Judecată împotriva Edomului
1Viziunea lui Obadia. Așa vorbește Stăpânul Domn despre Edom:
– Noi am auzit un mesaj de la Domnul.
Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:
„Ridicați‑vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“
2„Iată, te voi face mic între neamuri!
Vei fi foarte disprețuit!
3Îngâmfarea inimii tale te‑a înșelat,
pe tine care locuiești în crăpăturile stâncii3 Sau: de la Sela, capitala Edomului.,
care ai locuința pe înălțimi,
pe tine care zici în inima ta:
«Cine mă va doborî la pământ?»
4Chiar dacă te‑ai înălța precum vulturul
și ți‑ai așeza cuibul între stele,
și de acolo te voi coborî, zice Domnul.
5Dacă ar intra la tine niște hoți,
niște prădători, în timpul nopții,
(o, cum vei fi de distrus!),
n‑ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine,
n‑ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?
6O, cât de răvășit va fi Esau
și cât de căutate vor fi comorile lui ascunse!
7Toți oamenii cu care ai încheiat legământ te vor izgoni până la hotar,
iar oamenii cu care ai făcut pace te vor înșela și te vor învinge.
Cei ce mănâncă pâinea ta vor pune o cursă sub tine7 Sensul acestui vers este nesigur.,
de care nu vei avea cunoștință.
Motivul condamnării Edomului
8În ziua aceea, zice Domnul,
oare nu‑i voi distruge Eu pe înțelepții Edomului
și priceperea din muntele lui Esau?
9Vitejii tăi, Temane9 Teman desemna teritoriul situat la SE de Canaan fiind de multe ori sinonim cu Edom., se vor înspăimânta,
astfel că toți cei din muntele lui Esau
vor fi uciși în măcel.
10Din cauza violenței față de fratele tău Iacov
vei fi acoperit de rușine,
vei fi distrus pentru totdeauna.
11În ziua în care ai stat deoparte,
în ziua în care străinii i‑au capturat averea,
atunci când necunoscuții intrau pe porțile lui
și aruncau sorții pentru Ierusalim,
ai fost și tu ca unul dintre ei!
12N‑ar fi trebuit să privești mulțumit la fratele tău
în ziua nenorocirii lui,
nici să te bucuri de fiii lui Iuda
în ziua nimicirii lor
și nici să te lauzi
în ziua strâmtorării lor!
13N‑ar fi trebuit să intri pe porțile poporului Meu
în ziua nenorocirii lui,
nici să privești mulțumit la necazul acestuia
în ziua nenorocirii sale
și nici să pui mâna pe averea sa
în ziua nenorocirii lui!
14N‑ar fi trebuit să stai la răspântii
pentru a‑i ucide pe fugarii lui,
nici să‑i predai supraviețuitorii
în ziua strâmtorării lui!
Domnul va judeca toate neamurile
15Căci ziua Domnului este aproape
pentru toate neamurile!
Cum ai făcut, așa ți se va face,
și faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!
16După cum voi ați băut cupa mâniei16 Vezi Ier. 25:15-29. pe muntele Meu cel sfânt,
tot așa o vor bea neîncetat toate neamurile.
Vor bea, vor înghiți
și vor fi ca și când n‑ar fi existat vreodată.
Israel restaurat
17Dar pe muntele Sion va fi eliberarea!
El va fi sfânt,
iar cei din Casa lui Iacov
își vor lua iarăși în stăpânire proprietățile!
18Casa lui Iacov va fi un foc,
iar Casa lui Iosif – o flacără.
Casa lui Esau va fi o miriște
pe care o vor aprinde și o vor mistui,
și nu va mai rămâne niciun supraviețuitor
al Casei lui Esau, căci Domnul a vorbit!
19Cei din Neghev19 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea (și în 1:20). Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. vor lua în stăpânire
muntele lui Esau,
iar cei din zona deluroasă19 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei. vor lua în stăpânire
țara filistenilor!
Ei vor lua stăpânire ținutul lui Efraim și ținutul Samariei,
iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!
20Fortăreața20 Sensul termenului ebraic este nesigur. aceasta de exilați a fiilor lui Israel,
care sunt în Canaan,
vor lua în stăpânire țara până la Sarepta,20 Sau: fiilor lui Israel / îi va stăpâni pe canaaniți până la Sarepta; sau: Exilații din aceste posesiuni (lit.: fortărețe) aparținând fiilor lui Israel / îi vor stăpâni pe canaaniți până la Sarepta.
iar exilații Ierusalimului, care sunt în Sefarad,
vor lua în stăpânire cetățile din Neghev.
21Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sion
ca să judece muntele lui Esau.
Și Împărăția va fi a Domnului.“
A visão de Obadias
1Numa visão, o Senhor Deus revelou a Obadias o futuro da terra de Edom. Chegou a notícia da parte do Senhor, disse ele, que Deus enviou um embaixador às nações com a seguinte mensagem: “Atenção! Deverão enviar os vossos exércitos contra a terra de Edom para a destruir!”
2“Vou fazer-te pequeno entre as nações, Edom, tornando-te desprezível. 3És orgulhoso porque vives nas alturas, no cimo de falésias inacessíveis. ‘Quem é que pode chegar até aqui?’, gabaste-te tu. 4Não se enganem a vós próprios! Ainda que se elevem como águias e construam os ninhos nas estrelas, derrubar-vos-ei daí abaixo, diz o Senhor.
5Muito melhor teria sido que ladrões tivessem vindo de noite assaltar-vos, porque nunca chegariam a levar tudo o que vocês possuem! No caso das vossas vinhas serem roubadas, pelo menos deixariam ficar uns cachos mais desprezíveis. 6Mas o que há de acontecer, na verdade, é que cada recanto, cada lugar, por mais escondido que esteja, será vasculhado e roubado, e tudo o que valer alguma coisa será levado.
7Todos os teus aliados se voltarão contra ti e colaborarão na tua expulsão da terra. Prometer-te-ão paz, ao mesmo tempo que conspiram contra ti, para te destruir. Os teus amigos de confiança lançar-te-ão armadilhas e todas as tuas anti-estratégias falharão. 8Nesse dia, nem um só sábio será deixado em todo Edom, diz o Senhor. Antes encherei aqueles que eram considerados como tal, com estupidez. 9Os mais valentes soldados de Temã ficarão atrapalhados e paralisados, perante o exterminador.
10E isto porquê? Por causa do que fizeram ao vosso irmão Israel. Assim, os teus pecados serão expostos perante todos, para que os vejam. Envergonhado e sem defesa alguma, serás exterminado para sempre. 11Abandonaste Israel, quando ele mais precisava de auxílio. Mantiveste-te à distância, recusando levantar um dedo que fosse para o ajudar contra os invasores que vieram tirar-lhe o que possuía e repartir Jerusalém como despojo de guerra; portaste-te como um dos seus inimigos.
12Não devias ter feito isso. Não devias ter ficado satisfeito quando o vieram buscar para o levar para longe, para terras estranhas; não devias ter-te alegrado com o seu infortúnio; não devias ter-te rido dele, nesse tempo de desgraça. 13Tu próprio entraste na terra de Israel, nesses dias de calamidade, e a pilhaste. Tornaste-te rico à sua custa. 14Colocaste-te nos cruzamentos das estradas para apanhar os que fugiam; apanhaste os fugitivos e entregaste-os aos seus adversários, nesse tempo terrível de grande tragédia.
15Porque o dia do Senhor em breve cairá sobre todas as nações pagãs. Como fizeram com Israel assim vos será feito. Os vossos atos recairão sobre as vossas cabeças. 16Vocês beberam a minha taça de castigo sobre o meu santo monte e as nações todas beberão igualmente por ela. Sim, bebam e depois desapareçam da história como se nunca tivessem existido!
17Mas o monte Sião tornar-se-á um refúgio; o monte será santo e a descendência de Jacob possuirá a sua herança. 18Israel será como um fogo lançado sobre os campos ressequidos de Edom que tudo incendiará. Não haverá sobreviventes da casa de Esaú!” O Senhor assim falou.
19Então o povo que vive no Negueve ocupará a região das colinas de Edom; os que vivem nas planícies da Judeia possuirão as planuras dos filisteus e reapoderar-se-ão dos campos de Efraim e Samaria. O povo de Benjamim tornará a possuir Gileade.
20Os exilados israelitas regressarão e ocuparão toda a terra da costa cananita até Zarefate. Os que estavam cativos, em Sefarade, voltarão à sua terra natal e conquistarão as povoações remotas do Negueve. 21Levantar-se-ão salvadores que virão ao monte Sião e governarão a região montanhosa de Edom. O Senhor será Rei!
