Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.
24Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult
și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor.
25Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul,
să se poarte mișelește cu robii Săi.
26L‑a trimis pe Moise, robul Său,
și pe Aaron pe care‑l alesese.
27Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași
și au făcut minuni în țara lui Ham.
28A trimis întunericul și s‑a făcut beznă;
Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29Le‑a prefăcut apa în sânge
și le‑a omorât peștii.
30Țara lor a mișunat de broaște,
până în odăile împăraților lor.
31El a zis, și au venit roiuri de muște;
au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.
32Le‑a dat grindină, în loc de ploaie,
și flăcări de foc peste țara lor.
33Le‑a lovit viile și smochinii
și le‑a rupt copacii din teritoriul lor.
34El a zis, și au venit lăcuste34 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.,
lăcuste34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur. fără număr.
35Ele au devorat toată verdeața din țara lor
și au mâncat rodul pământului lor.
36I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor,
pârga întregii lor puteri.
37El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur
și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească.
38Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucaseră groaza de ei.
39El a întins un nor ca să le fie învelitoare
și un foc ca să lumineze noaptea.
40Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe
și i‑a săturat cu pâine din cer.
41A despicat stânca și a curs apă;
un râu a curs prin locuri uscate.
42Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43El Și‑a scos poporul cu bucurie,
Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie.
44Le‑a dat teritoriile neamurilor
și au moștenit rodul muncii noroadelor,
45ca să păzească hotărârile Lui
și să trăiască după învățăturile45 Sau: să împlinească legile. Lui.
Lăudați‑L pe Domnul!45 Ebr.: Hallelu Yah!
الْمَزْمُورُ الْمِئَةُ وَالْخَامِسُ
1قَدِّمُوا الشُّكْرَ لِلرَّبِّ. ادْعُوا بِاسْمِهِ. عَرِّفُوا بِأَعْمَالِهِ بَيْنَ الشُّعُوبِ. 2غَنُّوا لَهُ، اشْدُوا لَهُ. حَدِّثُوا بِكُلِّ عَجَائِبِهِ. 3تَبَاهَوْا بِاسْمِهِ الْقُدُّوسِ، لِتَفْرَحْ قُلُوبُ طَالِبِي الرَّبِّ.
4اطْلُبُوا الرَّبَّ وَقُوَّتَهُ، الْتَمِسُوا وَجْهَهُ دَائِماً. 5اذْكُرُوا عَجَائِبَهُ الَّتِي صَنَعَهَا، مُعْجِزَاتِهِ وَأَحْكَامَهُ الَّتِي نَطَقَ بِها. 6يَا ذُرِّيَّةَ إِبْرَاهِيمَ عَبْدِهِ، يَا بَنِي يَعْقُوبَ الَّذِينَ اخْتَارَهُمْ. 7هُوَ الرَّبُّ إِلَهُنَا، أَحْكَامُهُ تَمْلأُ الأَرْضَ كُلَّهَا. 8لَمْ يَنْسَ عَهْدَهُ قَطُّ وَلَا وَعْدَهُ الَّذِي قَطَعَهُ إِلَى أَلْفِ جِيلٍ، 9الْعَهْدَ الَّذِي أَبْرَمَهُ مَعَ إِبْرَاهِيمَ، وَالْقَسَمَ الَّذِي أَقْسَمَ بِهِ لإِسْحَاقَ. 10ثُمَّ ثَبَّتَهُ لِيَعْقُوبَ فَرِيضَةً، وَلإِسْرَائِيلَ مِيثَاقاً أَبَدِيًّا، 11قَائِلاً: «لَكَ أُعْطِي أَرْضَ كَنْعَانَ نَصِيبَ مِيرَاثٍ لَكُمْ». 12إِذْ كَانُوا قِلَّةً بَعْدُ، نَفَراً ضَئِيلاً مُتَغَرِّبِينَ فِي الأَرْضِ. 13مُتَنَقِّلِينَ مِنْ أُمَّةٍ إِلَى أُمَّةٍ، وَمِنْ مَمْلَكَةٍ إِلَى أُخْرَى. 14فَلَمْ يَدَعْ أَيَّ إِنْسَانٍ يَظْلِمُهُمْ، بَلْ وَبَّخَ مُلُوكاً مِنْ أَجْلِهِمْ. 15قَائِلاً: «لَا تَمَسُّوا مُسَحَائِي، وَلَا تُؤْذُوا أَنْبِيَائِي». 16ثُمَّ أَفْشَى مَجَاعَةً فِي الأَرْضِ، وَقَطَعَ الْخُبْزَ قِوَامَ طَعَامِهِمْ. 17لَكِنَّهُ أَرْسَلَ أَمَامَهُمْ يُوسُفَ، فَبِيعَ عَبْداً. 18آذَوْا بِالْقُيُودِ قَدَمَيْهِ، وَبِالْحَدِيدِ طَوَّقُوا عُنُقَهُ. 19إِلَى أَنْ تَحَقَّقَ تَفْسِيرُهُ لِلأَحْلامِ فِي أَوَانِهِ، وَبَرْهَنَتْ كَلِمَةُ الرَّبِّ صِدْقَهُ. 20فَأَرْسَلَ الْمَلِكُ وَأَطْلَقَهُ، حَاكِمُ الشَّعْبِ حَرَّرَهُ. 21أَقَامَهُ سَيِّداً عَلَى قَصْرِهِ، وَمُتَسَلِّطاً عَلَى جَمِيعِ أَمْلاكِهِ. 22يَتَصَرَّفُ بِوُلاتِهِ حَسَبَ مَسَرَّتِهِ، وَيُلَقِّنُ شُيُوخَهُ الْحِكْمَةَ. 23ثُمَّ جَاءَ إِسْرَائِيلُ إِلَى أَرْضِ مِصْرَ. تَغَرَّبَ يَعْقُوبُ فِي بَلَدِ حَامٍ.
24فَكَثَّرَ اللهُ شَعْبَهُ، وَجَعَلَهُ أَقْوَى مِنْ أَعْدَائِهِ، 25الَّذِينَ حَوَّلَ قُلُوبَهُمْ لِيُبْغِضُوا شَعْبَهُ، وَيَكِيدُوا لِعَبِيدِهِ. 26عِنْدَئِذٍ أَرْسَلَ مُوسَى عَبْدَهُ وَهَارُونَ مُخْتَارَهُ. 27فَأَجْرَيَا بَيْنَهُمْ آيَاتِهِ، وَصَنَعَا عَجَائِبَ فِي مِصْرَ. 28بَعَثَ ظَلاماً، تَغَشَّتْ بِهِ الأَرْضُ، وَلَكِنَّ الْمِصْرِيِّينَ عَانَدُوا كَلِمَتَهُ. 29حَوَّلَ مِيَاهَهُمْ إِلَى دَمٍ وَأَمَاتَ أَسْمَاكَهُمْ. 30فَاضَتْ أَرْضُهُمْ ضَفَادِعَ حَتَّى بَلَغَتْ مَخَادِعَ مُلُوكِهِمْ. 31أَمَرَ فَأَقْبَلَ الذُّبَابُ وَالْبَعُوضُ فَانْتَشَرَ فِي كُلِّ أَرْضِهِمْ 32أَمْطَرَ عَلَيْهِمْ بَرَداً وَأَلْهَبَ أَرْضَهُمْ بِالْبُرُوقِ. 33ضَرَبَ كُرُومَهُمْ وَتِينَهُمْ، وَهَشَّمَ كُلَّ أَشْجَارِهِمْ 34أَمَرَ، فَتَوَافَدَ الْجَرَادُ الطَّيَّارُ وَالزَّحَّافُ بِأَعْدَادٍ لَا تُحْصَى، 35فَالْتَهَمَ كُلَّ عُشْبِ أَرْضِهِمْ، وَأَكَلَ ثِمَارَ حُقُولِهِمْ. 36ثُمَّ قَتَلَ الرَّبُّ جَمِيعَ أَبْكَارِ أَرْضِهِمْ، أَوَائِلَ ثِمَارِ خُصُوبَتِهِمْ جَمِيعاً. 37وَأَخْرَجَ شَعْبَهُ مُحَمَّلِينَ بِفِضَّةٍ وَذَهَبٍ، وَلَمْ يَتَعَثَّرْ فِي الْمَسِيرِ مِنْ عَشَائِرِهِمْ وَاحِدٌ. 38فَرِحَ أَهْلُ مِصْرَ بِخُرُوجِهِمْ لأَنَّ رُعْبَهُمْ غَلَبَ عَلَيْهِمْ.
39نَشَرَ سَحَابَةً فَوْقَ شَعْبِهِ، غِطَاءً لَهُمْ، وَأَرْسَلَ نَاراً تُضِيءُ لَهُمْ لَيْلاً. 40طَلَبُوا طَعَاماً فَبَعَثَ لَهُمْ طُيُورَ السَّلْوَى وَمِنْ خُبْزِ السَّمَاءِ أَشْبَعَهُمْ. 41فَلَقَ الصَّخْرَةَ وَفَجَّرَ مِنْهَا الْمِيَاهَ، فَجَرَتْ فِي الصَّحْرَاءِ كَأَنَّهَا نَهْرٌ. 42لأَنَّهُ ذَكَرَ كَلِمَتَهُ الْمُقَدَّسَةَ الَّتِي وَعَدَ بِها إِبْرَاهِيمَ عَبْدَهُ. 43وَهَكَذَا أَخْرَجَ شَعْبَهُ مِنْ مِصْرَ بِابْتِهَاجٍ وَمُخْتَارِيهِ بِتَرَانِيمِ الظَّفَرِ. 44وَوَهَبَهُمْ أَرَاضِيَ الأُمَمِ، فَامْتَلَكُوا غَلَّاتٍ تَعِبَتْ فِيهَا شُعُوبٌ أُخْرَى. 45لِيُمَارِسُوا فَرَائِضَهُ وَيُطِيعُوا شَرَائِعَهُ. هَلِّلُويَا.