Prolog: scopul și tema cărții
1Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2pentru a cunoaște înțelepciunea și îndrumarea,
pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3pentru a primi îndrumare în ce privește înțelepciunea,
dreptatea, judecata și nepărtinirea,
4pentru a da prudență celui neștiutor4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experiență.,
iar tânărului – cunoștință și discernământ.
5Să asculte cel înțelept și el își va spori învățătura,
iar cel priceput să primească îndrumări,
6pentru a înțelege un proverb sau o pildă,
cuvintele înțelepților și ghicitorile lor.
7Teama de Domnul este începutul cunoașterii,
dar nebunii7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană care alege să rămână deficientă din punct de vedere moral. disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea.
Îndemnuri pentru căutarea înțelepciunii
Avertizare împotriva ispitirii
8Ascultă, fiule, îndrumarea tatălui tău
și nu părăsi învățătura mamei tale.
9Căci ele vor fi o cunună plăcută pe capul tău
și un colier în jurul gâtului tău.
10Fiule, dacă niște păcătoși vor să te ademenească
nu accepta.
11Dacă vor spune: „Vino cu noi!
Să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12Să‑i înghițim de vii ca Locuința Morților12 Ebr.: Șeol [peste tot în carte].
și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13Vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă.
14Pune partea ta cu noi14 Lit.: Aruncă sorțul tău între noi.
și vom avea un sac împreună!“
15Fiule, să nu mergi pe același drum cu ei,
abate‑ți piciorul de pe cărarea lor,
16căci picioarele lor aleargă spre rău
și se grăbesc să verse sânge.
17În zadar se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor!
18Aceștia își pândesc însăși sângele lor,
își întind curse înseși sufletelor lor.
19Astfel sunt căile tuturor celor ce obțin câștig nedrept;
el va lua viața stăpânilor lui.
Chemarea înțelepciunii și consecințele respingerii ei
20Înțelepciunea strigă pe stradă,
își înalță glasul în piețe,
21cheamă de la capătul locurilor aglomerate,
își rostește cuvintele în fața porților cetății:
22„Naivilor, până când veți iubi naivitatea?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nesăbuiții cunoașterea?
23Dacă v‑ați întoarce la mustrarea mea,
aș revărsa duhul meu peste voi
și v‑aș dezvălui cuvintele mele.
24Dar pentru că mă respingeți când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25pentru că ignorați toate sfaturile mele
și nu acceptați mustrarea mea,
26de aceea și eu voi râde de nenorocirea voastră,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27când groaza voastră va veni ca o distrugere,
și nenorocirea voastră va veni ca o vijelie,
când necazul și suferința vor veni peste voi.
28Atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde;
mă vor căuta, dar nu mă vor găsi.
29Pentru că au urât cunoștința
și n‑au ales teama de Domnul,
30pentru că n‑au acceptat sfatul meu
și au disprețuit toate mustrările mele,
31de aceea se vor hrăni cu rodul căii lor
și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32Căci necredincioșia îi ucide pe cei naivi
și mulțumirea de sine îi distruge pe cei nesăbuiți;
33dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță,
va trăi liniștit, fără să‑l cuprindă groaza de vreun rău.“
Botaeɛ Ne Nsɛmpɔ
1Dawid babarima Salomo, Israelhene, mmɛbusɛm nie:
2Ne botaeɛ ne sɛ ɛbɛkyerɛ nnipa nyansa ne ahohyɛsoɔ;
ne sɛ ɛbɛboa ma wɔate nsɛm a emu dɔ ase;
3sɛ wɔbɛnya ahohyɛsoɔ na wɔabɔ ɔbra pa,
a ɛbɛma wɔayɛ ade pa, deɛ ɛtene na ɛho nni asɛm;
4sɛ ɛbɛma deɛ nʼadwene mu nnɔ anya nyansa
na mmabunu anya nimdeɛ ne adwene.
5Anyansafoɔ ntie na wɔmfa nka deɛ wɔnim ho,
na deɛ ɔwɔ nhunumu nya akwankyerɛ a
6ɛbɛma woate mmɛ ne akasabɛbuo,
anyansafoɔ nsɛnka ne aborɔme ase.
7Awurade suro yɛ nimdeɛ ahyɛaseɛ,
na nkwaseafoɔ bu nyansa ne ahohyɛsoɔ animtiaa.
Nyansa Pɛ Ho Afutusɛm
Nnaadaa Ho Kɔkɔbɔ
8Me ba, tie wʼagya akwankyerɛ
na mpo wo maame nkyerɛkyerɛ.
9Ɛbɛyɛ wo tiri animuonyam abotire
ne wo kɔn mu ntweaban.
10Me ba, sɛ nnebɔneyɛfoɔ daadaa wo a,
mma wɔn ho ɛkwan.
11Sɛ wɔka sɛ, “Bra ma yɛnkɔ;
ma yɛnkɔtetɛ na yɛnkum obi,
ma yɛnkɔtɛ ntwɛn mmɔborɔni bi;
12ma yɛmmemmene wɔn anikann sɛ ɛda,
yɛmmene wɔn sɛ wɔn a wɔkɔ damena mu;
13yɛbɛnya nneɛma a ɛsom bo ahodoɔ
na yɛde afodeɛ ahyɛ yɛn afie ma;
14enti, fa wo ho bɛhyɛ mu,
na wobɛnya wo kyɛfa wɔ ahonyadeɛ no mu” a,
15Me ba, wo ne wɔn nnante,
mfa wo nan nsi wɔn akwan so;
16Wɔn nan de ntɛmpɛ kɔ bɔne mu,
na wɔde ahoɔherɛ ka mogya gu.
17Ɛho nni mfasoɔ sɛ obi bɛsum nnomaafidie
wɔ ɛberɛ a nnomaa nyinaa hwɛ!
18Saa nnipa yi tetɛ pɛ wɔn ankasa mogya;
wɔtetɛ wɔn ankasa wɔn ho!
19Saa na wɔn a wɔdi korɔnodeɛ akyi no awieeɛ teɛ;
ɛma wɔhwere wɔn nkwa!
Nyansa A Wɔpo Ho Kɔkɔbɔ
20Nyansa team wɔ mmɔntene so,
ɔma ne nne so wɔ adwaberem,
21ɔteaam wɔ afasuo no atifi,
ɔkasa wɔ kuropɔn no apono ano sɛ,
22“Mo adwenemherɛfoɔ, mobɛyɛ adwenemherɛ akɔsi da bɛn?
Fɛdifoɔ bɛdi fɛ akɔsi da bɛn?
Nkwaseafoɔ bɛkyiri nimdeɛ akɔsi da bɛn?
23Sɛ motiee mʼaninka a,
anka mekaa mʼakoma mu nsɛm nyinaa kyerɛɛ mo
maa mo hunuu me nsusuiɛ.
24Nanso, sɛ moyii mo aso ɛberɛ a mefrɛɛ mo
na amfa obiara ho ɛberɛ a metenee me nsa mu,
25sɛ mopoo mʼafotuo,
na moampɛ mʼanimka enti,
26me nso mɛsere mo wɔ mo amanehunu mu;
sɛ abɛbrɛsɛ bi bu fa mo so a, medi mo ho fɛw,
27sɛ abɛbrɛsɛ bi bu fa mo so te sɛ ahum,
na amanehunu bi bɔ fa mo so sɛ twahoframa,
na awerɛhoɔ ne ɔhaw mene mo a,
28“Afei mobɛfrɛ me, nanso meremmua mo;
mobɛhwehwɛ me, nanso morenhunu me.
29Esiane sɛ wɔkyirii nimdeɛ
na wɔampɛ sɛ wobɛsuro Awurade.
30Esiane sɛ w ɔpoo mʼafotuo,
na wɔbuu me ntenesoɔ animtiaa enti,
31wɔbɛdi wɔn akwan so aba
na wɔn nhyehyɛeɛ mu aduane bɛmee wɔn.
32Na ntetekwaafoɔ asoɔden bɛkum wɔn,
na nkwaseafoɔ tirimudɛ bɛsɛe wɔn;
33Nanso, obiara a ɔbɛtie me no, ɔbɛtena ase asomdwoeɛ mu
na ne ho bɛtɔ no a ɔrensuro ɔhaw biara.”
