Plângeri 2 – NTLR & TNCV

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

11 Acest capitol este în acrostih (fiecare verset începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).Cum a acoperit‑o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,1 Sensul versului este nesigur. Sau Cum a umilit‑o Stăpânul, în mânia Sa.

pe fiica Sionului!

A aruncat măreția lui Israel

din cer pe pământ.

În ziua mâniei Lui nu Și‑a adus aminte

de scăunașul1 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). picioarelor Sale.

2Stăpânul a spulberat fără milă

toate locuințele lui Iacov.

În furia Lui, a dărâmat

fortărețele fiicei lui Iuda;

a aruncat la pământ, în ocară,

regatul și pe conducătorii lui.

3În mânia Lui aprigă, a retezat

fiecare corn3, 17 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). al lui Israel.

La apropierea dușmanului,

Și‑a retras dreapta de la el.

El a ars în Iacov, ca o văpaie

ce mistuie totul în jurul ei.

4Asemenea unui dușman, Și‑a încordat arcul

și Și‑a ridicat dreapta.

Asemenea unui vrăjmaș, a distrus

tot ce era plăcut privirilor.

Și‑a revărsat mânia ca un foc

peste cortul4 Cu referire la orașul Ierusalim. fiicei Sionului.

5Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman.

L‑a spulberat pe Israel;

i‑a spulberat toate palatele,

i‑a distrus fortărețele

și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda

bocetul și vaietul.

6Și‑a devastat coliba6 Cu referire la Templu. ca pe o grădină;

a distrus locul Lui de întâlnire.

Domnul a făcut să fie uitate în Sion

sărbătorile și Sabatele.

În indignarea Lui aprigă, i‑a îndepărtat

pe rege și pe preot.

7Stăpânul Și‑a respins Altarul;

Și‑a abandonat Sfântul Lăcaș.

A dat în mâna dușmanului

zidurile palatelor lui.

Ei au strigat în Casa Domnului

ca într‑o zi de sărbătoare.

8Domnul a hotărât să distrugă

zidul fiicei Sionului.

El a întins o linie de măsurat

și nu Și‑a retras mâna de la distrugere.

El a făcut întăritura și zidul să bocească;

ele suferă împreună.

9Porțile ei au fost îngropate în pământ,

iar zăvoarele i‑au fost rupte și distruse.

Regele și conducătorii ei sunt exilați printre neamuri,

Legea nu mai este,

iar profeții ei nu mai primesc

nicio vedenie de la Domnul.

10Bătrânii fiicei Sionului

stau pe pământ tăcuți;

și‑au presărat țărână deasupra capului

și s‑au îmbrăcat cu saci.

Fecioarele Ierusalimului

și‑au plecat capul în pământ.

11Ochii mei s‑au sfârșit de atâta plâns,

iar măruntaiele‑mi fierb.

Ficatul mi se varsă pe pământ,

din cauza zdrobirii fiicei poporului meu.

Copiii și cei alăptați

sunt leșinați pe străzile cetății.

12Ei zic către mamele lor:

„Unde este pâinea și vinul?“

și cad leșinați, asemenea răniților,

pe străzile cetății,

dându‑și ultima suflare

la pieptul mamelor lor.

13Ce să mărturisesc despre tine?

Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului?

Cu ce să te compar și cum să te alin,

fiică fecioară a Sionului?

Căci rana ta este mare, este asemenea mării!

Cine te va vindeca?

14Profeții tăi au avut pentru tine viziuni

false și amăgitoare.

Nu ți‑au scos la iveală nelegiuirea,

ca să te scape astfel de captivitate.

Ei ți‑au spus rostiri

false și înșelătoare.

15Toți trecătorii bat din palme înaintea ta.

Ei fluieră și dau din cap

în fața fiicei Ierusalimului, zicând:

„Aceasta este cetatea care era numită

întruchiparea perfectă a frumuseții

și bucuria întregului pământ?!“

16Toți dușmanii tăi

își deschid larg gura împotriva ta.

Fluieră, scrâșnesc din dinți

și spun: „Am înghițit‑o!

Da, aceasta este ziua pe care am așteptat‑o!

Am ajuns s‑o vedem!“

17Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;

Și‑a împlinit cuvântul pe care îl poruncise

încă din zilele din vechime.

Te‑a distrus fără milă,

a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi

și a înălțat cornul vrăjmașilor tăi.

18Inima lor strigă către Stăpânul.

O, zid al fiicei Sionului!

Lasă18 Sau: Inima poporului strigă către Domnul / O, zid al fiicei Sionului, / lasă. lacrimile să curgă ca un șuvoi18 Lit.: ued; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar sau un șuvoi, ca în cazul acesta.

ziua și noaptea!

Nu‑ți oferi niciun răgaz!

Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19Ridică‑te! Plângi în noapte,

la începutul străjilor!19 În V.T., noaptea era împărțită în trei străji: (1) apus-22:00; (2) 22:00-2:00; (3) 2:00-răsărit (vezi și Jud. 7:19; 1 Sam. 11:11; Ps. 63:6; Ps. 119:148).

Varsă‑ți inima, asemenea apei,

înaintea Stăpânului!

Ridică‑ți mâinile spre El

pentru viața copiilor tăi,

care sunt leșinați de foame

la capătul fiecărei străzi.

20Privește, Doamne, și ia aminte!

Cui i‑ai mai făcut Tu așa ceva?

Să‑și mănânce femeile rodul lor,

copiii pe care i‑au dezmierdat?!

Să fie uciși preoții și profeții

în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?!

21Tânărul și bătrânul

zac întinși pe pământ, pe străzi.

Fecioarele și tinerii mei

au căzut loviți de sabie.

I‑ai ucis în ziua mâniei Tale

și i‑ai înjunghiat fără milă.

22Ai chemat teroarea peste mine,

din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare!

În ziua mâniei Domnului nimeni n‑a scăpat,

nici n‑a supraviețuit!

Pe cei îngrijiți și crescuți de mine

i‑a mistuit dușmanul meu.