Nouă Traducere În Limba Română

Obadia 1:1-21

Judecată împotriva Edomului

1Viziunea lui Obadia. Așa vorbește Stăpânul Domn despre Edom:

– Noi am auzit un mesaj de la Domnul.

Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:

„Ridicați‑vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“

2„Iată, te voi face mic între neamuri!

Vei fi foarte disprețuit!

3Îngâmfarea inimii tale te‑a înșelat,

pe tine care locuiești în crăpăturile stâncii3 Sau: de la Sela, capitala Edomului.,

care ai locuința pe înălțimi,

pe tine care zici în inima ta:

«Cine mă va doborî la pământ?»

4Chiar dacă te‑ai înălța precum vulturul

și ți‑ai așeza cuibul între stele,

și de acolo te voi coborî, zice Domnul.

5Dacă ar intra la tine niște hoți,

niște prădători, în timpul nopții,

(o, cum vei fi de distrus!),

n‑ar fura ei doar cât ar avea nevoie?

Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine,

n‑ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?

6O, cât de răvășit va fi Esau

și cât de căutate vor fi comorile lui ascunse!

7Toți oamenii cu care ai încheiat legământ te vor izgoni până la hotar,

iar oamenii cu care ai făcut pace te vor înșela și te vor învinge.

Cei ce mănâncă pâinea ta vor pune o cursă sub tine7 Sensul acestui vers este nesigur.,

de care nu vei avea cunoștință.

Motivul condamnării Edomului

8În ziua aceea, zice Domnul,

oare nu‑i voi distruge Eu pe înțelepții Edomului

și priceperea din muntele lui Esau?

9Vitejii tăi, Temane9 Teman desemna teritoriul situat la SE de Canaan fiind de multe ori sinonim cu Edom., se vor înspăimânta,

astfel că toți cei din muntele lui Esau

vor fi uciși în măcel.

10Din cauza violenței față de fratele tău Iacov

vei fi acoperit de rușine,

vei fi distrus pentru totdeauna.

11În ziua în care ai stat deoparte,

în ziua în care străinii i‑au capturat averea,

atunci când necunoscuții intrau pe porțile lui

și aruncau sorții pentru Ierusalim,

ai fost și tu ca unul dintre ei!

12N‑ar fi trebuit să privești mulțumit la fratele tău

în ziua nenorocirii lui,

nici să te bucuri de fiii lui Iuda

în ziua nimicirii lor

și nici să te lauzi

în ziua strâmtorării lor!

13N‑ar fi trebuit să intri pe porțile poporului Meu

în ziua nenorocirii lui,

nici să privești mulțumit la necazul acestuia

în ziua nenorocirii sale

și nici să pui mâna pe averea sa

în ziua nenorocirii lui!

14N‑ar fi trebuit să stai la răspântii

pentru a‑i ucide pe fugarii lui,

nici să‑i predai supraviețuitorii

în ziua strâmtorării lui!

Domnul va judeca toate neamurile

15Căci ziua Domnului este aproape

pentru toate neamurile!

Cum ai făcut, așa ți se va face,

și faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!

16După cum voi ați băut cupa mâniei16 Vezi Ier. 25:15-29. pe muntele Meu cel sfânt,

tot așa o vor bea neîncetat toate neamurile.

Vor bea, vor înghiți

și vor fi ca și când n‑ar fi existat vreodată.

Israel restaurat

17Dar pe muntele Sion va fi eliberarea!

El va fi sfânt,

iar cei din Casa lui Iacov

își vor lua iarăși în stăpânire proprietățile!

18Casa lui Iacov va fi un foc,

iar Casa lui Iosif – o flacără.

Casa lui Esau va fi o miriște

pe care o vor aprinde și o vor mistui,

și nu va mai rămâne niciun supraviețuitor

al Casei lui Esau, căci Domnul a vorbit!

19Cei din Neghev19 Ținutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Șeba și Kadeș-Barnea (și în 1:20). Termenul neghev este folosit adesea pentru a indica sudul, având acest sens în unele pasaje biblice. vor lua în stăpânire

muntele lui Esau,

iar cei din zona deluroasă19 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei. vor lua în stăpânire

țara filistenilor!

Ei vor lua stăpânire ținutul lui Efraim și ținutul Samariei,

iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!

20Fortăreața20 Sensul termenului ebraic este nesigur. aceasta de exilați a fiilor lui Israel,

care sunt în Canaan,

vor lua în stăpânire țara până la Sarepta,20 Sau: fiilor lui Israel / îi va stăpâni pe canaaniți până la Sarepta; sau: Exilații din aceste posesiuni (lit.: fortărețe) aparținând fiilor lui Israel / îi vor stăpâni pe canaaniți până la Sarepta.

iar exilații Ierusalimului, care sunt în Sefarad,

vor lua în stăpânire cetățile din Neghev.

21Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sion

ca să judece muntele lui Esau.

Și Împărăția va fi a Domnului.“

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Abdías 1:1-21

1Visión de Abdías.

Orgullo y caída de Edom

1-4Jer 49:14-16

5-6Jer 49:9-10

Hemos oído una noticia de parte del Señor y un mensajero ha sido enviado a las naciones, diciendo: «¡Vamos, marchemos a la guerra contra ella!»

Así dice el Señor omnipotente acerca de Edom:

2«¡Te haré insignificante entre las naciones,

serás tremendamente despreciado!

3Tu carácter soberbio te ha engañado.

Como habitas en las hendiduras de los desfiladeros,

en la altura de tu morada,

te dices a ti mismo:

¿Quién podrá arrojarme a tierra?

4Pero, aunque vueles a lo alto como águila,

y tu nido esté puesto en las estrellas,

de allí te arrojaré

—afirma el Señor—.

5Si vinieran a ti ladrones

o saqueadores nocturnos,

¿no robarían solo lo que les bastara?

¡Pero tú, cómo serás destruido!

Si vinieran a ti vendimiadores,

¿no dejarían algunos racimos?

6¡Pero cómo registrarán a Esaú!

¡Cómo rebuscarán sus escondrijos!

7Hasta la frontera te expulsarán

tus propios aliados,

te engañarán y dominarán

tus propios amigos.

Los que se sientan a tu mesa

te pondrán una trampa.

¡Es que Edom ya no tiene inteligencia!

8¿Acaso no destruiré yo en aquel día

a los sabios de Edom,

a la inteligencia del monte de Esaú?

—afirma el Señor—.

9Ciudad de Temán, tus guerreros se caerán de miedo,

a fin de que todo hombre sea exterminado

del monte de Esaú por la masacre.

10»Por la violencia hecha contra tu hermano Jacob,

te cubrirá la vergüenza

y serás exterminado para siempre.

11En el día que te mantuviste aparte,

en el día que extranjeros llevaron su ejército cautivo,

cuando extraños entraron por su puerta

y sobre Jerusalén echaron suerte,

tú eras como uno de ellos.

12No debiste reírte de tu hermano en su mal día,

en el día de su desgracia.

No debiste alegrarte a costa del pueblo de Judá

en el día de su ruina.

No debiste proferir arrogancia

en el día de su angustia.

13No debiste entrar por la puerta de mi pueblo

en el día de su calamidad.

No debiste recrear la vista con su desgracia

en el día de su calamidad.

No debiste echar mano a sus riquezas

en el día de su calamidad.

14No debiste aguardar en los angostos caminos

para matar a los que huían.

No debiste entregar a los sobrevivientes

en el día de su angustia.

15»Porque cercano está el día del Señor

contra todas las naciones.

¡Edom, como hiciste, se te hará!

¡sobre tu cabeza recaerá tu merecido!

16Pues sin duda que así como vosotros, israelitas,

bebisteis de mi copa en mi santo monte,

así también la beberán sin cesar todas las naciones;

beberán y engullirán,

y entonces serán como si nunca hubieran existido.

17Pero en el monte Sión habrá liberación, y será sagrado.

El pueblo de Jacob recuperará sus posesiones.

18Los descendientes de Jacob serán fuego,

y los de José, llama;

pero la casa real de Esaú será estopa:

le pondrán fuego y la consumirán,

de tal forma que no quedará sobreviviente

entre los descendientes de Esaú».

El Señor lo ha dicho.

Restauración del pueblo de Dios

19Los del Néguev poseerán el monte de Esaú, y los de la Sefelá poseerán Filistea. Los israelitas poseerán los campos de Efraín y de Samaria, y los de Benjamín poseerán Galaad.

20Los exiliados, este ejército de israelitas que viven entre los cananeos, poseerán la tierra hasta Sarepta. Los desterrados de Jerusalén, que viven en Sefarad, poseerán las ciudades del Néguev, 21y los libertadores subirán al monte Sión para gobernar la región montañosa de Esaú. Y el reino será del Señor.