Primul oracol rostit de Balaam
1Balaam i‑a zis lui Balak: „Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.“
2Balak a făcut cum spusese Balaam; Balak și Balaam au adus câte un taur și un berbec pe fiecare altar. 3Apoi Balaam i‑a zis lui Balak: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta. Poate că Domnul va veni să mă întâlnească, și orice cuvânt pe care mi‑l va arăta ți‑l voi spune.“ Și s‑a dus într‑un loc aflat la o mai mare înălțime.
4Dumnezeu l‑a întâlnit pe Balaam, iar Balaam I‑a zis:
– Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un taur și un berbec.
5Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i‑a zis:
– Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.
6El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. 7Atunci Balaam și‑a rostit oracolul7, 18 Ebr.: mașal, cu sensul de discurs profetic figurativ. și a zis:
„Balak m‑a adus din Aram,
regele Moabului m‑a adus din munții de la răsărit.
«Vino și blestemă‑l pe Iacov pentru mine,
vino și acuză‑l pe Israel!»
8Cum pot eu să‑l blestem
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a blestemat?
Cum pot eu să‑l acuz
pe cel pe care Dumnezeu nu l‑a acuzat?
9Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălțimea dealurilor.
Este un popor care locuiește singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre neamuri.
10Cine poate să numere pulberea lui Iacov
și să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepți
și sfârșitul meu să fie ca al lor!“
11Balak i‑a zis lui Balaam:
– Ce mi‑ai făcut? Eu te‑am adus ca să‑mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12Balaam a răspuns și a zis:
– Nu trebuie oare să fiu atent să vorbesc ce‑mi pune Domnul în gură?
Al doilea oracol rostit de Balaam
13Balak i‑a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde‑l poți vedea. Vei vedea doar o parte din el; nu‑l vei vedea pe tot. Blestemă‑l de acolo pentru mine!
14Și l‑a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un taur și un berbec.
15Balaam i‑a zis lui Balak:
– Rămâi aici, lângă arderea ta de tot, iar eu Îl voi întâlni acolo.
16Domnul l‑a întâlnit pe Balaam și a pus un cuvânt în gura lui. Apoi i‑a zis: „Întoarce‑te la Balak și așa să‑i vorbești.“
17El s‑a întors la Balak și iată că acesta stătea lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
Balak l‑a întrebat:
– Ce a spus Domnul?
18Atunci el și‑a rostit oracolul și a zis:
„Ridică‑te, Balak, și ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19Dumnezeu nu este un om ca să mintă
sau un fiu al omului ca să‑I pară rău.
Vorbește El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic.
21El nu vede nelegiuire în Iacov
și niciun necaz în21 Sau: niciun necaz pregătit pentru/împotriva, cu referire la o nenorocire sau un necaz care ar putea să vină peste Israel din cauza nedreptății (termenul ebraic tradus cu nenorocire poate fi tradus și cu nedreptate). Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el,
iar strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22Dumnezeu i‑a scos din Egipt,
tăria Lui este ca a unui bivol sălbatic.
23Nu există nicio vrajă împotriva lui Iacov,
niciun farmec împotriva lui Israel.
Acum se va spune despre Iacov și despre Israel:
«Priviți ce a făcut Dumnezeu!»
24Iată, poporul se ridică precum o leoaică
și se înalță ca un leu
care nu se odihnește până nu a devorat prada
și până nu a băut sângele celor sfâșiați.“
25Balak i‑a zis lui Balaam:
– Dacă nu‑i blestemi, nici nu‑i binecuvânta!
26Balaam a răspuns și i‑a zis lui Balak:
– Nu ți‑am spus eu: „Tot ce va spune Domnul, aceea voi face“?
Al treilea oracol rostit de Balaam
27Atunci Balak i‑a zis lui Balaam:
– Vino, te rog, ca să te duc într‑un alt loc. Poate că lui Dumnezeu îi va plăcea27 Lit.: Poate că va fi drept în ochii lui Dumnezeu. să‑i blestemi pentru mine de acolo.
28Balak l‑a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede pustia.
29Balaam i‑a zis lui Balak:
– Zidește‑mi aici șapte altare și pregătește‑mi șapte tauri și șapte berbeci.
30Balak a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte un taur și un berbec.
Bileam velsigner israelitterne
1Da sagde Bileam til kongen: „Byg syv altre her og bring mig syv tyre og syv væddere.” 2Balak adlød, hvorefter de i fællesskab ofrede en tyr og en vædder på hvert af de syv altre.
3Bileam sagde nu til kongen: „Bliv stående her ved dine brændofre, så vil jeg gå hen og prøve at få Herren i tale. Bagefter skal jeg fortælle dig, hvad Herren siger.” Så gik han op på en nøgen klippetop, 4og Herren mødte ham dér. Bileam sagde til Herren: „Jeg har bygget syv altre og ofret en tyr og en vædder på hvert alter.” 5Da gav Herren Bileam et budskab til kong Balak.
6Så vendte Bileam tilbage til kongen, der stod ved sine brændofre sammen med de moabitiske ledere. 7Det budskab, Herren havde givet ham, lød som følger:
„Fra Aram lod Balak mig hente,
han sendte bud fra østlandets bjerge:
‚Kom og forband Jakob,
nedkald Guds vrede over Israel.’
8Kan jeg mon forbande, når Gud ikke vil,
nedkalde vrede, uden at Herren er vred?
9Jeg ser dem fra min udkigspost,
fra bjergene skuer mit øje dem:
De er et udvalgt folk,
udskilt fra andre nationer.
10Jakobs slægt kan ikke tælles,
Israels folk er som sand på stranden.
Det er et gudfrygtigt folk,
gid jeg må leve og dø som dem.”
11„Hvad i alverden er det, du siger?” udbrød kong Balak. „Bad jeg dig ikke om at forbande mine fjender? Hvorfor velsigner du dem så i stedet for?”
12Bileam svarede: „Kan jeg gøre andet end at gentage, hvad Herren har sagt til mig?”
13„Nuvel,” sagde Balak, „følg med hen til et andet sted, hvor vi kun kan se en mindre del af folket. Dem kan du i det mindste forbande for mig.” 14Så førte Balak ham op til udkigsstedet på toppen af Pisgas bjerg. Her byggede han igen syv altre og ofrede en tyr og en vædder på hvert alter.
15Derefter sagde Bileam til kongen: „Bliv stående her ved dit brændoffer, mens jeg går hen og prøver at få Herren i tale.” 16Da talte Herren til Bileam og gav ham et budskab til Balak, 17hvorpå Bileam vendte tilbage til kongen og de moabitiske ledere, der stod rundt om altrene.
„Nå, hvad sagde Herren så?” spurgte kongen ivrigt. 18Bileam svarede:
„Hør godt efter, kong Balak,
spids dine ører, Zippors søn.
19Gud er ikke som mennesker, der lyver,
han skifter ikke mening, som vi gør.
Når han siger noget, så gør han det.
Han holder, hvad han lover.
20Når han har befalet at velsigne,
kan jeg ikke andet end velsigne.
21I Jakobs lejr lider man ingen nød,
ingen ulykke rammer Israels folk.
For Herren, deres Gud, er med dem,
de hylder ham som deres konge.
22Gud førte dem ud af Egypten,
han gav dem styrke som en vildokse.
23Forbandelser preller af på Jakob,
trolddom har ingen magt over Israel.
Nu siger folkeslagene om Israel:
‚Se, hvad Gud har gjort for sit folk.’
24Det er et folk, der rejser sig som en løve,
som en hanløve, der jager sit bytte.
De hviler sig først, efter at de har spist,
og når de har drukket de dræbtes blod.”
25Da udbrød kong Balak: „Hvis du ikke vil forbande dem, så kunne du i det mindste lade være med at velsigne dem.” 26„Kan jeg gøre andet end at gentage, hvad Herren har sagt til mig?” svarede Bileam. 27„Nuvel,” sagde Balak, „følg med hen til et tredje sted. Måske Gud går med til, at du forbander dem fra det sted.”
28Så førte kong Balak ham op på toppen af Peors bjerg, hvorfra de kunne se ud over ørkenen, 29og Bileam opfordrede igen kongen til at bygge syv altre og tilberede syv tyre og syv væddere som brændofre. 30Kongen adlød Bileam og ofrede en tyr og en vædder på hvert alter.
