Primul oracol rostit de Balaam
1Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“
2Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că Domnul va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.
4Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I‑a zis:
– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.
5Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:
– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.
6El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7Atunci Balaam și‑a rostit oracolul7, 18 Ebr.: mașal, cu sensul de discurs profetic figurativ. și a zis:
„Balak m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a adus din munții de la răsărit.
«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,
vino și acuză‑l pe Israel!»
8Cum pot eu să‑l blestem
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?
Cum pot eu să‑l acuz
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?
9Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor.
Este un popor care locuiește singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov
și să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepți
și sfârșitul meu să fie ca al lor!“
11Balak i‑a zis lui Balaam:
– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12Balaam a răspuns și a zis:
– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi pune Domnul în gură?
Al doilea oracol rostit de Balaam
13Balak i‑a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!
14Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.
15Balaam i‑a zis lui Balak:
– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.
16Domnul l‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“
17El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
Balak l‑a întrebat:
– Ce a spus Domnul?
18Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:
„Ridică‑te, Balak, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om ca să mintă
sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.
Vorbește El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic.
21El nu vede nelegiuire în Iacov
și niciun necaz în21 Sau: niciun necaz pregătit pentru/împotriva, cu referire la o nenorocire sau un necaz care ar putea să vină peste Israel din cauza nedreptății (termenul ebraic tradus cu nenorocire poate fi tradus și cu nedreptate). Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22Dumnezeu i‑a scos din Egipt,
tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.
23Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,
niciun farmec împotriva lui Israel.
Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:
«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»
24Iată, poporul se ridică precum o leoaică
și se înalță ca un leu
care nu se odihnește până nu a devorat prada
și până nu a băut sângele celor sfâșiați.“
25Balak i‑a zis lui Balaam:
– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!
26Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:
– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spune Domnul, aceea voi face“?
Al treilea oracol rostit de Balaam
27Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:
– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea27 Lit.: Poate că va fi drept în ochii lui Dumnezeu. să‑i blestemi pentru mine de acolo.
28Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.
29Balaam i‑a zis lui Balak:
– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.
30Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.
Segen statt Fluch
1Bileam forderte Balak auf: »Bau mir sieben Altäre und bring mir sieben Stiere und sieben Schafböcke!« 2Balak tat, was Bileam verlangte. Gemeinsam brachten sie auf jedem Altar einen Stier und einen Schafbock als Brandopfer dar. 3Dann sagte Bileam zu Balak: »Bleib du hier bei deinen Opfern! Ich will gehen und sehen, ob der Herr zu mir kommt. Wenn er mir etwas zeigt, werde ich es dir berichten.«
Bileam stieg auf eine kahle Anhöhe, 4und dort begegnete ihm Gott. Bileam sagte: »Ich habe sieben Altäre für dich aufgebaut und auf jedem einen Stier und einen Schafbock geopfert.« 5Da ließ Gott ihn wissen, was er reden sollte, und forderte ihn auf: »Nun geh wieder zu Balak und richte ihm meine Botschaft aus.« 6Bileam kehrte zu Balak zurück, der neben den Brandopfern wartete. Bei ihm standen die führenden Männer der Moabiter. 7Bileam fing an zu reden:
»Aus dem Land der Aramäer hat Balak mich geholt, aus den Bergen im Osten hat mich der König Moabs gerufen: ›Komm und verfluche für mich das Volk Israel, bring Unheil über die Nachkommen von Jakob.‹
8Aber wie kann ich jemanden verfluchen, den Gott nicht verflucht? Wie kann ich jemandem Unheil bringen, dem Gott, der Herr, nichts antun will?
9Von diesem Berg aus kann ich Israel sehen, ich habe es genau im Blick: Dieses Volk wohnt ganz allein und unterscheidet sich von allen anderen Völkern.
10Wer kann die unendliche Schar der Nachkommen von Jakob zählen? Nicht einmal ein Viertel von Israel lässt sich erfassen! Wenn ich nur eines Tages so in Frieden sterben könnte wie diese aufrichtigen Menschen, wenn mein Ende nur dem ihren gleichen würde!«
11Da rief Balak: »Was tust du mir an? Ich habe dich geholt, damit du meine Feinde verfluchst. Und nun segnest du sie!« 12Bileam erwiderte: »Muss ich nicht genau das sagen, was der Herr mir aufträgt?«
13Balak forderte ihn auf: »Komm mit, wir gehen an einen anderen Ort. Von dort kannst du zwar auch nur einen Teil des israelitischen Lagers sehen, aber trotzdem sollst du noch einmal versuchen, das Volk zu verfluchen.« 14Er brachte Bileam auf den Gipfel des Berges Pisga, wo die Wachposten standen. Wieder baute er sieben Altäre und opferte auf jedem einen Stier und einen Schafbock. 15Bileam sagte zu Balak: »Warte hier bei den Altären, ich will ein Stück weggehen, um dem Herrn zu begegnen.«
Der zweite Segen
16Wieder kam der Herr zu Bileam und ließ ihn wissen, was er sagen sollte. Dann schickte er ihn zu Balak zurück, 17der mit den führenden Männern Moabs bei den Altären wartete. Balak fragte Bileam: »Was hat der Herr dir gesagt?« 18Bileam antwortete:
»Pass auf, Balak, du Sohn von Zippor, und hör zu; achte genau auf meine Worte!
19Gott ist kein Mensch, der lügt. Er ist nicht wie einer von uns, der seine Versprechen bald wieder bereut. Was er sagt, das tut er, und was er ankündigt, das führt er aus.
20Begreif doch: Ich habe den Auftrag zu segnen. Und wenn Gott jemandem seinen Segen geschenkt hat, kann ich es nicht wieder rückgängig machen.
21Er entdeckt keine Schuld bei den Nachkommen von Jakob, er findet nichts Schlechtes an den Israeliten.23,21 Oder: Über die Nachkommen von Jakob sieht man kein Unheil hereinbrechen, nichts Schlechtes stößt den Israeliten zu. Der Herr, ihr Gott, ist bei ihnen, sie feiern ihn als ihren König.
22Er hat sie aus Ägypten hierhergeführt, er macht sie stark wie einen wilden Stier.
23Gegen die Nachkommen von Jakob hilft keine Verwünschung, kein Zauberspruch kann Israel etwas anhaben. Darum sagt man staunend über Israel: ›Seht, was Gott für sie getan hat!‹
24Israel steht auf wie ein Löwe, es erhebt sich wie eine Löwin. Dieses Volk ruht nicht, bevor es seine Beute verzehrt und das Blut seiner Opfer getrunken hat.«
25Da rief Balak: »Jetzt ist es genug! Wenn du sie schon nicht verfluchst, dann hör wenigstens auf, sie zu segnen!« 26Doch Bileam erwiderte: »Habe ich dir nicht erklärt, dass ich weitergeben werde, was der Herr mir sagt?«
27Balak antwortete: »Komm, ich bringe dich an einen anderen Ort. Vielleicht gefällt er Gott besser, und er lässt dich den Fluch endlich aussprechen.« 28Er nahm Bileam mit auf die Spitze des Berges Peor, von wo aus man die Jordan-Ebene überblicken konnte. 29Auch hier forderte Bileam den König auf, sieben Altäre zu bauen und ebenso viele Stiere und Schafböcke bereitzustellen. 30Balak gehorchte und opferte die Tiere.
