Mângâiere găsită în bunătățile Domnului
11 Acest capitol este în acrostih (în textul ebraic toate versetele unei strofe încep cu aceeași literă, fiecare strofă având drept caracteristică o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor); vezi și Ps. 119.Eu sunt bărbatul care a văzut suferința
sub nuiaua furiei Lui.
2El m‑a condus și m‑a făcut să merg
prin întuneric, nu prin lumină!
3Da, El Își întoarce mâna
împotriva mea toată ziua!
4El mi‑a îmbătrânit trupul și pielea
și mi‑a zdrobit oasele.
5M‑a asediat și m‑a înconjurat
cu otravă și cu nenorocire.
6M‑a făcut să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morți demult.
7M‑a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
și m‑a pus în lanțuri grele.
8Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,
El îmi oprește rugăciunea.
9Drumurile mi le‑a blocat cu pietre cioplite
și mi‑a sucit cărările.
10A fost pentru mine un urs care stă la pândă,
un leu în ascunzișuri.
11M‑a abătut de la căile mele, m‑a sfâșiat
și m‑a lăsat pustiit.
12Și‑a încordat arcul
și m‑a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.
13Mi‑a străpuns rărunchii
cu săgeți din tolba Lui.
14Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.
Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.
15M‑a săturat cu ierburi amare
și m‑a îndestulat cu pelin.
16Mi‑a zdrobit dinții cu pietriș
și m‑a culcat în cenușă.
17Mi‑a luat pacea
și am uitat ce înseamnă binele.
18Am zis: „Mi‑a pierit tăria
și speranța pe care o aveam de la Domnul!“
19Amintește‑Ți de suferința și de rătăcirea mea,
de pelin și de fiere.
20Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele
și se întristează în mine.
21Dar iată ce‑mi vine în minte
și ce mă face să mai nădăjduiesc:
22„Îndurările22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Domnului nu s‑au sfârșit,
mila22 Termenul ebraic este la plural, cel mai probabil unul care arată intensitatea. Prin urmare, se poate traduce și cu: mila Lui cea mare. Lui nu este la capăt.
23Ele se înnoiesc în fiecare dimineață;
mare este credincioșia Ta!“
24Sufletul meu a zis: „Domnul este moștenirea mea
și de aceea voi nădăjdui în El!“
25Domnul este bun cu cel ce nădăjduiește în El,
cu sufletul care‑L caută.
26Bine este să aștepți în tăcere
izbăvirea Domnului.
27Este bine ca omul să poarte un jug
în tinerețea lui.
28Să stea singur și să tacă,
fiindcă Domnul l‑a așezat pe gâtul lui;
29să‑și umple gura cu țărână –
s‑ar putea să mai existe speranță;
30să‑și dea obrazul celui ce‑l lovește
și să se sature de dispreț!
31Fiindcă Stăpânul nu respinge
pentru totdeauna.
32Ci, când mâhnește pe cineva, are milă iarăși de el,
după îndurările Lui cele mari.
33Căci El nu necăjește,
nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34Când sunt călcați în picioare
toți prizonierii unei țări,
35când se încalcă dreptatea unui om
înaintea feței Celui Preaînalt,
36când un om este nedreptățit în cauza lui,
nu vede, oare, Stăpânul?
37Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
și nenorocirea, și bunăstarea?38 Sau: Va ieși oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi și LXX).
39Atunci de ce murmură omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
și să ne întoarcem la Domnul.
41Să ne înălțăm inimile și mâinile
spre Dumnezeul din ceruri și să spunem:
42„Am păcătuit și ne‑am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat!“
43Te‑ai învăluit cu mânie și ne‑ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44Te‑ai învăluit cu un nor,
ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.
45Ne‑ai prefăcut în gunoi și în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46Toți dușmanii noștri
și‑au deschis larg gura împotriva noastră.
47Am avut parte de groază și de groapă,
de prăpăd și de distrugere.
48Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49Ochii îmi varsă lacrimi neîncetat,
fără oprire,
50până când Domnul din ceruri
Se va uita în jos și va vedea.
51Mi s‑a întristat sufletul când le‑am văzut
pe toate fiicele cetății mele.
52Cei ce‑mi erau dușmani fără motiv
m‑au vânat ca pe o pasăre.
53Au încercat să‑mi pună capăt vieții într‑o groapă
și au aruncat cu pietre în mine.
54Apele s‑au revărsat peste capul meu
și mi‑am zis: „Sunt pierdut!“
55Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din groapa celor mai de jos locuri.
56Tu mi‑ai auzit glasul: „Nu‑Ți astupa urechea
la strigătul meu după ajutor!“
57În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat
și mi‑ai răspuns: „Nu te teme!“
58Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi‑ai răscumpărat viața!
59Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!
Judecă‑mi cauza!
60Ai văzut toată dorința lor de răzbunare
și planurile lor împotriva mea.
61Doamne, Tu ai auzit insultele lor
și toate uneltirile lor împotriva mea.
62Ai auzit șoaptele celor ce s‑au ridicat împotriva mea
și murmurul lor împotriva mea toată ziua.
63Privește! Șezând sau în picioare,
ei mă batjocoresc în cântările lor!
64Răsplătește‑le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65Pune un văl peste inimile lor
și fie blestemul Tău peste ei!
66Urmărește‑i în mânia Ta și nimicește‑i
de sub ceruri, Doamne!
3
神の恵みはただ一つの望み
1私は、神の激しい怒りのむちが振り下ろされるのを、
この目で見ました。
2主は暗闇の底に私を連れて行き、
いっさいの明かりを吹き消しました。
3私に襲いかかる主の御手は、
昼も夜も重くのしかかっています。
4私は憔悴しきって、すっかり老け込んでしまいました。
5主は私の前にとりでを築き、
苦しみと悩みで私を取り囲みました。
6私を、ずっと前に死んだ者のように、
暗がりに埋めました。
7主が私を閉じ込めたので、
どんなにもがいても逃げられません。
主は私を重い鎖でつなぎました。
8私がどんなに声を張り上げても、
主は祈りを聞こうとされません。
9私は、高い崖が周囲にそそり立つ所に閉じ込められ、
どんなに急いでも、道を先へ進めません。
10主は熊やライオンのように、
私に襲いかかろうと待ち伏せています。
11主は私をやぶに引きずり込み、
前足でずたずたに引き裂いて、置き去りにしました。
12主は弓を引きしぼり、私にねらいをつけました。
13その矢は、私の心臓に突き刺さりました。
14同胞は私を笑い者にし、
一日中、下品な歌であざけります。
15主は私に悲しみの杯を飲ませたので、
口の中が苦くなりました。
16小石を食べさせられ、歯が折れました。
主は、私が灰とちりの中を転げ回るようにしました。
17主よ、平和も繁栄も、ずっと前に姿を消しました。
あなたが取り去ったからです。
私は、楽しみとはどんなことか、すっかり忘れ、
18夢も希望もなくなりました。
もう気力さえ残っていません。
主が私を置き去りにしたからです。
19どうか、私に突きつけた苦い杯と苦しみとを
思い出してください。
20私は身のすくむような恐ろしい年月を、
忘れようにも忘れられません。
私のたましいは屈辱に沈んだままなのです。
21それでもなお、一つの望みが残っています。
22主の恵みは決してなくなることがない、
ということです。
私たちが滅亡しなかったのは、
主の恵みによります。
23神の真実は限りなく、
その恵みは朝ごとに新しくなります。
24主こそ私の受ける分で、私は主に望みを置きます。
25主は、ご自分を待ち望む者、ご自分を求める者を
いつくしみます。
26主の救いだけに望みを置いて、
静かに待つのは良いことです。
27若い時にきびしく訓練されるのは良いことです。
28その人は主から命令があったとき、
黙ってそれを受け止め、
29下を向きますが、
ついには希望を見いだすようになります。
30自分を打つ者にもう一方の頬を向け、
ひどい侮辱を受けなさい。
31主がいつまでも見捨てておくはずがないからです。
32たとえ、彼に悩みを与える場合でも、
主は恵み深いお方ですから、
忘れずにあわれみをかけてくれます。
33主は意味もなく人を苦しませ、
悲しませたりはしません。
34-36しかし、あなたは身分の低い者を踏みつけ、
神に与えられた彼らの権利を奪い、
公平に扱いませんでした。
だから今、主がつらく当たるのは当然のことです。
37主の許しがなければ、だれもあなたに、
あれほどひどい仕打ちをするはずがありません。
38ある人を助け、ほかの人に災いを下すのは主です。
39どうしてただの人間にすぎない私たちは、
自分の罪のために罰を受けたからといって、
つぶやいたり、不平を言ったりするのでしょう。
40むしろ、自分自身を振り返り、悔い改めて、
主に立ち返るべきです。
41手だけでなく、心もいっしょに、
天におられる神に向けようではありませんか。
42私たちは罪を犯したのです。
主に反抗し、
主は、そのことを忘れませんでした。
43主よ。あなたは怒って私たちを追いつめ、
容赦なく打ちました。
44あなたは雲で姿を隠しているので、
私たちの祈りは届きませんでした。
45あなたは私たちを、
国々の間で、ごみのように捨てられるものとしました。
46敵はみな、私たちに大きな口をたたきました。
47私たちは罠にかかり、見殺しにされたので、
恐れに取りつかれました。
48-49同胞が滅んでいくのを見て、
昼となく夜となく、涙があふれ出ます。
50ああ、主が天から見下ろして、
私の叫びに答えてくださるとよいのに。
51私の胸は、エルサレムの娘たちの災いを知って、
張り裂けんばかりです。
52今までに一度もこちらから害を加えたことのない敵が、
まるで鳥をねらうように、私を追いかけました。
53彼らは私を井戸に放り込み、
大きな石でふたをしたのです。
54水が頭の上まで来たので、
これで終わりだと思いました。
55しかし主よ。
私は井戸の底から、主の名を呼びました。
56すると、あなたはその叫びを聞いてくださいました。
私の訴えに耳を傾け、
私の泣き声を聞かれたのです。
57私の絶望の声を聞いて近づき、
「恐れてはいけない」と語りました。
58私を弁護してくれる主よ、私をお守りください。
あなたは私のいのちを買い戻してくださったのです。
59あなたは、敵が私にどんなことをしたかを見ました。
裁判官となって、私の身の潔白を証明してください。
60あなたは、敵が企んださまざまの陰謀を見て、
61聞くに耐えない名で私を呼んだのをご存じです。
62また、彼らが私について言っていること、
ひそひそ声で相談している計画をご存じです。
63私の失脚を謀って、あざ笑い、
はしゃいで歌っている様子を見てください。
64主よ、彼らのしたすべての悪に、
報いてください。
65主よ、彼らを強情にし、のろってください。
66とことんまで追いつめ、
天の下から根絶やしにしてください。
