Curățirea taberei
1Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Poruncește‑le fiilor lui Israel să‑i scoată afară din tabără pe toți cei care au o rană infecțioasă2 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen., pe toți aceia care au vreo scurgere și pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. 3Să‑i scoateți afară atât pe bărbați, cât și pe femei; să‑i scoateți afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.“ 4Fiii lui Israel au făcut întocmai; ei i‑au scos afară din tabără. Fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul îi spusese lui Moise.
5Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 6„Spune‑le fiilor lui Israel: «Când un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, arătând astfel necredincioșie față de6 Sau: greșește față de semenul său în orice fel, fiindu‑i astfel necredincios Domnului. Domnul, acel om este vinovat 7și trebuie să‑și mărturisească păcatul pe care l‑a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime prețul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preț și să îl dea celui pe care l‑a păgubit. 8Dar dacă omul nu are nicio rudenie față de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul și să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispășire, cu care el trebuie să facă ispășire pentru acel om. 9De asemenea, orice contribuție din toate darurile sfinte pe care fiii lui Israel le aduc la preot, să fie a preotului. 10Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce‑i va da preotului să fie a preotului.»“
Testul pentru femeia bănuită de adulter
11Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 12„Spune‑le fiilor lui Israel: «Dacă soția unui bărbat se abate și îi este necredincioasă, 13dacă un alt bărbat se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soțului ei și astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s‑a pângărit, dacă nu există nicio mărturie împotriva ei și n‑a fost prinsă în fapt, 14dacă un duh de gelozie vine peste soțul ei și el începe să fie gelos pe soția lui care s‑a pângărit, sau dacă un duh de gelozie vine peste el și el începe să fie gelos pe soția lui, deși ea nu s‑a pângărit, 15atunci bărbatul să‑și aducă soția la preot și să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr‑o efă15 O efă măsura aproximativ 22 l; aproximativ 2,2 l. de făină de orz. Să nu toarne untdelemn pe ea și să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de mâncare pentru aducere-aminte, care amintește o nelegiuire.
16Apoi preotul s‑o apropie și s‑o pună să stea înaintea Domnului. 17Preotul să ia apă sfântă într‑un vas de pământ. Apoi să ia niște praf de pe podeaua Tabernaculului și să‑l pună în apă. 18Preotul să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii și să‑i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. 19Preotul s‑o pună pe femeie să jure și să‑i zică: ‘Dacă niciun bărbat nu s‑a culcat cu tine și dacă nu te‑ai abătut spre necurăție, în timp ce erai sub autoritatea soțului, atunci să nu‑ți facă niciun rău aceste ape amare care aduc blestem. 20Dar dacă te‑ai abătut, în timp ce erai sub autoritatea soțului, și dacă te‑ai pângărit, iar un bărbat, altul decât soțul tău, s‑a culcat cu tine’, 21– preotul s‑o pună pe femeie să jure cu un jurământ al blestemului și preotul să‑i spună femeii aceste cuvinte – ‘Domnul să te facă să fii de blestem și de jurământ în mijlocul poporului tău, făcând să ți se lase coapsa și să ți se umfle pântecul21 Un limbaj figurativ care descrie sterilitatea sau avortul (vezi v. 28).. 22Fie ca această apă care aduce blestem să‑ți intre în măruntaie și să facă să ți se umfle pântecul și să ți se lase coapsa!’ Și femeia să zică: ‘Amin! Amin!’
23Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul și să le șteargă apoi cu apă amară. 24După aceea, să‑i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem. Apa care aduce blestem va intra în ea și‑i va provoca amărăciune. 25Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să‑l legene înaintea Domnului și să‑l aducă la altar. 26Preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, și să‑l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. 27După ce îi va da să bea apa, dacă ea s‑a pângărit și i‑a fost necredincioasă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea și îi va provoca amărăciune: pântecul i se va umfla, coapsa i se va lăsa și femeia va fi de blestem în mijlocul poporului ei. 28Dar dacă femeia nu s‑a pângărit și este curată, atunci ea va fi nevinovată și va putea avea copii.
29Aceasta este legea geloziei, când o femeie, în timp ce este sub autoritatea soțului, se abate și se pângărește, 30sau când duhul de gelozie vine peste un bărbat, și el începe să fie gelos pe soția lui. Preotul s‑o pună să stea în picioare înaintea Domnului și să‑i facă întocmai după legea aceasta. 31Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei.»“
A pureza do acampamento
1São mais estas as instruções do Senhor a Moisés: 2“Informa o povo de Israel de que deverão pôr fora do acampamento todos os leprosos, todos os que tiveram um corrimento, ou que se tenham tornado impuros por terem tocado num morto. 3Isto aplica-se tanto a homens como a mulheres. Afastem-nos pois para que não contaminem o acampamento onde vivo no meio deles.” 4A estas instruções foi, portanto, dado cumprimento.
5Então o Senhor disse a Moisés: 6“Diz ao povo de Israel que quando alguém, homem ou mulher, transgredir contra o Senhor, faltando a um compromisso financeiro que tiver tomado, isso é um pecado. 7Terá de confessar o seu pecado e pagar à pessoa lesada a totalidade daquilo que defraudou, juntando ainda mais vinte por cento. 8E se esta última já tiver morrido, e não houver parentes próximos a quem a dívida seja paga, deverá entregar esse montante ao sacerdote, juntamente com o carneiro para a expiação da culpa. 9-10Aliás, sempre que o povo de Israel trouxer um donativo consagrado, este deverá ser sempre apresentado aos sacerdotes.”
O teste da culpa de uma mulher infiel
11Falou mais o Senhor a Moisés: 12“Diz ao povo de Israel que se uma mulher cometer adultério, 13-15mas se não houver provas nem testemunhas, e o seu marido tiver ciúmes e suspeitas dela, trará a sua mulher ao sacerdote com uma oferta por ela, de três litros de farinha de cevada sem azeite nem incenso misturado, porque se trata de uma oferta de suspeitas, a fim de trazer à luz a verdade, e ver se é realmente culpada.
16O sacerdote deverá trazê-la diante do Senhor; 17porá água santa num jarro, misturando-lhe pó apanhado do chão do tabernáculo. 18Depois desata-lhe os cabelos e põe-lhe a oferta nas mãos, a fim de verificar se as suspeitas do marido são ou não justificadas. O sacerdote ficará na frente dela, segurando no jarro de água amarga que traz consigo maldição. 19Mandá-la-á jurar que está inocente e dir-lhe-á: ‘Se mais nenhum homem dormiu contigo além do teu marido, ficarás livre dos efeitos desta água amarga que te trará maldição. 20-22Mas se na verdade cometeste adultério, então o Senhor fará de ti uma maldição entre o teu povo, porque o teu interior se estragará, e o teu corpo inchará.’ A mulher terá de responder: ‘Amém! Assim seja!’
23O sacerdote escreverá estas maldições num livro e as apagará com aquela água; 24água essa que, quando a mulher vier a bebê-la, lhe provocará amargos no interior. 25O sacerdote tomará a oferta de suspeitas das mãos dela e movê-la-á na presença do Senhor, levando-a depois para o altar. 26Tomará um punhado dessa farinha, fazendo queimar essa porção no altar, e nessa altura então dará a água a beber à mulher. 27Se esta se tiver manchado, cometendo adultério contra o seu marido, a água lhe fará amargos no interior, ficará com o corpo inchado e estéril; tornar-se-á uma maldição no meio do povo. 28Se pelo contrário estiver isenta de culpa e não tiver cometido adultério contra o seu esposo, não sofrerá incómodo algum e poderá vir a ter filhos.
29Esta é pois a lei respeitante a um marido que tenha suspeitas de que a sua mulher se tenha eventualmente conduzido levianamente, para determinar se lhe tem sido ou não infiel. 30Ele a trará diante do Senhor e o sacerdote fará aquilo que foi descrito acima. 31O seu marido nunca deverá ser julgado por causa da doença com que tiver sido amaldiçoada, porque só ela é responsável por tal coisa.”
