Psalmii 104 – NTLR & TNCV

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104:1-35

Psalmul 104

1Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!

Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!

2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta;

Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape.

Din nori Îți faci car

și umbli pe aripile vântului.

4El îi face pe îngerii Săi duhuri4 Sau: vânturi.

și pe slujitorii Săi – un foc arzător.

5Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,

ca să nu se clatine niciodată.

6L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.

Apele stăteau pe munți,

7dar la mustrarea Ta au fugit,

la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă.

8S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi,

în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele.

9Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,

ca să nu se întoarcă și să acopere pământul.

10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate10 Lit.: ueduri. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.

și ele curg printre munți.

11Toate vietățile câmpului se adapă din ele

și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.

12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului

care‑și fac auzit glasul din frunziș.

13Din odăile de sus, Tu uzi munții;

pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14Tu faci să crească iarbă pentru vite

și verdețuri pe care omul să le cultive.

Faci să iasă hrană din pământ:

15vin care înveselește inima omului,

ulei care dă strălucire feței

și pâine care întărește inima omului.

16Copacii Domnului sunt bine udați,

cedrii Libanului pe care El i‑a sădit.

17În ei își fac cuibul păsările;

barza își are casa în chiparoși.

18Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici,

iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.18 Sau: pentru bursuci.

19El a făcut luna să arate vremurile,

iar soarele știe când să apună.

20Tu aduci întunericul și se face noapte;

atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.

21Puii de leu rag după pradă,

cerându‑și hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, se adună

și se culcă în vizuinile lor.

23Atunci iese omul la lucrul lui,

la munca lui – până seara.

24Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune;

pământul este plin de vietățile24 Sau: posesiunile. Tale.

25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!

Acolo mișună vietăți fără număr,

viețuitoare mici și mari.

26Corăbiile o străbat,

în ea se joacă Leviatanul26 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (Is. 27:1; Iov 3:8; Ps. 74:14), cât și în sens literal (în versetul de față; Iov 41:1), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.,

pe care l‑ai întocmit Tu.

27Toate nădăjduiesc în Tine

ca să le dai hrana la vreme.

28Când Tu le‑o dai, ele o primesc;

când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.

29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;

când le iei suflarea, ele mor

și se întorc în țărână.

30Când Îți trimiți Duhul30 Sau: suflarea., ele sunt create,

înnoind astfel fața pământului.

31Fie ca slava Domnului să rămână pe vecie!

Domnul să Se bucure de lucrările Sale,

32El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură,

iar când atinge munții, aceștia fumegă.

33Voi cânta Domnului cât voi trăi!

Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!

34Fie‑I plăcută cugetarea mea!

Eu mă voi bucura în Domnul.

35Să piară păcătoșii de pe pământ,

și cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează‑L pe Domnul!

Lăudați‑L pe Domnul!35 Ebr.: Hallelu Yah!

Thai New Contemporary Bible

สดุดี 104:1-35

สดุดี 104

1จิตวิญญาณของข้าพเจ้าเอ๋ย จงสรรเสริญองค์พระผู้เป็นเจ้าเถิด

ข้าแต่พระยาห์เวห์พระเจ้าของข้าพระองค์ พระองค์ทรงยิ่งใหญ่นัก

พระองค์ทรงฉลองพระองค์ด้วยสง่าราศีและพระบารมี

2องค์พระผู้เป็นเจ้าทรงคลุมพระองค์ด้วยแสงสว่างเหมือนเป็นฉลองพระองค์

พระองค์ทรงขึงฟ้าสวรรค์ดั่งขึงเต็นท์

3และทรงวางคานของที่ประทับของพระองค์ไว้เหนือน้ำ

พระองค์ทรงใช้เมฆเป็นรถม้าศึก

และเสด็จมาบนปีกของกระแสลม

4พระองค์ทรงใช้ลมเป็นผู้สื่อสาร104:4 หรือทูตสวรรค์

และเปลวไฟเป็นผู้รับใช้ของพระองค์

5พระองค์ทรงตั้งโลกไว้บนฐาน

โลกจะไม่มีวันเคลื่อนย้าย

6พระองค์ทรงห่อหุ้มโลกด้วยห้วงลึกเหมือนห่อหุ้มด้วยเสื้อผ้าอาภรณ์

น้ำบ่าท่วมมิดภูเขา

7แต่เมื่อพระองค์ทรงกำราบ น้ำก็หนีไป

เมื่อทรงเปล่งพระสุรเสียงดุจฟ้าร้อง มันก็เตลิดไป

8น้ำไหลท่วมภูเขา

ไหลลงหุบเขา

ไปยังที่ซึ่งทรงกำหนดไว้ให้

9พระองค์ทรงวางเขตกั้นไม่ให้น้ำข้ามไป

เพื่อไม่ให้น้ำท่วมแผ่นดินโลกอีก

10พระองค์ทรงให้น้ำพุหลั่งน้ำให้แก่ลำห้วย

ซึ่งไหลไประหว่างภูเขา

11ให้สัตว์ทั้งปวงในท้องทุ่งได้ดื่มกิน

ให้ลาป่าได้ดับกระหาย

12นกจึงสร้างรังริมธารน้ำ

และร้องเพลงอยู่กลางแมกไม้

13พระองค์ทรงรดน้ำภูเขาจากที่ประทับเบื้องบน

แผ่นดินโลกอิ่มเอมด้วยผลแห่งพระราชกิจของพระองค์

14พระองค์ทรงให้หญ้างอกงามขึ้นเพื่อฝูงสัตว์

และทรงให้พืชพันธุ์แก่มนุษย์สำหรับเพาะปลูก

ทรงให้ธัญญาหารงอกงามจากผืนแผ่นดิน

15ทรงประทานเหล้าองุ่นที่ทำให้จิตใจมนุษย์ชื่นบาน

น้ำมันมะกอกที่ทำให้ใบหน้าผ่องใส

และขนมปังเพื่อค้ำชูใจเขา

16ต้นไม้ขององค์พระผู้เป็นเจ้าได้น้ำอุดม

คือสนซีดาร์แห่งเลบานอนซึ่งทรงปลูกไว้

17นกสร้างรังของพวกมันที่นั่น

นกกระสาอาศัยในบริเวณป่าสน

18ภูเขาสูงเป็นของเลียงผา

โตรกหินเป็นที่ลี้ภัยของตัวตุ่นผา

19พระองค์ทรงให้ดวงจันทร์ชี้บ่งฤดูกาล

และให้ดวงอาทิตย์รู้เวลาลับฟ้า

20เมื่อพระองค์ทรงนำความมืดมา กลางวันกลับกลายเป็นค่ำคืน

สัตว์ป่าทั้งปวงคืบคลานออกมา

21สิงโตคำรามหาเหยื่อ

ร้องหาอาหารจากพระเจ้า

22พอดวงอาทิตย์ขึ้น เหล่าสิงโตลับหาย

กลับไปนอนในถ้ำของมัน

23และมนุษย์ก็ออกมาทำงาน

ประกอบภารกิจของตนจนถึงยามเย็น

24ข้าแต่องค์พระผู้เป็นเจ้าพระราชกิจของพระองค์มากมายนัก!

พระองค์ทรงสร้างสรรพสิ่งเหล่านี้ขึ้นโดยพระปัญญา

โลกเต็มไปด้วยสิ่งที่ทรงสร้าง

25โน่นแน่ะ ทะเลแสนกว้างใหญ่

คลาคล่ำไปด้วยสรรพสิ่งเกินกว่าจะนับไหว

คือสิ่งมีชีวิตน้อยใหญ่

26โน่นเรือแล่นไปมา

นั่นเลวีอาธานที่ทรงสร้างให้เริงเล่นน้ำอยู่

27ทุกชีวิตเหล่านี้ชะแง้คอยพระองค์

ให้ประทานอาหารตามกำหนดเวลา

28เมื่อพระองค์ประทาน

พวกมันก็เก็บรวบรวม

เมื่อพระองค์ทรงแบพระหัตถ์ออก

พวกมันก็อิ่มหนำด้วยสิ่งดี

29เมื่อพระองค์ทรงซ่อนพระพักตร์

พวกมันก็หวาดหวั่นพรั่นพรึง

เมื่อพระองค์ทรงริบลมหายใจ

พวกมันก็ตายและกลับสู่ธุลีดิน

30เมื่อพระองค์ประทานพระวิญญาณของพระองค์

พวกมันก็ถูกสร้างขึ้น

และพระองค์ทรงพลิกโฉมแผ่นดินเสียใหม่

31ขอพระเกียรติสิริขององค์พระผู้เป็นเจ้าดำรงอยู่นิรันดร์

ขอพระองค์ทรงปีติยินดีในพระราชกิจของพระองค์

32เมื่อพระองค์ทอดพระเนตร โลกก็สั่นสะท้าน

เมื่อทรงแตะต้องภูเขา ควันก็พวยพุ่งขึ้น

33ข้าพเจ้าจะร้องเพลงถวายองค์พระผู้เป็นเจ้าตลอดชีวิต

ข้าพเจ้าจะร้องเพลงสรรเสริญพระเจ้าของข้าพเจ้าตราบเท่าที่มีชีวิตอยู่

34ขอให้ความคิดใคร่ครวญของข้าพเจ้าเป็นที่พอพระทัยพระองค์

เพราะข้าพเจ้าชื่นชมยินดีในองค์พระผู้เป็นเจ้า

35แต่ขอให้คนบาปหมดสิ้นไปจากโลก

และไม่มีคนชั่วร้ายอีกต่อไป

จิตวิญญาณของข้าพเจ้าเอ๋ย จงสรรเสริญองค์พระผู้เป็นเจ้า

จงสรรเสริญองค์พระผู้เป็นเจ้า104:35 ภาษาฮีบรูว่าฮาเลลูยาในฉบับ LXX. บรรทัดนี้เป็นบรรทัดแรกของสดุดี 105