Psalmul 105
1Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui!
Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!
2Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui!
Vestiți toate minunile Lui!
3Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!
4Căutați pe Domnul și puterea Lui,
căutați întotdeauna fața Lui!
5Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,
de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,
6sămânță a robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleșii Lui!
7El este Domnul, Dumnezeul nostru,
și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8El Își aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,
9de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre
și față de Israel printr‑un legământ veșnic,
11zicând: „Ție îți voi da țara Canaan,
ca parte a moștenirii voastre.“
12Pe atunci erau doar câțiva oameni,
puțini la număr și străini în țară.
13Ei călătoreau de la un neam la alt neam,
de la un regat la alt popor.
14El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească
și a mustrat regi pentru ei:
15„Nu vă atingeți de unșii Mei
și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“
16A chemat foametea peste țară,
a frânt orice toiag al pâinii.
17Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca rob.
18I‑au strâns picioarele în lanțuri,
iar gâtul i‑a fost pus în fiare,
19până la vremea când s‑a împlinit19 Lit.: a venit. Cuvântul Lui,
când Cuvântul Domnului l‑a dovedit curat.19 Lit.: l‑a rafinat.
20Atunci regele a trimis să‑l dezlege
și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze.
21L‑a pus stăpân peste casa lui
și stăpânitor peste toate averile lui,
22ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui
și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.
23Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.
24Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult
și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor.
25Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul,
să se poarte mișelește cu robii Săi.
26L‑a trimis pe Moise, robul Său,
și pe Aaron pe care‑l alesese.
27Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași
și au făcut minuni în țara lui Ham.
28A trimis întunericul și s‑a făcut beznă;
Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29Le‑a prefăcut apa în sânge
și le‑a omorât peștii.
30Țara lor a mișunat de broaște,
până în odăile împăraților lor.
31El a zis, și au venit roiuri de muște;
au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.
32Le‑a dat grindină, în loc de ploaie,
și flăcări de foc peste țara lor.
33Le‑a lovit viile și smochinii
și le‑a rupt copacii din teritoriul lor.
34El a zis, și au venit lăcuste34 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.,
lăcuste34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur. fără număr.
35Ele au devorat toată verdeața din țara lor
și au mâncat rodul pământului lor.
36I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor,
pârga întregii lor puteri.
37El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur
și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească.
38Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucaseră groaza de ei.
39El a întins un nor ca să le fie învelitoare
și un foc ca să lumineze noaptea.
40Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe
și i‑a săturat cu pâine din cer.
41A despicat stânca și a curs apă;
un râu a curs prin locuri uscate.
42Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43El Și‑a scos poporul cu bucurie,
Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie.
44Le‑a dat teritoriile neamurilor
și au moștenit rodul muncii noroadelor,
45ca să păzească hotărârile Lui
și să trăiască după învățăturile45 Sau: să împlinească legile. Lui.
Lăudați‑L pe Domnul!45 Ebr.: Hallelu Yah!
Salmo 105
105:1-15 – 1Cr 16:8-22
1Dad gracias al Señor, invocad su nombre;
dad a conocer sus obras entre las naciones.
2Cantadle, entonadle salmos;
hablad de todas sus maravillas.
3Sentíos orgullosos de su santo nombre;
alégrese el corazón de los que buscan al Señor.
4Recurrid al Señor y a su fuerza;
buscad siempre su rostro.
5Recordad las maravillas que ha realizado,
sus señales, y los decretos que ha emitido.
6¡Vosotros, descendientes de Abraham su siervo!
¡Vosotros, hijos de Jacob, elegidos suyos!
7Él es el Señor, nuestro Dios;
en toda la tierra están sus decretos.
8Él siempre tiene presente su pacto,
la palabra que ordenó para mil generaciones.
9Es el pacto que hizo con Abraham,
el juramento que le hizo a Isaac.
10Se lo confirmó a Jacob como un decreto,
a Israel como un pacto eterno,
11cuando dijo: «Te daré la tierra de Canaán
como la herencia que te toca».
12Aun cuando eran pocos en número,
unos cuantos extranjeros en la tierra
13que andaban siempre de nación en nación
y de reino en reino,
14a nadie permitió que los oprimiera,
sino que por ellos reprendió a los reyes:
15«No toquéis a mis ungidos;
no hagáis daño a mis profetas».
16Dios provocó hambre en la tierra
y destruyó todos sus trigales.105:16 todos sus trigales. Lit. todo bastón de pan.
17Pero envió delante de ellos a un hombre:
a José, vendido como esclavo.
18Le sujetaron los pies con grilletes,
entre hierros le aprisionaron el cuello,
19hasta que se cumplió lo que él predijo
y la palabra del Señor probó que él era veraz.
20El rey ordenó ponerlo en libertad,
el gobernante de los pueblos lo dejó libre.
21Le dio autoridad sobre toda su casa
y lo puso a cargo de cuanto poseía,
22con pleno poder para instruir105:22 instruir (LXX, Siríaca y Vulgata); atar (TM). a sus príncipes
e impartir sabiduría a sus ancianos.
23Entonces Israel vino a Egipto;
Jacob fue extranjero en el país de Cam.
24El Señor hizo que su pueblo se multiplicara;
lo hizo más numeroso que sus adversarios,
25a quienes trastornó para que odiaran a su pueblo
y se confabularan contra sus siervos.
26Envió a su siervo Moisés,
y a Aarón, a quien había escogido,
27y estos hicieron señales milagrosas entre ellos,
¡maravillas en el país de Cam!
28Envió tinieblas, y la tierra se oscureció,
pero ellos no atendieron105:28 no atendieron (véanse LXX y Siríaca); no se opusieron (TM). a sus palabras.
29Convirtió en sangre sus aguas
y causó la muerte de sus peces.
30Todo Egipto105:30 Todo Egipto. Lit. La tierra de ellos. se infestó de ranas,
¡hasta las habitaciones de sus reyes!
31Habló Dios, e invadieron todo el país
enjambres de moscas y mosquitos.
32Convirtió la lluvia en granizo,
y lanzó relámpagos sobre su tierra;
33derribó sus vides y sus higueras,
y en todo el país hizo astillas los árboles.
34Dio una orden, y llegaron las langostas,
¡infinidad de saltamontes!
35Arrasaron toda la vegetación del país,
devoraron los frutos de sus campos.
36Hirió de muerte a todos los primogénitos del país,
a las primicias de sus descendientes.
37Sacó a los israelitas cargados de oro y plata,
y no hubo entre sus tribus nadie que tropezara.
38Los egipcios se alegraron de su partida,
pues el miedo a los israelitas los dominaba.
39El Señor les dio sombra con una nube,
y con fuego los alumbró de noche.
40Pidió el pueblo comida, y les envió codornices;
los sació con pan del cielo.
41Abrió la roca, y brotó agua
que corrió por el desierto como un río.
42Ciertamente Dios se acordó de su santa promesa,
la que hizo a su siervo Abraham.
43Sacó a su pueblo, a sus escogidos,
en medio de gran alegría y de gritos jubilosos.
44Les entregó las tierras que poseían las naciones;
heredaron el fruto del trabajo de otros pueblos
45para que ellos observaran sus preceptos
y pusieran en práctica sus leyes.
¡Aleluya! ¡Alabado sea el Señor!
