Proverbele regelui Lemuel
1Cuvintele regelui Lemuel. O rostire pe care i‑a încredințat‑o1 Sau: Cuvintele regelui Lemuel masaitul, / pe care le‑a învățat. mama lui:
2„Ce să‑ți spun, fiule? Ce să‑ți spun, fiul pântecului meu?
Ce să‑ți spun, fiul jurămintelor mele?
3Nu‑ți da puterea ta femeilor
și nici căile3 Contextul sugerează pericolul relațiilor sexuale, alte două posibile traduceri fiind deprinderile tale sau energiile tale. tale celor ce distrug regii!
4Nu se cuvine regilor, Lemuele,
nu se cuvine regilor să bea vin,
nici conducătorilor să dorească băuturi tari,
5ca nu cumva, bând, să uite hotărârile legii,
și să încalce drepturile tuturor celor asupriți.
6Dați băuturi tari celui ce piere
și vin celui ce are viața amară,
7ca să bea, să‑și uite sărăcia
și să nu‑și mai aducă aminte de necazul lui!
8Deschide‑ți gura în sprijinul celui mut,
pentru drepturile tuturor celor ce stau să moară!
9Deschide‑ți gura și judecă drept;
apără drepturile celui sărac și nevoiaș!
Epilog: Femeia cinstită
10O femeie cinstită, cine poate găsi?10 Versetele 10-31 constituie un acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea alfabetică a literelor).
Valoarea ei este de departe mai mare decât a rubinelor.
11Inima soțului ei se încrede în ea
și nu‑i va lipsi câștigul11 Lit.: prada, profitul adus de o astfel de femeie fiind asemănat cu o pradă de război..
12Ea îi face bine, și nu rău,
în toate zilele vieții ei.
13Ea caută lână și in
și cu mâinile ei lucrează cu plăcere.
14Ea este ca o corabie de negoț;
de departe își aduce hrana.
15Ea se scoală când este încă întuneric,
dă hrană celor din casa sa,
și împarte sarcini servitoarelor sale.
16Ea se gândește la un teren și îl cumpără;
din venitul câștigat plantează o vie.
17Ea își încinge coapsele cu putere
și își întărește brațele.
18Ea simte că negoțul îi merge bine,
și candela ei nu se stinge noaptea18 O dovadă de hărnicie (femeia lucrează până noaptea târziu) sau un simbol al binecuvântării materiale (într‑o casă prosperă candela ardea și în timpul nopții)..
19Își pune mâna pe furca de tors,
și prinde fusul cu degetele ei.
20Ea își deschide palma pentru cel sărac
și își întinde mâinile către cel nevoiaș.
21Când ninge, ea nu se teme pentru familia ei,
pentru că toată familia ei este îmbrăcată în haine stacojii21 Simbol al îngrijirii (familia să nu sufere de frig) și al prosperității (vopseaua stacojie era foarte scumpă)..
22Ea își face așternuturi;
are haine de in subțire și purpură.
23Soțul ei este respectat la porțile cetății,
când stă printre bătrânii țării.
24Ea face haine de lână și le vinde,
și dă24 Sau: furnizează [marfă], un alt simbol al hărniciei și succesului. cingători negustorilor.
25Puterea și cinstea sunt îmbrăcămintea ei,
și râde de ziua de mâine.
26Ea își deschide gura cu înțelepciune,
și învățături plăcute26 Ebr.: torat-hesed, tora având aici sensul de învățătură, iar hesed putând avea atât sensul de dragoste (de aici, plăcute), cât și sensul de credincioșie (învățături corecte); pentru hesed vezi nota de la 3:3 sunt pe limba ei.
27Ea veghează asupra căilor familiei sale
și nu mănâncă pâinea lenevirii.
28Fiii ei se ridică și o numesc binecuvântată;
soțul ei o laudă și el:
29«Multe femei fac lucruri nobile,
dar tu le întreci pe toate!»
30Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă,
dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31Apreciați‑o pentru rodul muncii ei,
iar faptele ei s‑o laude la porțile cetății!“
Worte von Lemuel
1Folgende Worte stammen von König Lemuel;31,1 Oder: Folgende Worte stammen von Lemuel, König von Massa. seine Mutter gab sie ihm mit auf den Weg. 2Sie sagte:
»Du bist mein geliebter Sohn, die Antwort auf meine Gebete! Was soll ich dir raten? 3Lass nicht deine ganze Kraft bei den Frauen, das hat schon viele Könige zu Fall gebracht31,3 Oder: und sei nicht darauf aus, viele Könige zu Fall zu bringen.!
4Höre, Lemuel, ein König soll sich nicht betrinken und dem Wein nicht ergeben sein! 5Er könnte sonst im Rausch das Recht vernachlässigen und die Not der Bedürftigen vergessen. 6Gebt den Wein lieber denen, die dahinsiechen und verbittert sind! 7Lasst sie trinken und im Rausch ihre Armut und Mühsal vergessen!
8Du aber tritt für die Leute ein, die sich selbst nicht verteidigen können! Schütze das Recht der Hilflosen! 9Sprich für sie und regiere gerecht! Hilf den Armen und Unterdrückten!«
Ein Loblied auf die tatkräftige Frau
10Eine tüchtige Frau – wer hat das Glück, sie zu finden? Sie ist wertvoller als viele Juwelen! 11Ihr Mann kann sich auf sie verlassen, sie bewahrt und vergrößert seinen Besitz. 12Ihr Leben lang tut sie ihm Gutes, niemals fügt sie ihm Leid zu.
13Sie besorgt sich Wolle und Flachs und verarbeitet es mit geschickten Händen. 14Von weit her schafft sie Nahrung herbei, wie ein Handelsschiff aus fernen Ländern.
15Noch vor Tagesanbruch steht sie auf und bereitet das Essen; den Mägden sagt sie, was zu tun ist. 16Sie hält Ausschau nach einem ertragreichen Feld und kauft es; von dem Geld, das ihre Arbeit einbringt, pflanzt sie einen Weinberg.
17Unermüdlich und voller Tatkraft ist sie bei der Arbeit; was getan werden muss, das packt sie an! 18Sie merkt, dass ihr Fleiß Gewinn bringt; beim Licht der Lampe arbeitet sie bis spät in die Nacht.
19Mit geschickten Händen spinnt sie ihr eigenes Garn. 20Sie erbarmt sich über die Armen und gibt den Bedürftigen, was sie brauchen. 21Den kalten Winter fürchtet sie nicht, denn ihre ganze Familie hat Kleider aus guter und warmer Wolle. 22Sie fertigt schöne Decken an, und ihre Kleider macht sie aus feinem Leinen und purpurroter Seide.
23Ihr Mann ist überall bekannt, und was er sagt, hat Gewicht im Rat der Stadt.
24Sie näht Kleidung aus wertvollen Stoffen und verkauft sie, ihre selbst gemachten Gürtel bietet sie den Händlern an.
25Sie ist eine würdevolle und angesehene Frau, zuversichtlich blickt sie in die Zukunft. 26Sie redet nicht gedankenlos, und ihre Anweisungen gibt sie freundlich. 27Sie kennt und überwacht alles, was in ihrem Haus vor sich geht – nur Faulheit kennt sie nicht!
28Ihre Kinder reden voller Stolz von ihr, und ihr Mann lobt sie mit überschwänglichen Worten: 29»Es gibt wohl viele gute und tüchtige Frauen, aber du übertriffst sie alle!«
30Anmut kann täuschen, und Schönheit vergeht – doch wenn eine Frau Ehrfurcht vor dem Herrn hat, dann verdient sie das höchste Lob! 31Rühmt sie für ihre Arbeit und Mühe! In der ganzen Stadt soll sie für ihre Taten geehrt werden!
