1Inima regelui este în mâna Domnului;
El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El.
2Orice cale a omului este dreaptă în ochii lui,
dar Cel Ce cântărește inimile este Domnul.
3A face dreptate și judecată
este mai plăcut Domnului decât o jertfă.
4Trufia ochilor și inima îngâmfată,
candela4 Sau: rodul muncii. celor răi, acestea sunt păcate.
5Planurile celui harnic duc la belșug,
dar cel pripit ajunge sărac.
6Obținerea comorilor printr‑o limbă mincinoasă
este un abur trecător al celor ce caută moartea.
7Violența celor răi îi spulberă
pentru că refuză să facă ce este drept.
8Calea omului vinovat este întortocheată,
dar purtarea celui curat este dreaptă.
9Mai bine să locuiești într‑un colț pe acoperiș,
decât într‑o casă alături de o soție cicălitoare.
10Sufletul celui rău dorește răul;
semenul lui nu găsește bunăvoință în ochii lui.
11Când este pedepsit un batjocoritor, naivul devine înțelept;
când se dă învățătură celui înțelept, el primește cunoștință.
12Cel Drept12 Sau: omul drept. ia aminte la casa celui rău.
El îi aruncă pe cei răi în nenorocire.
13Celui ce‑și astupă urechea la strigătul săracului,
nu i se va răspunde nici lui când va striga.
14Un dar oferit în secret potolește mânia
și o mită dată pe ascuns liniștește cea mai aprigă mânie.
15Este o bucurie pentru cel drept să facă ce este corect,
dar pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea este o groază.
16Omul care se îndepărtează de calea înțelepciunii
se va odihni în adunarea umbrelor.
17Cine iubește distracția va ajunge sărac
și cine iubește vinul și uleiurile nu se va îmbogăți.
18Cel rău devine preț de răscumpărare pentru cel drept
și cel trădător pentru cei integri.
19Mai bine să locuiești în pustie,
decât cu o soție cicălitoare și supărăcioasă.
20Comori de preț și untdelemn sunt în casa celui înțelept,
dar cel nesăbuit le risipește.
21Cine urmărește dreptatea și bunătatea
găsește viață, dreptate și glorie.
22Înțeleptul cucerește cetatea celor viteji
și doboară fortăreața în care aceștia se încred.
23Cine își păzește gura și limba,
își păzește sufletul de necazuri.
24„Batjocoritor“ este numele celui îngâmfat și semeț,
al celui ce acționează cu aroganța îngâmfării.
25Dorința leneșului îl omoară
pentru că mâinile lui refuză să lucreze.
26Toată ziua poftește mai mult,
dar cel drept dă și nu ține pentru el.
27Jertfa celor răi este o urâciune,
cu atât mai mult când aceștia o aduc cu intenție rea!
28Martorul minciunilor va pieri,
dar un om care ascultă va vorbi pentru totdeauna.
29Cel rău arată îndrăzneală pe fața lui,
dar cel drept își pregătește căile.29 Sau: își gândește calea.
30Nu există nici înțelepciune, nici pricepere
și nici vreun plan care să reușească împotriva Domnului.
31Calul este pregătit pentru ziua luptei,
dar victoria este a Domnului.
1En las manos del Señor el corazón del rey es como un río:
sigue el curso que el Señor le ha trazado.
2A cada uno le parece correcto su proceder,21:2 A cada uno … su proceder. Lit. Todo camino del hombre recto a sus ojos.
pero el Señor juzga los corazones.
3Practicar la justicia y el derecho
lo prefiere el Señor a los sacrificios.
4Los ojos altivos, el corazón orgulloso
y la lámpara de los malvados son pecado.
5Los planes bien pensados: ¡pura ganancia!
Los planes apresurados: ¡puro fracaso!
6La fortuna amasada por la lengua embustera
se esfuma como la niebla y es mortal como una trampa.21:6 se esfuma … una trampa (LXX, Vulgata y algunos mss. hebreos); es niebla llevada de los que buscan la muerte (TM).
7La violencia de los malvados los destruirá,
porque se niegan a practicar la justicia.
8Torcido es el camino del culpable,
pero recta la conducta del hombre honrado.
9Más vale habitar en un rincón de la azotea
que compartir el techo con mujer pendenciera.
10El malvado solo piensa en el mal;
jamás se compadece de su prójimo.
11Cuando se castiga al insolente,
aprende21:11 aprende. Lit. se hace sabio. el inexperto;
cuando se instruye al sabio,
el inexperto adquiere conocimiento.
12El justo se fija en la casa del malvado,
y ve cuando este acaba en la ruina.
13Quien cierra sus oídos al clamor del pobre
llorará también sin que nadie le responda.
14El regalo secreto apacigua el enojo;
el obsequio discreto calma la ira violenta.
15Cuando se hace justicia,
se alegra el justo y tiembla el malhechor.
16Quien se aparta de la senda del discernimiento
irá a parar entre los muertos.
17El que ama el placer se quedará en la pobreza;
el que ama el vino y los perfumes jamás será rico.
18El malvado pagará por el justo,
y el traidor por el hombre intachable.
19Más vale habitar en el desierto
que con mujer pendenciera y de mal genio.
20En casa del sabio abundan las riquezas y el perfume,
pero el necio todo lo despilfarra.
21El que va tras la justicia y el amor
halla vida, prosperidad21:21 prosperidad. Alt. justicia. y honra.
22El sabio conquista la ciudad de los valientes
y derriba el baluarte en que ellos confiaban.
23El que refrena su boca y su lengua
se libra de muchas angustias.
24Orgulloso y arrogante, y famoso por insolente,
es quien se comporta con desmedida soberbia.
25La codicia del perezoso lo lleva a la muerte,
porque sus manos se niegan a trabajar;
26todo el día se lo pasa codiciando,
pero el justo da con generosidad.
27El sacrificio de los malvados es detestable,
y más aún cuando se ofrece con mala intención.
28El testigo falso perecerá,
y quien le haga caso será destruido21:28 será destruido. Alt. hablará. para siempre.
29El malvado es inflexible en sus decisiones;
el justo examina21:29 examina (LXX, Qumrán y varios mss. hebreos); ordena (TM). su propia conducta.
30De nada sirven ante el Señor
la sabiduría, la inteligencia y el consejo.
31Se prepara al caballo para el día de la batalla,
pero la victoria depende del Señor.
