1Un răspuns blând potolește furia,
dar o vorbă care rănește provoacă mânia.
2Limba înțelepților folosește bine cunoștința,
dar gura nesăbuiților varsă nebunie.
3Ochii Domnului sunt în orice loc,
supraveghindu‑i atât pe cei răi, cât și pe cei buni.
4O limbă vindecătoare este un pom al vieții,
dar o limbă în care este perfidie zdrobește duhul.
5Nebunul disprețuiește îndrumarea tatălui său,
dar cine primește mustrarea este chibzuit.
6În casa celui drept este mare bogăție,
dar în venitul celui rău este tulburare.
7Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință,
nu tot așa face și inima nesăbuiților.
8Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor drepți Îi este plăcută.
9Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,
dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea.
10O disciplinare severă îl așteaptă pe10 Sau: Disciplinarea este un rău pentru cel ce părăsește cărarea,
iar cine disprețuiește mustrarea va muri.
11Locuința Morților și Locul Distrugerii11 Ebr.: Șeol și Abadon. sunt înaintea Domnului;
cu atât mai mult inimile fiilor omului!
12Batjocoritorului nu‑i place să fie mustrat;
el nu va merge la cei înțelepți.
13O inimă veselă înseninează fața,
dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.
14Inima celor pricepuți caută cunoștință,
dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie.
15Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț neîncetat.
16Mai bine puțin, dar cu teamă de Domnul,
decât o mare bogăție cu tulburare.
17Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste,
decât un bou îngrășat unde este ură.
18Un om iute la mânie stârnește certuri,
dar cel încet la mânie potolește cearta.
19Calea leneșului este ca un gard de spini,
dar cărarea celor drepți este netezită.
20Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său,
dar un om nesăbuit își disprețuiește mama.
21Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar omul priceput păstrează drumul drept.
22Fără sfat, planurile dau greș,
dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici.
23Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit
și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!
24Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus,
ca să‑l abată de la Locuința Morților, de jos.
25Domnul distruge casa celor mândri,
dar întărește hotarul văduvei.
26Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,
dar cuvintele plăcute sunt curate.
27Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia,
dar cel ce urăște mita va trăi.
28Inima celui drept cântărește răspunsurile,
dar gura celor răi varsă răutăți.
29Domnul este departe de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor drepți.
30O privire voioasă30 Lit.: Lumina ochilor. înveselește inima,
și o veste bună dă sănătate oaselor.30 Lit.: o veste bună îngrașă oasele.
31Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață
se va odihni în mijlocul înțelepților.
32Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune.
33Teama de Domnul îl învață pe om înțelepciunea,33 Sau: Înțelepciunea îl învață pe om frica de Domnul
iar smerenia merge înaintea gloriei.
1Une réponse douce apaise la colère,
mais une parole blessante excite l’irritation.
2Qui enseigne avec sagesse rend le savoir attrayant,
mais la bouche des sots ne répand que des sottises.
3L’Eternel voit ce qui se passe en tout lieu ;
il observe tous les hommes, méchants et bons.
4Des paroles réconfortantes sont comme un arbre de vie,
mais la langue malfaisante démoralise.
5Seul un insensé méprise ce que son père lui a enseigné,
qui tient compte des avertissements est un homme avisé.
6Il y a de nombreux trésors dans la maison du juste,
mais les profits du méchant sont source d’ennuis15.6 Autre traduction : sont troubles..
7Les lèvres des sages répandent le savoir,
mais il n’en est pas ainsi du cœur des insensés.
8L’Eternel a en horreur les sacrifices offerts par les méchants,
mais les prières des hommes droits lui sont agréables.
9L’Eternel a en horreur la conduite du méchant,
mais il aime celui qui recherche ce qui est juste.
10Une dure leçon attend celui qui s’écarte du droit chemin ;
qui déteste être repris périra.
11L’Eternel connaît le séjour des morts, le lieu des disparus,
combien plus le cœur des humains est-il à découvert devant lui !
12Le moqueur n’aime pas qu’on le reprenne,
c’est pourquoi il ne demande pas l’avis des sages.
13Un cœur joyeux rend le visage aimable,
mais quand le cœur est triste, l’esprit est abattu.
14L’homme intelligent cherche toujours à apprendre,
alors que les sots se repaissent de sottises.
15Pour l’affligé, tous les jours sont mauvais,
mais celui qui a le contentement dans son cœur est toujours en fête.
16Mieux vaut avoir peu et craindre Dieu
que de posséder une grande fortune avec du tourment.
17Mieux vaut un plat de légumes là où règne l’amour
qu’un bœuf gras assaisonné de haine.
18L’homme irascible suscite des querelles,
mais celui qui garde son sang-froid apaise les disputes.
19Le chemin du paresseux est une haie de ronces,
mais le sentier des hommes droits est une route bien aplanie.
20Un fils sage fait la joie de son père ;
seul un homme insensé a du mépris pour sa mère.
21La sottise ravit l’homme dépourvu de sens ;
un homme intelligent marche droit.
22Quand on ne consulte personne, les projets échouent,
mais lorsqu’il y a beaucoup de conseillers, ils se réalisent.
23Savoir donner la bonne réponse est une source de joie,
et combien est agréable une parole dite à propos.
24L’homme avisé suit le sentier qui mène en haut vers la vie
et qui le fait échapper au séjour des morts en bas.
25L’Eternel renverse la maison des orgueilleux,
mais il protège la propriété de la veuve.
26Les projets malveillants sont en horreur à l’Eternel,
mais les paroles aimables sont pures.
27Qui veut s’enrichir à tout prix entraîne sa famille dans le malheur,
mais qui déteste les pots-de-vin vivra longtemps.
28Le juste réfléchit bien avant de répondre,
mais la bouche des méchants répand le mal.
29L’Eternel se tient loin des méchants,
mais il entend la prière des justes.
30Un regard lumineux met le cœur en joie ;
une bonne nouvelle fortifie jusqu’aux os.
31Qui prête une oreille attentive aux critiques constructives
habitera parmi les sages.
32Qui refuse d’être repris se méprise lui-même,
mais qui écoute les avertissements acquiert du bon sens.
33La crainte de l’Eternel est une école de la sagesse15.33 Voir 1.7 et note. ;
avant d’être honoré, il faut savoir être humble15.33 Voir 18.12..
