Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 102

Psalmul 102

O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului

Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23 Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.

New International Reader's Version

Psalm 102

Psalm 102

A prayer of a suffering person who has become weak. They pour out their problems to the Lord.

Lord, hear my prayer.
    Listen to my cry for help.
Don’t turn your face away from me
    when I’m in trouble.
Pay attention to me.
    When I call out for help, answer me quickly.

My days are disappearing like smoke.
    My body burns like glowing coals.
My strength has dried up like grass.
    I even forget to eat my food.
I groan out loud because of my suffering.
    I’m nothing but skin and bones.
I’m like a desert owl.
    I’m like an owl among destroyed buildings.
I can’t sleep. I’ve become
    like a bird alone on a roof.
All day long my enemies laugh at me.
    Those who make fun of me use my name as a curse.
I eat ashes as my food.
    My tears fall into what I’m drinking.
10 You were very angry with me.
    So you picked me up and threw me away.
11 The days of my life are like an evening shadow.
    I dry up like grass.

12 But Lord, you are seated on your throne forever.
    Your fame will continue for all time to come.
13 You will rise up and show deep concern for Zion.
    The time has come for you to help Zion.
14 The stones of your destroyed city are priceless to us.
    Even its dust brings deep concern to us.
15 The nations will worship the Lord.
    All the kings on earth will respect his glorious power.
16 The Lord will build Zion again.
    He will appear in his glory.
17 He will answer the prayer of those who don’t have anything.
    He won’t say no to their cry for help.

18 Let this be written down for those born after us.
    Then people who are not yet born can praise the Lord.
19 Here is what should be written.
    “The Lord looked down from his temple in heaven.
    From heaven he viewed the earth.
20 He heard the groans of the prisoners.
    He set free those who were sentenced to death.”
21 So people will talk about him in Zion.
    They will praise him in Jerusalem.
22 Nations and kingdoms
    will gather there to worship the Lord.

23 When I was still young, he took away my strength.
    He wasn’t going to let me live much longer.
24 So I said, “My God, don’t let me die in the middle of my life.
    You will live for all time to come.
25 In the beginning you made the earth secure.
    You placed it on its foundations.
    Your hands created the heavens.
26 They will pass away. But you will remain.
    They will all wear out like a piece of clothing.
You will make them like clothes
    that are taken off and thrown away.
27 But you remain the same.
    Your years will never end.
28 Our children will live with you.
    Their sons and daughters will be safe in your care.”