Judecata Domnului cu privire la Sion
11 Acest capitol este în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Cum s‑a înnegrit aurul
și cum s‑a schimbat aurul cel curat!
Pietrele sfinte stau risipite
pe la fiecare colț de stradă.
2Cum fiii prețioși ai Sionului,
altădată prețuiți ca aurul pur,
sunt considerați acum ca urcioarele de lut,
lucrate de mâinile olarului.
3Până și șacalii își scot sânul
ca să‑și alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă
ca struții pustiei3 Vezi Iov 39:14-17..
4Limba celui alăptat se lipește de cerul gurii,
fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
însă nimeni nu le‑o dă.
5Cei ce se hrăneau cu delicatese
zac acum părăsiți pe străzi.
Cei crescuți în purpură
se lipesc acum de un morman de cenușă.
6Nelegiuirea fiicei poporului meu a devenit mai mare
decât păcatul Sodomei,
care a fost distrusă într‑o clipă,
fără a pune mâna cineva pe ea6 Sensul versului este nesigur..
7Prinții ei erau mai curați decât zăpada
și mai albi decât laptele.
Trupurile lor erau mai roșii decât rubinele,
iar fețele7 Sensul termenului ebraic este nesigur. lor erau ca safirul.7 Sau: lapislazuli.
8Acum însă sunt mai negri la înfățișare decât funinginea,
astfel că nu‑i mai recunoști pe străzi.
Pielea li s‑a lipit de oase
și a devenit uscată ca lemnul.
9Cei uciși de sabie sunt mai fericiți
decât cei uciși de foamete.
Ei se scurg, cad străpunși
din lipsa roadelor câmpului.
10Femeile, care erau pline de milă,
și‑au fiert copiii cu mâinile lor.
Ei le‑au slujit drept hrană
când fiica poporului meu era zdrobită.
11Domnul Și‑a dezlănțuit toată furia,
Și‑a revărsat mânia Lui aprigă.
A aprins un foc în Sion,
care i‑a mistuit temeliile.
12Regii pământului n‑ar fi crezut,
sau vreunul din locuitorii lumii,
că asupritorul și dușmanul
vor intra pe porțile Ierusalimului.
13S‑a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui
și a nelegiuirilor preoților lui
care au vărsat în mijlocul lui
sângele celor drepți.
14Ei rătăcesc orbi pe străzi,
atât de mânjiți de sânge,
încât nimeni nu îndrăznește
să se atingă de veșmintele lor.
15„Plecați, necuraților!“ se strigă la ei.
„Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“
Fugind și rătăcind printre neamuri, acestea spun:
„Nu vor mai locui aici!“
16Domnul Însuși i‑a împrăștiat;
El nu mai veghează asupra lor.16 Sau: El nu mai dorește să‑i privească.
Preoților nu mai sunt respectați,
iar bătrânilor nu li se mai arată bunăvoință.
17Ochii noștri obosiseră,
așteptând zadarnic ajutorul.
Din turnurile noastre ne uitam
după un neam care nu ne putea izbăvi.
18Dușmanii ne luau urma,
astfel că nu puteam ieși în piețe.
Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră,
căci ne venise sfârșitul.
19Prigonitorii noștri au fost mai iuți
decât vulturii cerului.
Ne‑au urmărit pe munți
și ne‑au pândit în pustie.
20Unsul Domnului, suflarea nărilor noastre,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“
21Bucură‑te și saltă de veselie, fiică a Edomului,
tu, care locuiești în țara Uț!
Să știi însă că potirul va trece și pe la tine;
te vei îmbăta și te vei dezbrăca.
22Fiică a Sionului, pedeapsa pentru nelegiuirea ta s‑a sfârșit.
El nu‑ți va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
și îți va scoate la iveală păcatele.
1Hwɛ sɛnea sikakɔkɔɔ ayera ne hyerɛn no ni
Sikakɔkɔɔ ankasa na ho abiri saa!
Wɔatoto aboɔdemmo kronkron apete
wɔ abɔnten biara so.
2Hwɛ sɛnea Sion mmabarima a wodi mu
na anka wɔsom bo sɛ sikakɔkɔɔ no ayɛ,
mprempren wɔfa wɔn sɛ dɔte nkuku,
ɔnwemfo nsa ano adwuma!
3Mpo adompo yi wɔn nufu
ma wɔn mma num,
nanso me nkurɔfo ayɛ atirimɔdenfo
sɛ sohori a ɔwɔ sare so.
4Osukɔm nti, akokoaa tɛkrɛma
fam ne dodo mu;
mmofra no srɛ aduan,
nanso obiara mfa mma wɔn.
5Wɔn a na anka wodi nnuan pa no
ohia buruburoo aka wɔn wɔ mmɔnten so.
Wɔn a wɔde sirikyi tetew wɔn no
mprempren wɔdeda nso a wɔaboa ano so.
6Me nkurɔfo asotwe
so sen Sodom a
wotuu wɔn mpofirim no,
a wɔannya ɔboafo biara de.
7Na wɔn ahenemma ho twa sen sukyerɛmma,
na wɔnan sen nufusu,
na wɔn nipadua no bere, na ɛwɔ ahoɔden te sɛ abohemaa,
na wɔte sɛ hoabo.
8Nanso mprempren de, wobiri sen wusiw bɔtɔ;
na wonhu wɔn yiye wɔ mmɔnten so.
Wɔn were atwintwam wɔ wɔn nnompe so;
ho awo wosee sɛ abaa.
9Wɔn a wɔtotɔɔ wɔ afoa ano no ye koraa
sen wɔn a ɔkɔm kunkum wɔn;
ɔkɔm tware wɔn ma wowuwu,
esiane aduan a enni mfuw so nti.
10Mmea a wɔwɔ ayamhyehye
de wɔn nsa anoa wɔn ankasa mma,
ayɛ wɔn aduan,
bere a wɔsɛee me nkurɔfo no.
11Awurade ada nʼabufuwhyew nyinaa adi;
wahwie nʼabufuw a ano yɛ den no.
Ɔsɔɔ ogya ano wɔ Sion
ma ɛhyew ne fapem.
12Asase so ahemfo annye anni,
wiase mu nnipa nso annye anni
sɛ atamfo betumi ahyɛn
Yerusalem apon mu.
13Nanso esii, nʼadiyifo no bɔne
ne nʼasɔfo amumɔyɛ nti,
wɔn na wohwiee atreneefo mogya
guu wɔ kuropɔn no mu.
14Afei wɔkeka wɔ mmɔnten so
te sɛ nnipa a wɔn ani afura.
Mogya a ama wɔn ho agu fi no nti
obiara suro sɛ ɔde ne ho bɛka wɔn ntade.
15Nnipa teɛteɛɛ mu gu wɔn so se, “Mumfi ha nkɔ! Mo ho ntew!”
“Monkɔ, monkɔ! Mommfa mo ho nka yɛn.”
Sɛ woguan kɔnenam a
amanaman no mu nnipa ka se,
“Wɔrentumi ntena ha bio.”
16Awurade ankasa abɔ wɔn ahwete;
nʼani nni wɔn so bio.
Wɔmmfa nidi mma asɔfo,
na wɔn ani nsɔ mpanyimfo.
17Nea ɛka ho bio, yɛn ani anni ammoa yɛn,
yɛpɛɛ sɛ yebenya mmoa, nanso ɛyɛɛ ɔkwa;
yefi yɛn abantenten so de yɛn ani too
ɔman a wɔrentumi nnye yɛn so.
18Nnipa dii yɛn ntɛntɛnso wɔ yɛn anammɔntu mu,
enti yɛantumi annantew yɛn mmɔnten so.
Yɛn awiei bɛnee, na wɔkan yɛn nna,
efisɛ na yɛn awiei adu so.
19Yɛn ataafo ho yɛ hare
sen akɔre a wɔwɔ wim;
wɔtaa yɛn faa mmepɔw so
na wɔtɛw yɛn wɔ sare so.
20Nea Awurade asra no ngo, yɛn nkwa home ankasa no,
kɔtɔɔ wɔn mfiri mu.
Yegye dii sɛ ne nwini ase,
yebenya nkwa wɔ amanaman no mu.
21Di ahurusi na ma wʼani nnye, Edom Babea,
wo a wote Us asase so.
Wɔde kuruwa no bɛma wo nso bi;
wobɛbow na wɔabɔ wo adagyaw.
22Ɔbabea Sion, wʼasotwe bɛba awiei;
ɔremma wo nkɔ so ntena nnommum mu.
Nanso Ɔbabea Edom, obetua wo bɔne so ka
na wada wʼamumɔyɛ adi.
