Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 32

Aşezarea seminţiilor transiordaniene

1Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:

– Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon – ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.

Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor:

– Fraţii voştri se pregătesc de război, iar voi vreţi să rămâneţi aici? De ce vreţi să le descurajaţi inima israeliţilor şi să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o? Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din

Kadeş-Barnea să iscodească ţara. După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o. 10 Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat: 11 „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieşit din Egipt nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac şi Iacov, 12 în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.

14 Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15 Dacă vă întoarceţi de la El, El va părăsi iarăşi pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veţi fi voi.

16 Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis:

– Vom zidi aici ţarcuri pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. 17 Apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea israeliţilor până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noştri vor locui în cetăţi fortificate pentru a fi protejaţi de locuitorii ţării. 18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-şi fi primit moştenirea. 19 Nu vom mai moşteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moştenirea noastră este la răsărit de Iordan.

20 Atunci Moise le-a răspuns:

– Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea Domnului, 21 dacă veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până ce El Îşi va izgoni dinainte toţi duşmanii Lui, 22 şi dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi supusă Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, iar ţinutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23 Dar dacă nu veţi face aşa, atunci veţi păcătui înaintea Domnului şi puteţi fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24 Construiţi cetăţi pentru copiii voştri şi ţarcuri pentru turmele voastre, dar împliniţi ce aţi promis cu gura voastră.

25 Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26 Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în fortificaţiile Ghiladului. 27 Dar robii tăi, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.

28 Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi conducătorilor familiilor din seminţiile israeliţilor. 29 El le-a zis:

– Dacă gadiţii şi rubeniţii, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului şi veţi supune ţara, atunci să le daţi Ghiladul în stăpânire. 30 Dar dacă nu vor trece dincolo înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.

31 Gadiţii şi rubeniţii au răspuns:

– Robii tăi vor face aşa cum a spus Domnul. 32 Vom trece înarmaţi în Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moştenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

33 Atunci Moise a dat gadiţilor, rubeniţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriţilor, şi regatul lui Og, regele Başanului – ţara cu cetăţile ei, cetăţile cu teritoriile din jurul lor.

34 Gadiţii au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35 Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, 36 Bet-Nimra şi Bet-Haranul ca cetăţi fortificate şi au construit şi ţarcuri pentru turme.

37 Rubeniţii au rezidit Heşbonul, Eleale, Chiriatayim, 38 precum şi Nebo şi Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) şi Sibma. Ei au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.

39 Urmaşii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 40 Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, şi el a locuit acolo. 41 Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire şi el câteva aşezări şi le-a numit Havot-Iair[a]. 42 Nobah a cucerit Chenatul şi satele din împrejurimile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Notas al pie

  1. Numeri 32:41 Havot-Iair înseamnă Aşezările lui Iair

New International Version - UK

Numbers 32

The Transjordan tribes

1The Reubenites and Gadites, who had very large herds and flocks, saw that the lands of Jazer and Gilead were suitable for livestock. So they came to Moses and Eleazar the priest and to the leaders of the community, and said, ‘Ataroth, Dibon, Jazer, Nimrah, Heshbon, Elealeh, Sebam, Nebo and Beon – the land the Lord subdued before the people of Israel – are suitable for livestock, and your servants have livestock. If we have found favour in your eyes,’ they said, ‘let this land be given to your servants as our possession. Do not make us cross the Jordan.’

Moses said to the Gadites and Reubenites, ‘Should your fellow Israelites go to war while you sit here? Why do you discourage the Israelites from crossing over into the land the Lord has given them? This is what your fathers did when I sent them from Kadesh Barnea to look over the land. After they went up to the Valley of Eshkol and viewed the land, they discouraged the Israelites from entering the land the Lord had given them. 10 The Lord’s anger was aroused that day and he swore this oath: 11 “Because they have not followed me wholeheartedly, not one of those who were twenty years old or more when they came up out of Egypt will see the land I promised on oath to Abraham, Isaac and Jacob – 12 not one except Caleb son of Jephunneh the Kenizzite and Joshua son of Nun, for they followed the Lord wholeheartedly.” 13 The Lord’s anger burned against Israel and he made them wander in the wilderness for forty years, until the whole generation of those who had done evil in his sight was gone.

14 ‘And here you are, a brood of sinners, standing in the place of your fathers and making the Lord even more angry with Israel. 15 If you turn away from following him, he will again leave all this people in the wilderness, and you will be the cause of their destruction.’

16 Then they came up to him and said, ‘We would like to build pens here for our livestock and cities for our women and children. 17 But we will arm ourselves for battle[a] and go ahead of the Israelites until we have brought them to their place. Meanwhile our women and children will live in fortified cities, for protection from the inhabitants of the land. 18 We will not return to our homes until each of the Israelites has received their inheritance. 19 We will not receive any inheritance with them on the other side of the Jordan, because our inheritance has come to us on the east side of the Jordan.’

20 Then Moses said to them, ‘If you will do this – if you will arm yourselves before the Lord for battle 21 and if all of you who are armed cross over the Jordan before the Lord until he has driven his enemies out before him – 22 then when the land is subdued before the Lord, you may return and be free from your obligation to the Lord and to Israel. And this land will be your possession before the Lord.

23 ‘But if you fail to do this, you will be sinning against the Lord; and you may be sure that your sin will find you out. 24 Build cities for your women and children, and pens for your flocks, but do what you have promised.’

25 The Gadites and Reubenites said to Moses, ‘We your servants will do as our lord commands. 26 Our children and wives, our flocks and herds will remain here in the cities of Gilead. 27 But your servants, every man who is armed for battle, will cross over to fight before the Lord, just as our lord says.’

28 Then Moses gave orders about them to Eleazar the priest and Joshua son of Nun and to the family heads of the Israelite tribes. 29 He said to them, ‘If the Gadites and Reubenites, every man armed for battle, cross over the Jordan with you before the Lord, then when the land is subdued before you, you must give them the land of Gilead as their possession. 30 But if they do not cross over with you armed, they must accept their possession with you in Canaan.’

31 The Gadites and Reubenites answered, ‘Your servants will do what the Lord has said. 32 We will cross over before the Lord into Canaan armed, but the property we inherit will be on this side of the Jordan.’

33 Then Moses gave to the Gadites, the Reubenites and the half-tribe of Manasseh son of Joseph the kingdom of Sihon king of the Amorites and the kingdom of Og king of Bashan – the whole land with its cities and the territory around them.

34 The Gadites built up Dibon, Ataroth, Aroer, 35 Atroth Shophan, Jazer, Jogbehah, 36 Beth Nimrah and Beth Haran as fortified cities, and built pens for their flocks. 37 And the Reubenites rebuilt Heshbon, Elealeh and Kiriathaim, 38 as well as Nebo and Baal Meon (these names were changed) and Sibmah. They gave names to the cities they rebuilt.

39 The descendants of Makir son of Manasseh went to Gilead, captured it and drove out the Amorites who were there. 40 So Moses gave Gilead to the Makirites, the descendants of Manasseh, and they settled there. 41 Jair, a descendant of Manasseh, captured their settlements and called them Havvoth Jair.[b] 42 And Nobah captured Kenath and its surrounding settlements and called it Nobah after himself.

Notas al pie

  1. Numbers 32:17 Septuagint; Hebrew will be quick to arm ourselves
  2. Numbers 32:41 Or them the settlements of Jair