Psalmul 102
O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.
1Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!
2Nu‑Ți ascunde fața de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă‑Ți urechea spre mine!
Răspunde‑mi degrabă în ziua când Te chem!
3Căci zilele mi se sfârșesc în fum
iar oasele‑mi ard ca jarul.
4Inima‑mi este rănită și se usucă precum iarba,
căci uit să‑mi mănânc pâinea.
5Din cauza gemetelor mele
mi s‑au lipit oasele de carne.
6Mă asemăn cu ciușul din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
8Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc;
cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.
9Mănânc cenușă în loc de pâine
și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10din cauza mâniei și a urgiei Tale;
căci Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat.
11Zilele îmi sunt ca umbra înserării
și mă usuc ca iarba.
12Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ține din generație în generație.
13Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,
căci este timpul să‑Ți arăți bunăvoința față de el,
fiindcă i‑a sosit vremea.
14Într-adevăr, robii Tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de țărâna lui.
15Neamurile se vor teme de Numele Domnului,
și toți regii pământului – de slava Lui,
16când Domnul va zidi Sionul
și Se va arăta în slava Lui.
17El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași
și nu va disprețui rugăciunile lor.
18Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,
pentru ca poporul care se va naște să‑L laude pe Domnul18 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice. Vezi și Ps. 104:35; 105:45; 106:1, 48; 111:1; 112:1; 113:1, 9.!
19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20ca să ia aminte la gemetele prizonierilor,
să‑i elibereze pe cei condamnați la moarte.
21Numele Domnului va fi vestit în Sion,
și lauda Lui – în Ierusalim,
22când se vor strânge popoarele
și regatele ca să‑I slujească Domnului.
23Mi‑a frânt puterea pe drum;
mi‑a scurtat zilele.
24De aceea am zis: „Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.
25Tu ai întemeiat în vechime pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele vor pieri, dar Tu rămâi,
și toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veșmânt,
și ele vor trece.
27Tu însă rămâi Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28Fiii robilor Tăi vor locui aici,
și sămânța lor va rămâne în prezența Ta.“
Psalm 102In Hebrew texts 102:1-28 is numbered 102:2-29.
A prayer of an afflicted person who has grown weak and pours out a lament before the Lord.
1Hear my prayer, Lord;
let my cry for help come to you.
2Do not hide your face from me
when I am in distress.
Turn your ear to me;
when I call, answer me quickly.
3For my days vanish like smoke;
my bones burn like glowing embers.
4My heart is blighted and withered like grass;
I forget to eat my food.
5In my distress I groan aloud
and am reduced to skin and bones.
6I am like a desert owl,
like an owl among the ruins.
7I lie awake; I have become
like a bird alone on a roof.
8All day long my enemies taunt me;
those who rail against me use my name as a curse.
9For I eat ashes as my food
and mingle my drink with tears
10because of your great wrath,
for you have taken me up and thrown me aside.
11My days are like the evening shadow;
I wither away like grass.
12But you, Lord, sit enthroned for ever;
your renown endures through all generations.
13You will arise and have compassion on Zion,
for it is time to show favour to her;
the appointed time has come.
14For her stones are dear to your servants;
her very dust moves them to pity.
15The nations will fear the name of the Lord,
all the kings of the earth will revere your glory.
16For the Lord will rebuild Zion
and appear in his glory.
17He will respond to the prayer of the destitute;
he will not despise their plea.
18Let this be written for a future generation,
that a people not yet created may praise the Lord:
19‘The Lord looked down from his sanctuary on high,
from heaven he viewed the earth,
20to hear the groans of the prisoners
and release those condemned to death.’
21So the name of the Lord will be declared in Zion
and his praise in Jerusalem
22when the peoples and the kingdoms
assemble to worship the Lord.
23In the course of my life102:23 Or By his power he broke my strength;
he cut short my days.
24So I said:
‘Do not take me away, my God, in the midst of my days;
your years go on through all generations.
25In the beginning you laid the foundations of the earth,
and the heavens are the work of your hands.
26They will perish, but you remain;
they will all wear out like a garment.
Like clothing you will change them
and they will be discarded.
27But you remain the same,
and your years will never end.
28The children of your servants will live in your presence;
their descendants will be established before you.’
