1Cel rău fuge, deși nu este urmărit,
dar cei drepți sunt încrezători ca un leu.
2Când în țară este fărădelege, sunt mulți conducători,
dar printr‑un om priceput și cunoscător, stabilitatea este menținută.
3Un om sărac care‑i asuprește pe cei sărmani
este ca o ploaie torențială care aduce lipsă de hrană.
4Cei ce părăsesc Legea îi laudă pe cei răi,
dar cei ce păzesc Legea îi confruntă.
5Oamenii răi nu înțeleg justiția,
dar cei ce‑L caută pe Domnul o înțeleg pe deplin.
6Mai bine un sărac care umblă în integritatea lui,
decât un bogat ale cărui căi sunt necinstite.
7Cel ce păzește Legea7 Cu referire la învățăturile părinților (vezi Prov. 1:20; 6:20, 23; 28:7; 31:26). este un fiu priceput,
dar cel ce se însoțește cu oamenii de nimic își face de rușine tatăl.
8Cine își înmulțește averea prin dobândă peste măsură
strânge pentru cel binevoitor față de săraci.
9Dacă cineva își întoarce urechea ca să nu mai asculte Legea,
chiar și rugăciunea lui este privită ca fiind o urâciune.
10Cine‑i conduce pe cei drepți pe o cale rea,
va cădea el însuși în propria‑i groapă,
dar cei fără pată vor avea o moștenire bună.
11Omul bogat se vede înțelept în ochii lui,
dar un sărac chibzuit îi cunoaște valoarea.
12Când triumfă cei drepți este o mare onoare,
dar când se ridică cei răi oamenii se ascund.
13Cine își acoperă fărădelegile nu va propăși,
dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă.
14Ferice de omul care se teme neîncetat,
dar cel ce‑și împietrește inima va cădea în nenorocire.
15Ca un leu care răcnește și ca un urs care atacă,
așa este cel rău care stăpânește peste un popor sărac.
16Conducătorul fără pricepere va fi un mare asupritor,
dar cel ce urăște câștigul nedrept va avea multe zile.
17Un om chinuit de sângele vărsat va fi fugar până la groapă.
Nimeni să nu‑i ofere sprijin!
18Cel al cărui umblet este fără pată va fi izbăvit,
dar cel sucit în căile lui va cădea dintr-odată.
19Cel ce‑și lucrează pământul se va sătura de pâine,
dar cel ce umblă după deșertăciuni se va sătura de sărăcie.
20Un om credincios va fi binecuvântat pe deplin,
dar cel ce se grăbește să se îmbogățească nu va rămâne nepedepsit.
21Nu este bine să fii părtinitor;
omul păcătuiește chiar și pentru o bucată de pâine.
22Un om cu ochiul rău22 Cu referire la omul zgârcit și egoist. se grăbește să se îmbogățească,
dar nu știe că‑l așteaptă sărăcia.
23Cel ce mustră un om găsește la urmă mai multă bunăvoință,
decât cel care are o limbă lingușitoare.
24Cine jefuiește pe tatăl său sau pe mama sa și zice: „Nu este păcat!“
este prieten cu cel ce distruge.
25Un om lacom stârnește certuri,
dar cel ce se încrede în Domnul va fi împlinit.
26Cel ce se încrede în inima lui este un nesăbuit,
dar cine umblă în înțelepciune va fi salvat.
27Cel ce dă săracului nu va fi în nevoie,
dar cel ce‑și ascunde ochii de el va primi multe blesteme.
28Când se ridică cei răi, oamenii se ascund,
dar când pier ei, cei drepți se înmulțesc.
1Den, som har dårlig samvittighed, flygter,
selv når ingen er efter ham,
men den, hvis samvittighed er god,
holder stand som en løve.
2Når et folk er i oprør, holder en leder ikke længe,
men en klog og dygtig regent skaber ro og tryghed.
3En ubehøvlet tyran, der undertrykker de svage,
er som en haglbyge, der slår kornet ned.
4Den, der ignorerer loven, støtter ondskaben,
den, der holder fast ved loven, bekæmper det onde.
5De onde forstår ikke, hvad retfærdighed er,
men det gør de, der ønsker at gøre Guds vilje.
6Det er bedre at være ærlig og fattig
end at være rig og uhæderlig.
7En fornuftig søn adlyder loven,
men den, der føjter om med dårlige venner,
er en vanære for sin far.
8Den, som bliver rig ved at udnytte andre og kræve høje renter,
mister sin rigdom til den, som er barmhjertig mod de hjælpeløse.
9Når et menneske ignorerer Guds lov,
er selv hans bønner en afskyelighed.
10Den, der forleder andre til synd, falder i sin egen fælde,
men de retsindige skal få en rig belønning.
11En, der er rig, tror, han ved alt,
men en fattig med sund fornuft ved bedre.
12Når retfærdigheden sejrer, er der grund til fest,
men når ondskaben hersker, søger folk i skjul.
13Den, der dækker over sine fejl, får aldrig fremgang,
den, der erkender dem og lover bedring, får en ny chance.
14Velsignet er den, som har ærefrygt for Gud,
den, som kun tror på sig selv, ender i store problemer.
15Farlig som en brølende løve eller en sulten bjørn
er en ondsindet hersker for det folk, han regerer.
16En regent, der undertrykker sit folk, er en tåbe.
En god leder udnytter ikke sin magt til egen fordel.
17Den, der har mord på samvittigheden, er altid på flugt,
lad være med at dække over ham.
18Den retsindige bliver reddet,
den uærlige går sin undergang i møde.
19Den, der passer sit arbejde, har nok at spise,
den, der drømmer tiden bort, må sulte.
20Den, der er ærlig og trofast, bliver rigt belønnet,
den, der uærligt bliver rig, undgår ikke straf.
21Partiskhed i retten er altid af det onde,
og nogle kan bestikkes bare med et stykke brød.
22Den griske har kun øje for at vinde sig rigdom,
han ser ikke, at det er fattigdom, der venter ham.
23I sidste ende er en ærlig irettesættelse bedre
end altid at høre på smigrende ord.
24Den, der stjæler fra sine forældre,
er ikke bedre end en simpel røver.
25Selviskhed fører til skænderier,
tillid til Herren fører til fremgang.
26Den, der kun stoler på sig selv, er en tåbe,
den, der vandrer i visdom, er tryg.
27Den, der giver til mennesker i nød, vil altid selv have nok,
den, der lukker øjnene for nøden, bliver foragtet.
28Når et ondt menneske regerer, søger folk i dækning,
når den onde styrtes, blomstrer retfærdigheden.
