Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104

Psalmul 104

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].

19 El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.

27 Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

Notas al pie

  1. Psalmii 104:18 Sau : pentru bursuci
  2. Psalmii 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.
  3. Psalmii 104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)
  4. Psalmii 104:30 Sau: suflarea

New International Version - UK

Psalm 104

Psalm 104

Praise the Lord, my soul.

Lord my God, you are very great;
    you are clothed with splendour and majesty.

The Lord wraps himself in light as with a garment;
    he stretches out the heavens like a tent
    and lays the beams of his upper chambers on their waters.
He makes the clouds his chariot
    and rides on the wings of the wind.
He makes winds his messengers,[a]
    flames of fire his servants.

He set the earth on its foundations;
    it can never be moved.
You covered it with the watery depths as with a garment;
    the waters stood above the mountains.
But at your rebuke the waters fled,
    at the sound of your thunder they took to flight;
they flowed over the mountains,
    they went down into the valleys,
    to the place you assigned for them.
You set a boundary they cannot cross;
    never again will they cover the earth.

10 He makes springs pour water into the ravines;
    it flows between the mountains.
11 They give water to all the beasts of the field;
    the wild donkeys quench their thirst.
12 The birds of the sky nest by the waters;
    they sing among the branches.
13 He waters the mountains from his upper chambers;
    the land is satisfied by the fruit of his work.
14 He makes grass grow for the cattle,
    and plants for people to cultivate –
    bringing forth food from the earth:
15 wine that gladdens human hearts,
    oil to make their faces shine,
    and bread that sustains their hearts.
16 The trees of the Lord are well watered,
    the cedars of Lebanon that he planted.
17 There the birds make their nests;
    the stork has its home in the junipers.
18 The high mountains belong to the wild goats;
    the crags are a refuge for the hyrax.

19 He made the moon to mark the seasons,
    and the sun knows when to go down.
20 You bring darkness, it becomes night,
    and all the beasts of the forest prowl.
21 The lions roar for their prey
    and seek their food from God.
22 The sun rises, and they steal away;
    they return and lie down in their dens.
23 Then people go out to their work,
    to their labour until evening.

24 How many are your works, Lord!
    In wisdom you made them all;
    the earth is full of your creatures.
25 There is the sea, vast and spacious,
    teeming with creatures beyond number –
    living things both large and small.
26 There the ships go to and fro,
    and Leviathan, which you formed to frolic there.

27 All creatures look to you
    to give them their food at the proper time.
28 When you give it to them,
    they gather it up;
when you open your hand,
    they are satisfied with good things.
29 When you hide your face,
    they are terrified;
when you take away their breath,
    they die and return to the dust.
30 When you send your Spirit,
    they are created,
    and you renew the face of the ground.

31 May the glory of the Lord endure for ever;
    may the Lord rejoice in his works –
32 he who looks at the earth, and it trembles,
    who touches the mountains, and they smoke.

33 I will sing to the Lord all my life;
    I will sing praise to my God as long as I live.
34 May my meditation be pleasing to him,
    as I rejoice in the Lord.
35 But may sinners vanish from the earth
    and the wicked be no more.

Praise the Lord, my soul.

Praise the Lord.[b]

Notas al pie

  1. Psalm 104:4 Or angels
  2. Psalm 104:35 Hebrew Hallelu Yah; in the Septuagint this line stands at the beginning of Psalm 105.