Chemarea înțelepciunii
1Nu strigă înțelepciunea?
Nu‑și înalță priceperea glasul?
2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului,
la răspântia2 Lit.: casa. cărărilor.
3Strigă tare lângă porți, în fața3 Lit.: la gura. cetății,
la intrarea ușilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5O, naivilor, înțelegeți prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!
6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari,
și buzele mele vor rosti ce este drept!
7Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic sucit sau pervertit în ele.
9Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10Primiți îndrumarea mea în loc de argint,
și cunoștința mai mult decât aurul ales.
11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.
12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;
eu găsesc cunoștința și discernământul.
13Teama de Domnul este să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14Al meu este sfatul și înțelepciunea;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine domnesc împărații
și conducătorii decretează dreptatea.
16Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu decât argintul ales.
20Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22Domnul mă avea la începutul căii22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu. Lui,22 Sau: Domnul m‑a creat cea dintâi dintre căile Lui.
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29când a așezat hotar mării,
ca apele să nu treacă peste hotărârea29 Lit.: gura. Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram în desfătări,
jucându‑mă tot timpul în fața Lui,
31jucându‑mă cu lumea pământului Său
și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.
32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n‑o ignorați!
34Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața
și primește astfel bunăvoința Domnului.
36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
Llamado de la sabiduría
1¿Acaso no está llamando la sabiduría?
¿No está elevando su voz la inteligencia?
2Establece su puesto en las alturas,
a la vera del camino y en las encrucijadas.
3Junto a las puertas que dan a la ciudad,
a la entrada misma, grita fuertemente:
4«A vosotros los hombres os estoy llamando;
dirijo mi voz a toda la humanidad.
5Vosotros los inexpertos, ¡adquirid prudencia!
Vosotros los necios, ¡obtened discernimiento!
6Escuchadme, que diré cosas importantes;
mis labios hablarán lo correcto.
7Mi boca expresará la verdad,
pues mis labios detestan la mentira.
8Las palabras de mi boca son todas justas;
no hay en ellas maldad ni doblez.
9Son claras para los entendidos,
e irreprochables para los sabios.
10Optad por mi instrucción, no por la plata;
por el conocimiento, no por el oro refinado.
11Vale más la sabiduría que las piedras preciosas,
y ni lo más deseable se le compara.
12»Yo, la sabiduría, convivo con la prudencia
y poseo conocimiento y discreción.
13Quien teme al Señor aborrece lo malo;
yo aborrezco el orgullo y la arrogancia,
la mala conducta y el lenguaje perverso.
14Míos son el consejo y el buen juicio;
míos son el entendimiento y el poder.
15Por mí reinan los reyes
y promulgan leyes justas los gobernantes.
16Por mí gobiernan los príncipes
y todos los nobles que rigen la tierra.8:16 y todos los nobles que rigen la tierra (varios mss. hebreos y LXX); y nobles, todos jueces justos (TM).
17A los que me aman, les correspondo;
a los que me buscan, me doy a conocer.
18Conmigo están las riquezas y la honra,
la prosperidad8:18 prosperidad. Lit. justicia. y los bienes duraderos.
19Mi fruto es mejor que el oro fino;
mi cosecha sobrepasa a la plata refinada.
20Voy por el camino de la rectitud,
por los senderos de la justicia,
21enriqueciendo a los que me aman
y acrecentando sus tesoros.
22»El Señor me dio la vida8:22 me dio la vida. Alt. era mi dueño. como primicia de sus obras,8:22 obras. Lit. caminos.
mucho antes de sus obras de antaño.
23Fui establecida desde la eternidad,
desde antes que existiera el mundo.
24No existían los grandes mares cuando yo nací;
no había entonces manantiales de abundantes aguas.
25Nací antes que fueran formadas las colinas,
antes que se cimentaran las montañas,
26antes que él creara la tierra y sus paisajes
y el polvo primordial con que hizo el mundo.
27Cuando Dios cimentó la bóveda celeste
y trazó el horizonte sobre las aguas,
allí estaba yo presente.
28Cuando estableció las nubes en los cielos
y reforzó las fuentes del mar profundo;
29cuando señaló los límites del mar,
para que las aguas obedecieran su mandato;
cuando plantó los fundamentos de la tierra,
30allí estaba yo, afirmando su obra.
Día tras día me llenaba yo de alegría,
siempre disfrutaba de estar en su presencia;
31me regocijaba en el mundo que él creó;
¡en el género humano me deleitaba!
32»Y ahora, hijos míos, escuchadme:
dichosos los que van por8:32 van por. Lit. guardan. mis caminos.
33Atended a mi instrucción, y sed sabios;
no la descuidéis.
34Dichosos los que me escuchan
y a mis puertas están atentos cada día,
esperando a la entrada de mi casa.
35En verdad, quien me encuentra halla la vida
y recibe el favor del Señor.
36Quien me rechaza se perjudica a sí mismo;
quien me aborrece ama la muerte».
