Primul oracol rostit de Balaam
1Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“
2Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că Domnul va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.
4Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I‑a zis:
– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.
5Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:
– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.
6El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7Atunci Balaam și‑a rostit oracolul7, 18 Ebr.: mașal, cu sensul de discurs profetic figurativ. și a zis:
„Balak m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a adus din munții de la răsărit.
«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,
vino și acuză‑l pe Israel!»
8Cum pot eu să‑l blestem
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?
Cum pot eu să‑l acuz
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?
9Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor.
Este un popor care locuiește singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov
și să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepți
și sfârșitul meu să fie ca al lor!“
11Balak i‑a zis lui Balaam:
– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12Balaam a răspuns și a zis:
– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi pune Domnul în gură?
Al doilea oracol rostit de Balaam
13Balak i‑a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!
14Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.
15Balaam i‑a zis lui Balak:
– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.
16Domnul l‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“
17El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
Balak l‑a întrebat:
– Ce a spus Domnul?
18Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:
„Ridică‑te, Balak, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om ca să mintă
sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.
Vorbește El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic.
21El nu vede nelegiuire în Iacov
și niciun necaz în21 Sau: niciun necaz pregătit pentru/împotriva, cu referire la o nenorocire sau un necaz care ar putea să vină peste Israel din cauza nedreptății (termenul ebraic tradus cu nenorocire poate fi tradus și cu nedreptate). Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22Dumnezeu i‑a scos din Egipt,
tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.
23Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,
niciun farmec împotriva lui Israel.
Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:
«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»
24Iată, poporul se ridică precum o leoaică
și se înalță ca un leu
care nu se odihnește până nu a devorat prada
și până nu a băut sângele celor sfâșiați.“
25Balak i‑a zis lui Balaam:
– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!
26Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:
– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spune Domnul, aceea voi face“?
Al treilea oracol rostit de Balaam
27Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:
– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea27 Lit.: Poate că va fi drept în ochii lui Dumnezeu. să‑i blestemi pentru mine de acolo.
28Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.
29Balaam i‑a zis lui Balak:
– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.
30Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.
A primeira profecia de Balaão
1Balaão disse para o rei: “Levanta sete altares aqui e prepara sete novilhos e sete carneiros para serem sacrificados.” 2Balaque fez como este lhe dissera e foi sacrificado em cada altar um novilho e um carneiro.
3Então Balaão disse para o rei: “Fica aqui junto do holocausto e verei se o Senhor vem ao meu encontro. O que ele me disser, comunicar-to-ei.” Depois foi a um sítio mais elevado; 4lá Deus encontrou-se com ele e Balaão disse-lhe: “Preparei sete altares e sacrifiquei um novilho e um carneiro em cada um.” 5E o Senhor comunicou-lhe a mensagem que deveria transmitir a Balaque.
6Quando Balaão regressou, o rei estava de pé ao lado dos holocaustos, com todos os altos conselheiros de Moabe.
7Esta foi a mensagem que Balaão lhe trouxe:
“O rei Balaque, rei de Moabe, trouxe-me aqui
desde a terra de Aram23.7 Aram. Mais tarde conhecida pelo nome grego Síria.,
desde as montanhas lá do oriente.
‘Vem’, disse, ‘amaldiçoa-me Jacob!’
8Como poderei eu amaldiçoar o que Deus não amaldiçoou?
Como detestarei um povo que o Senhor não condena?
9Estou a vê-lo do alto do monte,
observo-os do cimo da montanha.
Este povo é separado das outras gentes;
quer viver sem se misturar com outros,
com outras nações.
10Quem contou os grãos de pó de Jacob
ou enumerou a quarta parte de Israel?
Se ao menos eu pudesse morrer tão feliz como morre um justo!
Se o meu fim pudesse ser como o deles!”
11“Mas o que é que me fizeste?”, exclamou o rei Balaque. “Disse-te para amaldiçoares os meus inimigos e acabaste por abençoá-los!”
12Mas Balaão replicou: “Posso eu falar seja o que for que o Senhor não me mande dizer?”
A segunda profecia de Balaão
13Então Balaque tentou novamente: “Vem comigo a outro lugar; dali verás apenas uma parte de Israel: amaldiçoa ao menos só esses que vires!” 14Então Balaque trouxe Balaão até aos campos de Zofim, subiu ao monte Pisga, levantou sete altares e ofereceu um novilho e um carneiro em cada um.
15Balaão tornou a dizer ao rei: “Fica aqui, junto dos holocaustos, enquanto vou ali encontrar-me com o Senhor.”
16E de novo o Senhor veio ter com Balaão e lhe disse o que devia proferir. 17Por isso, regressou até onde estava o rei e os conselheiros moabitas, ao lado dos holocaustos.
“Que foi que te disse o Senhor?”, perguntou o rei ansioso.
18E a sua resposta foi:
“Levanta-te, Balaque, e ouve.
Escuta-me tu, filho de Zípor.
19Deus não é um homem para que possa mentir.
Ele não muda de intenções como fazem os seres humanos.
Alguma vez ele prometeu uma coisa
sem que tenha cumprido o que disse?
20Ouve! Recebi ordem para os abençoar,
porque é Deus mesmo quem abençoa,
e não seria eu quem poderia alterar tal coisa!
21Ele não vê desgraça em Jacob;
nem contemplará algum sofrimento em Israel.
O Senhor, o seu Deus, está com eles.
Ele é aclamado como seu Rei!
22Deus o tirou do Egito.
Israel tem a força de um boi selvagem.
23Não há maldição que possa ser lançada sobre Jacob.
Não há encantamento que consiga virar-se contra Israel.
Porque desde agora será dito de Jacob e de Israel:
‘Quantas maravilhas Deus fez por eles!’
24Este povo levanta-se com o impulso de uma leoa.
Não descansarão enquanto não tiverem devorado a presa toda,
e enquanto não tiverem bebido todo o sangue!”
25“Ao menos, já que não os amaldiçoas, não os abençoes!”, exclamou o rei.
26Mas ele replicou-lhe: “Não te disse eu que havia de falar apenas o que o Senhor me dissesse?”
A terceira profecia de Balaão
27Então Balaque insistiu: “Vou levar-te ainda para outro lugar. Talvez Deus te deixe amaldiçoá-los ali.” 28Balaque levou Balaão para o cimo do monte Peor, sobranceiro ao deserto.
29Balaão disse ao rei para construir sete altares e para sacrificar sete novilhos e sete carneiros. 30Balaque fez conforme essa indicação e ofereceu os animais nos altares como anteriormente.
