Psalmul 10
1De ce stai departe, Doamne,
și Te ascunzi în vremuri de lipsă?
2Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,
însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit.
3Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,
binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe Domnul.
4Cel rău, în înfumurarea lui4 Lit.: Cel rău, potrivit cu înălțimea nasului său., nu caută.
Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“
5Căile lui sunt prospere întotdeauna;
judecățile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor,
pe mine, care nu sunt în nenorocire!“6 Sau: generațiilor, pentru că nu sunt în nenorocire.
7Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;
sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.
9Pândește din ascunziș ca leul din desiș;
pândește să‑l prindă pe cel sărac,
să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui.
10Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;
cad sub puterea lui.
11El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“
12Ridică‑Te, Doamne Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna!
Nu‑i uita pe cei săraci!
13De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?
14Tu însă vezi necazul și întristarea;
Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!
Ție Ți se încredințează cel neajutorat;
Tu ești ajutorul orfanului.
15Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;
cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16Domnul este Împărat în veci de veci!
Neamurile vor pieri din țara Lui!
17Tu, Doamne, asculți dorința celor sărmani;
Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei,
18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,
pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.
Psalm 10
Varför går det väl för syndaren?
1Herre, varför står du så långt borta,
varför gömmer du dig i tider av nöd?
2I övermod jagar den gudlöse den svage.
Låt dem fångas i sina egna intriger!
3Den gudlöse skryter med sina egna begär,
välsignar den girige och föraktar Herren.
4Den gudlöse sätter näsan i vädret.
”Gud ställer mig inte till svars. Det finns ju ingen Gud.”
Sådana är alla hans tankar.10:4 Eller: vädret och söker inte Gud. I alla hans tankar finns ingen Gud.
5Ändå lyckas han i allt vad han gör,
han är högfärdig
och skjuter ifrån sig dina lagar,
han fnyser åt sina fiender.
6Han tänker för sig själv:
”Inget kan rubba mig.
Jag ska alltid vara lycklig och slippa bekymmer.”
7Deras mun är full av förbannelse och lögn,
under hans tunga finns ofärd och olycka.
8Han lägger sig i bakhåll vid gårdarna
och vill lönnmörda den oskyldige.
Hans ögon följer den värnlöse.
9Han ligger i bakhåll, gömd, som lejon,
och väntar på att få kasta sig över den hjälplöse
och dra in honom i sitt nät.
10De värnlösa krossas, de kollapsar
och faller av hans styrka.10:10 Grundtextens innebörd är osäker.
11Han säger för sig själv:
”Gud har glömt det,
han döljer sitt ansikte och ser det aldrig.”
12Herre, res dig! Gud, lyft din hand!
Glöm inte de förtryckta!
13Varför får den gudlöse förakta Gud
och säga för sig själv:
”Han ställer mig inte till svars?”
14Herre, du ser ofärden och plågan.
Du lägger märke till det, du tar det i din hand.
Den värnlöse överlämnar sin sak åt dig,
du hjälper den faderlöse.10:14 Grundtextens innebörd är delvis osäker i denna vers.
15Krossa den gudlöses och ondes makt!
Ställ honom till svars för sin ondska,
så att den inte finns mer.
16Herren är kung, alltid och för evigt.
De främmande folken försvinner från hans land.
17Herre, du hör de förtrycktas längtan,
du ger dem nytt mod och lyssnar till dem.
18Du ger de faderlösa och förtryckta rätt,
så att ingen som är av jord längre kan skrämma dem.10:18 Grundtextens innebörd är osäker. Tanken kan också vara att ingen ska behöva fly ut ur landet i skräck.
