Celebrarea Paștelui în Sinai
1Domnul i‑a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în prima lună a celui de‑al doilea an după ce au ieșit din țara Egiptului, zicând: 2„Fiii lui Israel să țină Paștele la vremea hotărâtă. 3Să‑l țină în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri3 Între amurg și întunericul propriu‑zis al nopții; [peste tot în capitol]., la vremea hotărâtă. Să‑l țineți potrivit cu toate hotărârile și toate legile date cu privire la el.“
4Moise le‑a spus fiilor lui Israel să țină Paștele. 5Ei au ținut Paștele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, în pustia Sinai. Fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
6Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n‑au putut ține Paștele în ziua aceea.
Ei s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi 7și i‑au zis lui Moise:
– Noi suntem necurați din cauză că ne‑am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicați să aducem ofrandă Domnului la vremea hotărâtă, împreună cu ceilalți fii ai lui Israel?
8Moise le‑a zis:
– Așteptați până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.
9Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă cineva dintre voi sau din generațiile voastre viitoare va fi necurat din cauză că s‑a atins de un mort sau dacă va fi departe în călătorie, va putea totuși să țină Paștele Domnului. 11Să‑l țină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între cele două seri. Să mănânce mielul de Paște cu azime și cu ierburi amare. 12Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu‑i zdrobească niciun os. Să țină Paștele conform tuturor hotărârilor luate cu privire la el. 13Dar dacă cineva este și curat, și nici nu este plecat în călătorie, dar se abține să țină Paștele, să fie nimicit din popor lui pentru că n‑a adus ofrandă Domnului la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta păcatul. 14Orice străin care locuiește între voi și dorește să sărbătorească Paștele Domnului, să facă acest lucru potrivit legii Paștelui, ținând cont de hotărârile date cu privire la el. Să aveți o singură lege atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»“
Norul de deasupra Tabernaculului
15În ziua când a fost înălțat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, Cortul Mărturiei. De seara până dimineața era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. 16Așa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc. 17Când norul se ridica de deasupra Cortului, fiii lui Israel porneau și, în locul unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra fiii lui Israel. 18La porunca Domnului fiii lui Israel porneau, și la porunca Domnului își așezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâtea zile cât norul stătea deasupra Tabernaculului. 19Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, fiii lui Israel păzeau îndatorirea dată de Domnul și nu porneau. 20Uneori norul rămânea un număr mai mic de zile deasupra Tabernaculului; la porunca Domnului rămâneau în tabără și la porunca Domnului porneau. 21Uneori norul rămânea de seara până dimineața, astfel că ei porneau dimineața, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi și o noapte, ei porneau atunci când se ridica. 22Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu porneau. Ei porneau când acesta se ridica. 23La porunca Domnului își așezau tabăra și la porunca Domnului porneau. Ei păzeau îndatorirea dată de Domnul, potrivit cu porunca Domnului dată prin Moise.
A Celebração da Páscoa
1O Senhor falou com Moisés no deserto do Sinai, no primeiro mês do segundo ano depois que o povo saiu do Egito. Ele disse: 2“Os israelitas devem celebrar a Páscoa na ocasião própria. 3Celebrem-na no tempo determinado, ao pôr do sol do décimo quarto dia deste mês, de acordo com todas as suas leis e ordenanças”.
4Então Moisés ordenou aos israelitas que celebrassem a Páscoa; 5eles a celebraram no deserto do Sinai, ao pôr do sol do décimo quarto dia do primeiro mês. Os israelitas fizeram tudo conforme o Senhor tinha ordenado a Moisés.
6Mas alguns deles não puderam celebrar a Páscoa naquele dia porque se haviam tornado impuros por terem tocado num cadáver. Por isso procuraram Moisés e Arão naquele mesmo dia 7e disseram a Moisés: “Nós nos tornamos impuros por termos tocado num cadáver, mas por que deveríamos ser impedidos de apresentar a nossa oferta ao Senhor na ocasião própria, como os demais israelitas?”
8Moisés respondeu-lhes: “Esperem até que eu saiba o que o Senhor ordena a respeito de vocês”.
9Então o Senhor disse a Moisés: 10“Diga o seguinte aos israelitas: Quando algum de vocês ou dos seus descendentes se tornar impuro por tocar algum cadáver ou estiver distante por motivo de viagem, ainda assim poderá celebrar a Páscoa do Senhor. 11Deverão celebrá-la no décimo quarto dia do segundo mês, ao pôr do sol. Comerão o cordeiro com pães sem fermento e com ervas amargas. 12Não deixarão sobrar nada até o amanhecer e não quebrarão nenhum osso do cordeiro. Quando a celebrarem, obedeçam a todas as leis da Páscoa. 13Se, porém, um homem estiver puro e não estiver distante por motivo de viagem e ainda assim não celebrar a Páscoa, ele será eliminado do meio do seu povo porque não apresentou a oferta do Senhor na ocasião própria. Ele sofrerá as consequências do seu pecado.
14“Um estrangeiro residente entre vocês, que queira celebrar a Páscoa do Senhor, deverá fazê-lo de acordo com as leis e ordenanças da Páscoa. Vocês terão as mesmas leis para o estrangeiro e para o natural da terra”.
A Nuvem sobre o Tabernáculo
15No dia em que foi armado o tabernáculo, a tenda que guarda as tábuas da aliança, a nuvem o cobriu. Desde o entardecer até o amanhecer a nuvem por cima do tabernáculo tinha a aparência de fogo. 16Era assim que sempre acontecia: de dia a nuvem o cobria, e de noite tinha a aparência de fogo. 17Sempre que a nuvem se levantava de cima da Tenda, os israelitas partiam; no lugar em que a nuvem descia, ali acampavam. 18Conforme a ordem do Senhor, os israelitas partiam e, conforme a ordem do Senhor, acampavam. Enquanto a nuvem estivesse por cima do tabernáculo, eles permaneciam acampados. 19Quando a nuvem ficava sobre o tabernáculo por muito tempo, os israelitas cumpriam suas responsabilidades para com o Senhor e não partiam. 20Às vezes a nuvem ficava sobre o tabernáculo poucos dias; conforme a ordem do Senhor, eles acampavam e, também conforme a ordem do Senhor, partiam. 21Outras vezes a nuvem permanecia somente desde o entardecer até o amanhecer e, quando se levantava pela manhã, eles partiam. De dia ou de noite, sempre que a nuvem se levantava, eles partiam. 22Quer a nuvem ficasse sobre o tabernáculo dois dias, quer um mês, quer mais tempo, os israelitas permaneciam no acampamento e não partiam; mas, quando ela se levantava, partiam. 23Conforme a ordem do Senhor acampavam e conforme a ordem do Senhor partiam. Nesse meio tempo, cumpriam suas responsabilidades para com o Senhor, de acordo com as suas ordens, anunciadas por Moisés.
