Așezarea semințiilor transiordaniene
(Deut. 3:12-20)
1Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.
2Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:
3– Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon 4– ținuturile pe care Domnul le‑a lovit înaintea comunității lui Israel – sunt ținuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite.
5Apoi au zis:
– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta5 Lit.: în ochii tăi., dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.
6Moise le‑a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:
– Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici? 7De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le‑a dat‑o Domnul? 8Așa au făcut și părinții voștri pe care i‑am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara. 9După ce s‑au suit până la valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe care Domnul le‑a dat‑o. 10Domnul S‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând: 11„Pentru că nu M‑au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani care s‑a suit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis‑o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov, 12în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L‑au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse rău în ochii Domnului.
14Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.
16Atunci ei s‑au apropiat de Moise și i‑au zis:
– Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri. 17Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentru a fi protejați de locuitorii țării. 18Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare din fiii lui Israel să‑și fi primit moștenirea. 19Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.
20Moise le‑a zis:
– Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înaintea Domnului, 21dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până când El Își va alunga dinainte toți dușmanii Lui, 22și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusă Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înaintea Domnului și puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v‑a ieșit din gură.
25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au vorbit lui Moise, zicând:
– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului. 27Dar robii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.
28Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.
29Moise le‑a zis:
– Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire. 30Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaan.
31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:
– Robii tăi vor face așa cum a spus Domnul. 32Vom trece înarmați în țara Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.
33Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.
34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha, 36Bet‑Nimra și Bet‑Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.
37Fiii lui Ruben au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim, 38precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au construit.
39Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au îndreptat către Ghilad, l‑au cucerit și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 40Atunci Moise i‑a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo. 41Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le‑a numit Havot-Iair41 Havot-Iair înseamnă Așezările lui Iair.. 42Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l‑a numit Nobah, după numele lui.
