1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște,
decât o casă plină de cărnuri1 Lit.: jertfe., cu ceartă.
2Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine
și va avea parte de moștenire ca unul din frați.
3Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inimile este Domnul.
4Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite,
și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.
5Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Coroana bătrânilor sunt nepoții6 Lit.: copiii copiilor.,
iar gloria copiilor sunt părinții lor.
7Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.
8Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei;
oriîncotro se întoarce, ea reușește.
9Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.
11Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei,
decât un nesăbuit în nebunia lui.
13Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape;
renunță, înainte de a izbucni cearta!
15Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit?
Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte…
17Prietenul iubește oricând,
iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz.
18Omul nechibzuit dă garanție
și girează pentru semenul său.
19Cine iubește cearta iubește fărădelegea;
cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea.
20Cel cu inima necinstită nu găsește binele,
și cel cu limba înșelătoare cade în necaz.
21Cine naște un nesăbuit va avea întristare,
și tatăl unui nebun nu va avea bucurie.
22O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile judecății.
24Înțelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.
25Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său
și amărăciune celei ce l‑a născut.
26Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept,
nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.
27Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință,
și cel cu duhul prețios27 Sau: calm. este un om priceput.
28Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace
și priceput dacă‑și ține gura.
1Mieux vaut n’avoir qu’un croûton de pain sec et vivre dans la tranquillité
que dans une maison où l’on festoie beaucoup tout en se querellant.
2Le serviteur intelligent gouvernera le fils indigne
et recevra sa part d’héritage avec les frères.
3Le creuset épure l’argent, et le four l’or,
mais les cœurs, c’est l’Eternel qui les éprouve.
4Qui fait le mal écoute les propos des gens malfaisants,
et le menteur prête l’oreille aux langues malveillantes.
5Se moquer du pauvre c’est outrager son Créateur,
qui se réjouit du malheur d’autrui ne restera pas impuni.
6La couronne des vieillards, ce sont leurs petits-enfants,
et la fierté des fils, ce sont leurs pères.
7Un langage distingué ne convient pas à l’insensé,
combien moins le mensonge à un homme de haut rang.
8Dans l’esprit de ceux qui l’utilisent, le pot-de-vin agit comme une pierre magique :
quoi qu’ils entreprennent, il doit leur assurer le succès.
9Qui veut se faire aimer, pardonne les torts qu’il a subis :
les rappeler divise les amis.
10Un reproche a plus d’effet sur un homme avisé
que cent coups de bâton administrés à un insensé.
11Le méchant ne recherche que la rébellion,
mais c’est un messager sans pitié qui sera envoyé contre lui.
12Mieux vaut tomber sur une ourse privée de ses petits
que de rencontrer un insensé en proie à sa folie17.12 Voir 2 S 17.8 ; Os 13.8..
13Si quelqu’un rend le mal pour le bien,
le malheur ne quittera plus sa demeure.
14Commencer une querelle, c’est ouvrir une brèche dans une digue,
c’est pourquoi : abandonne la partie avant qu’éclate la dispute.
15Qui acquitte le coupable, qui condamne le juste,
sont tous deux en horreur à l’Eternel.
16A quoi sert l’argent dans les mains d’un insensé ?
Peut-il acheter la sagesse quand il n’a pas de bon sens ?
17Un ami aime en tout temps
et le frère est né pour le jour où l’on se trouve dans l’adversité.
18Seul un homme dépourvu d’intelligence s’engage17.18 Voir 6.1 et note.
et se porte garant des dettes d’autrui.
19Aimer les querelles, c’est aimer le péché ;
qui fait l’important17.19 En hébreu : qui surélève sa porte, par orgueil, soit pour avoir une maison plus grande que les autres, soit, au figuré, pour s’élever au-dessus des autres., cherche sa ruine.
20L’homme au cœur tortueux ne trouvera pas le bonheur,
qui manie une langue perfide tombera dans le malheur.
21Qui donne naissance à un fils insensé en aura du chagrin,
et le père d’un sot n’aura pas de quoi se réjouir.
22Un cœur joyeux est un excellent remède,
mais l’esprit déprimé mine la santé.
23L’homme corrompu accepte des cadeaux sous le manteau
pour fausser le cours de la justice.
24L’homme avisé a les yeux fixés sur la sagesse,
mais les regards de l’insensé se portent au bout du monde.
25Un fils insensé fait le chagrin de son père
et rend la vie amère à celle qui l’a enfanté.
26Il n’est pas bon de faire payer au juste une amende
ni de frapper de nobles dirigeants à l’encontre du droit.
27L’homme qui a de bonnes connaissances limite ses paroles,
qui garde son sang-froid est intelligent.
28Le sot lui-même passe pour sage s’il sait se taire ;
qui tient sa bouche close est intelligent.
