Plângeri 3 – NTLR & CARST

Mângâiere găsită în bunătățile Domnului

11 Acest capitol este în acrostih (în textul ebraic toate versetele unei strofe încep cu aceeași literă, fiecare strofă având drept caracteristică o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor); vezi și Ps. 119.Eu sunt bărbatul care a văzut suferința

sub nuiaua furiei Lui.

2El m‑a condus și m‑a făcut să merg

prin întuneric, nu prin lumină!

3Da, El Își întoarce mâna

împotriva mea toată ziua!

4El mi‑a îmbătrânit trupul și pielea

și mi‑a zdrobit oasele.

5M‑a asediat și m‑a înconjurat

cu otravă și cu nenorocire.

6M‑a făcut să locuiesc în întunecimi

asemenea celor morți demult.

7M‑a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,

și m‑a pus în lanțuri grele.

8Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,

El îmi oprește rugăciunea.

9Drumurile mi le‑a blocat cu pietre cioplite

și mi‑a sucit cărările.

10A fost pentru mine un urs care stă la pândă,

un leu în ascunzișuri.

11M‑a abătut de la căile mele, m‑a sfâșiat

și m‑a lăsat pustiit.

12Și‑a încordat arcul

și m‑a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.

13Mi‑a străpuns rărunchii

cu săgeți din tolba Lui.

14Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.

Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.

15M‑a săturat cu ierburi amare

și m‑a îndestulat cu pelin.

16Mi‑a zdrobit dinții cu pietriș

și m‑a culcat în cenușă.

17Mi‑a luat pacea

și am uitat ce înseamnă binele.

18Am zis: „Mi‑a pierit tăria

și speranța pe care o aveam de la Domnul!“

19Amintește‑Ți de suferința și de rătăcirea mea,

de pelin și de fiere.

20Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele

și se întristează în mine.

21Dar iată ce‑mi vine în minte

și ce mă face să mai nădăjduiesc:

22„Îndurările22 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Domnului nu s‑au sfârșit,

mila22 Termenul ebraic este la plural, cel mai probabil unul care arată intensitatea. Prin urmare, se poate traduce și cu: mila Lui cea mare. Lui nu este la capăt.

23Ele se înnoiesc în fiecare dimineață;

mare este credincioșia Ta!“

24Sufletul meu a zis: „Domnul este moștenirea mea

și de aceea voi nădăjdui în El!“

25Domnul este bun cu cel ce nădăjduiește în El,

cu sufletul care‑L caută.

26Bine este să aștepți în tăcere

izbăvirea Domnului.

27Este bine ca omul să poarte un jug

în tinerețea lui.

28Să stea singur și să tacă,

fiindcă Domnul l‑a așezat pe gâtul lui;

29să‑și umple gura cu țărână –

s‑ar putea să mai existe speranță;

30să‑și dea obrazul celui ce‑l lovește

și să se sature de dispreț!

31Fiindcă Stăpânul nu respinge

pentru totdeauna.

32Ci, când mâhnește pe cineva, are milă iarăși de el,

după îndurările Lui cele mari.

33Căci El nu necăjește,

nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34Când sunt călcați în picioare

toți prizonierii unei țări,

35când se încalcă dreptatea unui om

înaintea feței Celui Preaînalt,

36când un om este nedreptățit în cauza lui,

nu vede, oare, Stăpânul?

37Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască,

dacă Stăpânul nu a poruncit?

38Oare nu din gura Celui Preaînalt vine

și nenorocirea, și bunăstarea?38 Sau: Va ieși oare din gura Celui Preaînalt / răul, la fel ca binele? (vezi și LXX).

39Atunci de ce murmură omul,

când este pedepsit pentru păcatele lui?

40Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm

și să ne întoarcem la Domnul.

41Să ne înălțăm inimile și mâinile

spre Dumnezeul din ceruri și să spunem:

42„Am păcătuit și ne‑am răzvrătit,

iar Tu nu ai iertat!“

43Te‑ai învăluit cu mânie și ne‑ai urmărit;

ai ucis fără milă.

44Te‑ai învăluit cu un nor,

ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.

45Ne‑ai prefăcut în gunoi și în murdărie

în mijlocul popoarelor.

46Toți dușmanii noștri

și‑au deschis larg gura împotriva noastră.

47Am avut parte de groază și de groapă,

de prăpăd și de distrugere.

48Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei

căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49Ochii îmi varsă lacrimi neîncetat,

fără oprire,

50până când Domnul din ceruri

Se va uita în jos și va vedea.

51Mi s‑a întristat sufletul când le‑am văzut

pe toate fiicele cetății mele.

52Cei ce‑mi erau dușmani fără motiv

m‑au vânat ca pe o pasăre.

53Au încercat să‑mi pună capăt vieții într‑o groapă

și au aruncat cu pietre în mine.

54Apele s‑au revărsat peste capul meu

și mi‑am zis: „Sunt pierdut!“

55Dar am chemat Numele Tău, Doamne,

din groapa celor mai de jos locuri.

56Tu mi‑ai auzit glasul: „Nu‑Ți astupa urechea

la strigătul meu după ajutor!“

57În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat

și mi‑ai răspuns: „Nu te teme!“

58Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,

mi‑ai răscumpărat viața!

59Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!

Judecă‑mi cauza!

60Ai văzut toată dorința lor de răzbunare

și planurile lor împotriva mea.

61Doamne, Tu ai auzit insultele lor

și toate uneltirile lor împotriva mea.

62Ai auzit șoaptele celor ce s‑au ridicat împotriva mea

și murmurul lor împotriva mea toată ziua.

63Privește! Șezând sau în picioare,

ei mă batjocoresc în cântările lor!

64Răsplătește‑le, Doamne,

după faptele mâinilor lor!

65Pune un văl peste inimile lor

și fie blestemul Tău peste ei!

66Urmărește‑i în mânia Ta și nimicește‑i

de sub ceruri, Doamne!