Plângeri 5 – NTLR & CCBT

Nouă Traducere În Limba Română

Plângeri 5:1-22

Rugăciunea poporului

1Adu‑Ți aminte, Doamne, de ce ni s‑a întâmplat!

Uită‑Te și vezi disprețul nostru!

2Moștenirea noastră s‑a dus la necunoscuți,

iar casele noastre – la străini.

3Am ajuns orfani de tată,

iar mamele noastre sunt ca niște văduve.

4Apa noastră o bem pe bani,

iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5Prigonitorii noștri sunt pe urmele noastre.

Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.

6Am dat mâna cu Egiptul și cu Asiria,

ca să ne săturăm cu pâine.

7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,

iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.

8Robii stăpânesc peste noi

și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9Ne câștigăm pâinea riscându‑ne viața

din cauza sabiei din pustie.

10Ne arde pielea ca un cuptor

de febra pricinuită de foame.

11Au necinstit pe femei în Sion,

pe fecioare – în cetățile lui Iuda.

12Prinții au fost spânzurați de mâinile lor,

iar bătrânilor nu li s‑a dat cinste.

13Tinerii trudesc la piatra de moară,

iar copiii cad sub poverile de lemne.

14Bătrânii nu mai vin la poarta cetății,

iar tinerii au încetat să mai cânte.

15A încetat bucuria inimii noastre,

iar dansul nostru s‑a prefăcut în bocet.

16A căzut coroana de pe capul nostru.

Vai de noi, căci am păcătuit!

17Iată de ce ne leșină inima,

iată de ce ni s‑au întunecat ochii:

18muntele Sion a ajuns pustiit

și pe el se plimbă șacalii.18 Sau: vulpile.

19Doamne, Tu împărățești veșnic.

Tronul Tău dăinuie din generație în generație.

20De ce să ne uiți pentru totdeauna?

De ce să ne părăsești pentru atât de multe zile?20 Sau: De ce ne‑ai uitat pentru totdeauna? / De ce ne‑ai părăsit atât de multe zile?

21Întoarce‑ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem!

Dă‑ne iarăși zile ca cele din trecut!

22Să ne fi respins Tu oare de tot

și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!

Chinese Contemporary Bible (Traditional)

耶利米哀歌 5:1-22

求耶和華憐憫

1耶和華啊,求你顧念我們的遭遇,

看看我們所受的恥辱!

2我們的土地被陌生人侵佔,

我們的房屋落入外族人手中。

3我們成了喪父的孤兒,

我們的母親成了寡婦。

4我們喝水要付錢,

燒的柴要用錢買。

5敵人緊追不捨,

我們疲憊不堪,不得安歇。

6為了得到食物,

我們向埃及亞述卑躬屈膝。

7我們的祖先犯了罪,

已經逝去,

我們卻要承擔他們的罪責。

8奴僕做了我們的主人,

無人從他們手中解救我們。

9曠野中殺機四伏,

我們冒著生命危險才得到糧食。

10我們因饑餓而發熱,

皮膚熱如烤爐。

11婦女在錫安遭強暴,

少女在猶大被姦污。

12首領雙手被吊起來,

老人得不到尊敬。

13青年被迫推磨,

孩童肩背柴捆,步履蹣跚。

14老人不再坐在城門口,

青年不再彈琴奏樂。

15我們心中的快樂消失,

我們的舞蹈變成了哀哭。

16榮耀的冠冕從我們頭上落下。

我們犯了罪,我們有禍了!

17此情此景使我們黯然神傷,

淚眼模糊。

18錫安山一片荒涼,

豺狼四處遊蕩。

19耶和華啊,你永遠掌權,

你的寶座世代長存。

20你為何永遠忘記我們?

為何如此長久地棄絕我們?

21耶和華啊,求你使我們回到你身邊,

讓我們歸向你,

恢復我們昔日的繁榮!

22難道你完全棄絕了我們,

仍然向我們大發烈怒嗎?