1Orice femeie înțeleaptă își zidește casa,
dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.
2Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește.
3Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui,
dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor.
4Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
dar puterea boilor aduce belșug de roade.
5Un martor adevărat nu minte,
dar un martor fals răsuflă minciuni.
6Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n‑o găsește,
însă, pentru cel priceput, cunoștința este un lucru ușor.
7Depărtează‑te de omul nesăbuit
pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui!
8Înțelepciunea celui chibzuit îl face să‑și înțeleagă calea,
dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare.
9Nebunii glumesc cu păcatul9 Sau: când este adusă o jertfă pentru păcat.,
dar între cei drepți este bunăvoință.
10Inima își cunoaște necazurile
și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei.
11Casa celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor drepți va înflori.
12Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului,
dar la sfârșitul ei sunt căile morții.
13Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
iar bucuria poate sfârși în întristare.
14Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui,
dar omul bun va fi săturat cu ale lui.
15Cel naiv crede orice vorbă,
dar cel chibzuit își gândește bine pașii.
16Cel înțelept se teme și se depărtează de rău,
dar cel nesăbuit este îngâmfat și încrezător.
17Cel iute la mânie face prostii,
și omul cu intenții rele este urât de alții.
18Cei naivi moștenesc nebunie,
dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință.
19Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept.
20Săracul este urât chiar și de semenii lui,
dar bogatul are mulți prieteni.
21Cel ce‑și disprețuiește semenul păcătuiește,
dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci.
22Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
Cei ce plănuiesc binele însă găsesc îndurare și credincioșie.
23În orice trudă există și un câștig,
dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie.
24Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți,
dar nebunia nesăbuiților este nebunie.24 Sau: dar nesăbuința este cununa nebunilor.
25Un martor adevărat eliberează suflete25 Sau: vieți.,
dar cel ce răsuflă minciuni aduce înșelătoria.
26În teama de Domnul există o puternică încredere;
El va fi un adăpost pentru fiii Lui.
27Teama de Domnul este un izvor de viață,
îndepărtând omul de la cursele morții.
28Poporul numeros este slava regelui,
dar, fără supuși, prințul este ruinat.
29Cel încet la mânie are mare pricepere,
dar cel iute la mânie înalță nebunia.
30O inimă liniștită este viața trupului,
dar gelozia este putrezirea oaselor.
31Cine‑l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său,
dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu.
32Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte.
33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput
și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților.
34Dreptatea înalță un neam,
dar păcatul este o rușine pentru orice popor.
35Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept,
dar mânia lui este pentru cel care‑l face de rușine.
1La mujer sabia edifica su casa;
la necia, con sus manos la destruye.
2El que va por buen camino teme al Señor;
el que va por mal camino lo desprecia.
3De la boca del necio brota arrogancia;
los labios del sabio son su propia protección.
4Donde no hay bueyes, el granero está vacío;
con la fuerza del buey aumenta la cosecha.
5El testigo verdadero jamás engaña;
el testigo falso propaga mentiras.
6El insolente busca sabiduría y no la halla;
para el entendido, el conocimiento es cosa fácil.
7Mantente a distancia del necio,
pues en sus labios no hallarás conocimiento.
8La sabiduría del prudente es discernir sus caminos,
pero al necio lo engaña su propia necedad.
9Los necios hacen mofa de sus propias faltas,
pero los íntegros cuentan con el favor de Dios.
10Cada corazón conoce sus propias amarguras,
y ningún extraño comparte su alegría.
11La casa del malvado será destruida,
pero la morada del justo prosperará.
12Hay caminos que al hombre le parecen rectos,
pero que acaban por ser caminos de muerte.
13También de reírse duele el corazón,
y hay alegrías que acaban en tristeza.
14El inconstante recibirá todo el pago de su inconstancia;
el hombre bueno, el premio de sus acciones.
15El ingenuo cree todo lo que le dicen;
el prudente se fija por dónde va.
16El sabio teme al Señor y se aparta del mal,
pero el necio es arrogante y demasiado confiado.
17El iracundo comete locuras,
pero el prudente sabe aguantar.14:17 sabe aguantar (LXX); es odiado (TM).
18Herencia de los inexpertos es la necedad;
corona de los prudentes, el conocimiento.
19Los malvados se postrarán ante los buenos;
los impíos, ante el tribunal14:19 ante el tribunal. Lit. ante la puerta. de los justos.
20Al pobre hasta sus amigos lo aborrecen,
pero son muchos los que aman al rico.
21Es un pecado despreciar al prójimo;
¡dichoso el que se compadece de los pobres!
22Pierden el camino los que maquinan el mal,
pero hallan amor y verdad los que hacen el bien.
23Todo esfuerzo tiene su recompensa,
pero quedarse solo en palabras lleva a la pobreza.
24La corona del sabio es su sabiduría;14:24 su sabiduría (LXX); su riqueza (TM).
la de los necios, su necedad.
25El testigo veraz se libra de la muerte,
pero el testigo falso miente.
26El temor del Señor es un baluarte seguro
que sirve de refugio a los hijos.
27El temor del Señor es fuente de vida,
y aleja al hombre de las redes de la muerte.
28Gloria del rey es gobernar a muchos;
un príncipe sin súbditos está arruinado.
29El que es paciente muestra gran discernimiento;
el que es agresivo muestra mucha insensatez.
30El corazón tranquilo da vida al cuerpo,
pero la envidia corroe los huesos.
31El que oprime al pobre ofende a su creador,
pero honra a Dios quien se apiada del necesitado.
32El malvado cae por su propia maldad;
el justo halla refugio en su integridad.14:32 en su integridad (LXX y Siríaca); en su muerte (TM).
33En el corazón de los sabios mora la sabiduría,
pero los necios ni siquiera la conocen.14:33 los necios ni siquiera la conocen (LXX y Siríaca); los necios la conocen (TM).
34La justicia enaltece a una nación,
pero el pecado deshonra a todos los pueblos.
35El rey favorece al siervo inteligente,
pero descarga su ira sobre el sinvergüenza.
