Așezarea semințiilor transiordaniene
(Deut. 3:12-20)
1Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.
2Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:
3– Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon 4– ținuturile pe care Domnul le‑a lovit înaintea comunității lui Israel – sunt ținuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite.
5Apoi au zis:
– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta5 Lit.: în ochii tăi., dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.
6Moise le‑a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:
– Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici? 7De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le‑a dat‑o Domnul? 8Așa au făcut și părinții voștri pe care i‑am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara. 9După ce s‑au suit până la valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe care Domnul le‑a dat‑o. 10Domnul S‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând: 11„Pentru că nu M‑au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani care s‑a suit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis‑o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov, 12în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L‑au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse rău în ochii Domnului.
14Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15Dacă vă întoarceți de la El, El va părăsi iarăși pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.
16Atunci ei s‑au apropiat de Moise și i‑au zis:
– Vom zidi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri. 17Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentru a fi protejați de locuitorii țării. 18Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare din fiii lui Israel să‑și fi primit moștenirea. 19Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la răsărit de Iordan.
20Moise le‑a zis:
– Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înaintea Domnului, 21dacă veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până când El Își va alunga dinainte toți dușmanii Lui, 22și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi supusă Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, iar ținutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23Dar dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înaintea Domnului și puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v‑a ieșit din gură.
25Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au vorbit lui Moise, zicând:
– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului. 27Dar robii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.
28Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.
29Moise le‑a zis:
– Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire. 30Dar dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaan.
31Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:
– Robii tăi vor face așa cum a spus Domnul. 32Vom trece înarmați în țara Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.
33Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.
34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha, 36Bet‑Nimra și Bet‑Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.
37Fiii lui Ruben au rezidit Heșbonul, Eleale, Chiriatayim, 38precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au construit.
39Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s‑au îndreptat către Ghilad, l‑au cucerit și i‑au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 40Atunci Moise i‑a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo. 41Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le‑a numit Havot-Iair41 Havot-Iair înseamnă Așezările lui Iair.. 42Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l‑a numit Nobah, după numele lui.
L’installation de quelques tribus à l’est du Jourdain
1Les descendants de Ruben et de Gad avaient de très grands troupeaux. Ils constatèrent que les pays de Yaezer et de Galaad convenaient bien à l’élevage. 2Alors ils vinrent trouver Moïse, le prêtre Eléazar et les chefs de la communauté et leur dirent : 3Les villes d’Ataroth, de Dibôn, Yaezer, Nimra, Heshbôn, Elealé, Sebam, Nébo et Beôn32.3 Ces localités se trouvent toutes entre l’Arnon et le Yabboq et faisaient partie du royaume de Sihôn., 4c’est-à-dire ce territoire que l’Eternel a soumis aux Israélites, est un pays favorable à l’élevage. Or, tes serviteurs possèdent de nombreux troupeaux. 5Puis ils ajoutèrent : Si tu veux bien nous accorder une faveur, attribue à tes serviteurs la possession de ce pays et ne nous fais pas traverser le Jourdain.
6Moïse répondit aux membres des deux tribus : Vous voulez rester ici pendant que vos compatriotes vont à la guerre ? 7Pourquoi découragez-vous les Israélites de se rendre dans le pays que l’Eternel leur donne ? 8C’est exactement ce qu’ont fait vos ancêtres quand je les ai envoyés de Qadesh-Barnéa pour explorer le pays32.8 Pour les v. 8-9, voir 13.17-33.. 9Ils sont montés jusqu’à la vallée d’Eshkol, ils ont observé le pays et, à leur retour, ils ont découragé les Israélites d’aller dans le pays que l’Eternel leur destinait. 10L’Eternel s’est mis en colère ce jour-là au point qu’il fit ce serment32.10 Pour les v. 10-13, voir 14.26-35. : 11« Jamais ces hommes qui sont sortis d’Egypte et qui ont aujourd’hui vingt ans et plus ne verront la terre que j’ai promise par serment à Abraham, à Isaac et à Jacob, car ils ne m’ont pas obéi fidèlement, 12excepté Caleb, fils de Yephounné le Qenizien32.12 D’après Gn 15.19 et 36.11, les Qeniziens étaient une peuplade cananéenne, descendante d’Esaü. Les ancêtres de Caleb avaient sans doute des affinités avec cette peuplade (voir Jos 14.6, 14)., et Josué, fils de Noun, qui ont fidèlement obéi à l’Eternel. »
13L’Eternel se mit donc en colère contre Israël, et il les fit errer dans le désert durant quarante années jusqu’à l’extinction de toute la génération qui avait mal agi envers l’Eternel. 14Et maintenant, voilà que vous prenez le relais de vos pères comme une race de pécheurs, pour attiser encore davantage l’ardente colère de l’Eternel contre Israël. 15Car si vous refusez de lui obéir, il vous laissera encore traîner dans ce désert et vous causerez la perte de tout ce peuple.
16– Non, répondirent-ils à Moïse, nous construirons seulement des enclos ici pour nos troupeaux de moutons et de chèvres et des villes pour nos familles. 17Quant à nous, nous nous armerons sans tarder pour marcher à la tête des Israélites, jusqu’à ce que nous les ayons fait entrer dans le territoire qui leur revient. Nos familles seules resteront dans les villes fortifiées où elles seront à l’abri des habitants du pays. 18Nous ne rentrerons pas dans nos foyers avant que chacun des Israélites ait pris possession de l’héritage qui lui revient. 19Mais nous ne posséderons pas de territoire de l’autre côté du Jourdain et au-delà, puisque nous aurons déjà reçu notre patrimoine foncier de ce côté-ci, à l’est du Jourdain.
20Moïse leur répondit : Si vous tenez parole, si vous êtes prêts à combattre en présence de l’Eternel, 21si tous vos guerriers passent le Jourdain devant l’Eternel jusqu’à ce qu’il ait dépossédé ses ennemis devant lui, 22et si vous revenez seulement lorsque le pays sera soumis devant l’Eternel, alors vous aurez satisfait à vos obligations envers lui et envers Israël, et cette région-ci vous appartiendra en pleine propriété avec l’accord de l’Eternel. 23Mais si vous n’agissez pas ainsi, vous péchez contre l’Eternel. Sachez alors que les conséquences de votre péché retomberont sur vous ! 24Construisez-vous donc des villes pour vos familles et des enclos pour vos troupeaux ; puis tenez parole !
25Les descendants de Gad et de Ruben dirent à Moïse : Tes serviteurs obéiront aux ordres de mon seigneur. 26Nos enfants, nos femmes, nos troupeaux et tout notre bétail resteront ici dans les villes de Galaad, 27tandis que nous, tes serviteurs, tous ceux qui sont aptes à la guerre, nous passerons le Jourdain devant l’Eternel pour aller en guerre, comme mon seigneur l’a ordonné.
28Moïse donna des ordres à leur sujet au prêtre Eléazar, à Josué fils de Noun et aux chefs de tribus des Israélites32.28 Pour les v. 28-32, voir Jos 1.12-15.. 29Il leur dit : Si parmi les descendants de Gad et ceux de Ruben, tous les hommes aptes à la guerre traversent avec vous le Jourdain pour aller au combat devant l’Eternel, une fois que le pays vous sera soumis, vous leur donnerez la région de Galaad en propriété. 30Mais s’ils ne passent pas, prêts à combattre avec vous, ils s’installeront au milieu de vous dans le pays de Canaan.
31Les Rubénites et les Gadites déclarèrent : Nous ferons ce que l’Eternel a ordonné à tes serviteurs. 32Nous passerons équipés pour la bataille devant l’Eternel au pays de Canaan ; mais le territoire que nous posséderons comme patrimoine foncier se trouvera de ce côté-ci du Jourdain.
33Alors Moïse octroya aux descendants de Gad et de Ruben, ainsi qu’à la moitié de la tribu de Manassé, fils de Joseph, le royaume de Sihôn, roi des Amoréens, et celui d’Og, roi du Basan, c’est-à-dire leur pays avec leurs villes et les terres qui en dépendaient.
34Les hommes de Gad rebâtirent Dibôn, Ataroth, Aroër, 35Atroth-Shophân, Yaezer, Yogbeha, 36Beth-Nimra et Beth-Harân : autant de villes fortifiées avec des enclos pour les moutons et les chèvres.
37Les Rubénites rebâtirent Heshbôn, Elealé et Qiryataïm, 38Nébo et Baal-Meôn, dont les noms furent changés, et Sibma ; ils donnèrent de nouveaux noms aux villes qu’ils rebâtirent.
39Les descendants de Makir, fils de Manassé, envahirent le pays de Galaad32.39 Le nord de ce pays, le sud étant déjà occupé par la tribu de Gad., le conquirent et dépossédèrent les Amoréens qui s’y trouvaient. 40Moïse leur donna le pays de Galaad et ils s’y établirent. 41Yaïr, un autre descendant de Manassé, attaqua plusieurs villages et s’en empara ; il les appela villages de Yaïr32.41 Les villages de Yaïr se trouvent en Transjordanie, au sud du lac de Tibériade (Jg 10.3-5).. 42Nobah attaqua Qenath et s’empara des villes qui en dépendaient ; il leur donna son propre nom.
