Numeri 22 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 22:1-41

Balak trimite după Balaam

1Fiii lui Israel au plecat și apoi și‑au așezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului.

2Balak, fiul lui Țipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriților, 3iar Moab s‑a îngrozit la vederea unui popor așa de mare; Moab s‑a scârbit de fiii lui Israel. 4Atunci moabiții le‑au zis bătrânilor Midianului: „Mulțimea aceasta va înghiți tot ce se află în jurul nostru, așa cum mănâncă boul verdeața câmpului.“

Balak, fiul lui Țipor, rege al Moabului în vremea aceea, 5a trimis mesageri să‑l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu5 Eufrat., în țara fiilor poporului său. Balak a zis: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, a acoperit fața5, 11 Lit.: ochiul. pământului și s‑a așezat înaintea mea. 6Acum, vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine, căci este mai puternic decât mine! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, și pe cine blestemi tu este blestemat.“

7Bătrânii Moabului și bătrânii Midianului au plecat, luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam, i‑au spus cuvintele lui Balak. 8Balaam le‑a spus: „Rămâneți peste noapte aici și vă voi aduce cuvântul pe care mi‑l va spune Domnul.“ Astfel, conducătorii Moabului au rămas la Balaam.

9Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis:

– Cine sunt oamenii aceștia care au venit la tine?

10Balaam I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, i‑a trimis la mine să‑mi spună: 11„Iată, un popor a ieșit din Egipt și a acoperit fața pământului. Vino acum și blestemă‑l! Poate că astfel îl voi putea învinge și alunga.“

12Dumnezeu i‑a zis lui Balaam:

– Să nu mergi cu ei și să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.

13Balaam s‑a sculat dimineața și le‑a zis conducătorilor lui Balak:

– Duceți‑vă în țara voastră căci Domnul nu‑mi dă voie să vin cu voi.

14Conducătorii Moabului s‑au ridicat, s‑au întors la Balak și i‑au zis: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“

15Atunci Balak a trimis alți conducători, mai numeroși și mai cu vază decât primii.

16Aceștia au mers la Balaam și i‑au zis:

– Așa îți vorbește Balak, fiul lui Țipor: „Te rog, nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine, 17căci te voi umple de slavă și voi face tot ce‑mi vei spune. Vino, te rog, și blestemă acest popor pentru mine!“

18Balaam le‑a răspuns slujitorilor lui Balak, zicând:

– Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, tot n‑aș putea să fac niciun lucru, oricât de mic sau mare, peste porunca Domnului, Dumnezeul meu. 19Acum, vă rog, rămâneți și voi aici peste noapte ca să aflu ce‑mi va mai spune Domnul.

20În noaptea aceea, Dumnezeu a venit la Balaam și i‑a zis: „Dacă oamenii aceștia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, ridică‑te și mergi cu ei, dar să faci doar ce‑ți voi porunci Eu.“

Măgărița lui Balaam

21Dimineața, Balaam s‑a sculat, a pus șaua pe măgărița sa și a plecat împreună cu conducătorii Moabului. 22Atunci Dumnezeu S‑a aprins de mânie pentru că plecase. Îngerul Domnului S‑a așezat în drum ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgărița lui, iar împreună cu el erau cei doi slujitori ai lui. 23Măgărița L‑a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia în mână și a părăsit drumul, luând‑o pe câmp. Balaam a lovit măgărița ca s‑o aducă din nou pe drum.

24Atunci Îngerul Domnului S‑a așezat pe un drum îngust, între două vii unde erau ziduri de o parte și de alta. 25Când măgărița L‑a văzut pe Îngerul Domnului, s‑a înghesuit lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a lovit‑o din nou.

26Îngerul Domnului S‑a mutat într‑un loc strâmt, unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27Când măgărița L‑a văzut pe Îngerul Domnului, s‑a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s‑a aprins de mânie și a început s‑o lovească cu un băț.

28Atunci Domnul a deschis gura măgăriței și ea i‑a zis lui Balaam:

– Ce ți‑am făcut de m‑ai lovit de trei ori?

29Balaam i‑a răspuns măgăriței:

– Pentru că ți‑ai bătut joc de mine! Dacă aș avea o sabie în mână, te‑aș ucide chiar acum.

30Măgărița i‑a răspuns:

– Nu sunt eu măgărița ta, pe care ai călărit din zilele tinereții tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?

El a răspuns:

– Nu.

31Atunci Domnul i‑a deschis ochii lui Balaam, și el L‑a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă. El s‑a închinat cu fața la pământ.

32Îngerul Domnului l‑a întrebat:

– De ce ți‑ai lovit măgărița de trei ori? Iată, am ieșit ca să‑ți stau împotrivă, deoarece calea ta este una nechibzuită înaintea Mea. 33Măgărița M‑a văzut și s‑a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s‑ar fi abătut, te‑aș fi ucis cu siguranță, dar pe ea aș fi lăsat‑o să trăiască.

34Balaam I‑a răspuns Îngerului Domnului:

– Am păcătuit, căci n‑am știut că stăteai împotriva mea în drum. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.

35Îngerul Domnului i‑a zis lui Balaam:

– Du‑te cu oamenii aceștia, dar să le spui doar cuvântul pe care ți‑l voi zice Eu.

Astfel, Balaam s‑a dus împreună cu conducătorii lui Balak. 36Când Balak a auzit că vine Balaam, i‑a ieșit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la marginea teritoriului său.

37Balak i‑a zis lui Balaam:

– N‑am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să te umplu de slavă?

38Balaam i‑a răspuns lui Balak:

– Iată, am venit la tine. Acum, oare chiar voi putea eu să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi‑l va pune Dumnezeu în gură.

39Balaam a mers cu Balak și au intrat în cetatea Chiriat-Huțot. 40Balak a înjunghiat vite și oi, și a trimis din ele atât lui Balaam, cât și conducătorilor care erau cu el. 41A doua zi, Balak l‑a luat pe Balaam și l‑a urcat pe Bamot-Baal41 Bamot-Baal înseamnă Înălțimile lui Baal., de unde se putea vedea o parte din popor.

O Livro

Números 22:1-41

Balaque chama Balaão

1O povo de Israel passou depois pelas planícies de Moabe e veio acampar a oriente do rio Jordão, em frente de Jericó. 2Quando o rei Balaque de Moabe, filho de Zípor, soube o que tinham feito aos amorreus, 3e verificou como eram numerosos, ele e o seu povo ficaram aterrorizados. 4E foram consultar apressadamente os anciãos de Midiã. “Esta multidão vai tragar-nos tal como os bois comem a erva!”, exclamavam.

O rei Balaque, filho de Zípor, 5enviou mensageiros a Balaão, filho de Beor, que vivia na sua terra natal, em Petor, perto do rio Eufrates, para lhe pedir que viesse ajudá-lo.

“É uma gente que chegou do Egito. Cobrem toda a face da terra e estabeleceram-se perto de mim. 6O rei pede-te que venhas e que os amaldiçoes por nós, para que os vejamos desviarem-se da terra; porque sabemos bem como caem bênçãos sobre aqueles que tu abençoas, e também sabemos que aqueles que amaldiçoas são amaldiçoados.”

7Os mensageiros eram alguns dos anciãos de Moabe e de Midiã; tinham ido ter com Balaão com dinheiro na mão, explicando-lhe o que Balaque pretendia.

8“Passem aqui a noite”, disse Balaão. “Pela manhã vos direi aquilo que o Senhor me mandar responder-vos.” E assim fizeram.

9Naquela noite Deus veio até Balaão e perguntou-lhe: “Quem são estes homens?”

10“Vieram da parte do rei Balaque, de Moabe”, respondeu. 11“O rei diz que um vasto bando de povo do Egito se chegou até junto da sua fronteira, e agora quer que eu vá e os amaldiçoe, na esperança de poder travar batalha com aquela gente e expulsá-los.”

12“Tu não farás isso”, disse-lhe Deus. “Não irás amaldiçoá-los porque sou eu quem os abençoa.”

13Na manhã seguinte Balaão disse-lhes: “Podem regressar. O Senhor não me deixa ir.”

14Os delegados do rei Balaque retornaram e comunicaram o recado que traziam. 15Mas Balaque tentou novamente. Desta vez mandou um número maior de embaixadores, todos de mais alta categoria social do que o primeiro grupo. 16Vieram até Balaão com esta mensagem:

“O rei Balaque, filho de Zípor, pede-te que venhas. 17Promete-te grandes honras e ainda todo o dinheiro que quiseres pedir-lhe. É só dizeres quanto queres! A questão é que venhas e amaldiçoes esta gente.”

18Mas Balaão retorquiu-lhes: “Nem mesmo que me desse um palácio cheio de prata e ouro eu poderia alguma coisa contra o mandamento do Senhor, meu Deus. 19Contudo, fiquem aqui esta noite, para que possa saber se o Senhor acrescentará alguma coisa àquilo que já me disse antes.”

20Nessa noite, Deus falou a Balaão: “Levanta-te e vai com eles, mas tem cuidado em dizer unicamente o que eu te mandar.”

A jumenta de Balaão

21Dessa forma, na manhã seguinte, albardou a sua jumenta e partiu com os chefes de Moab. 22Mas Deus estava zangado com Balaão; por isso, mandou o anjo do Senhor para se pôr no seu caminho e matá-lo. Enquanto Balaão e os dois criados seguiam cavalgando pela estrada, 23a jumenta de Balaão viu o anjo do Senhor em pé no caminho, com a espada desembainhada, e saiu pelo campo. Balaão bateu-lhe e trouxe-a de novo para o caminho.

24Mas o anjo do Senhor pôs-se mais adiante num sítio onde se passava entre as paredes de duas vinhas. 25Quando a jumenta o viu de novo ali procurou passar muito rente a um dos muros, apertando de tal maneira o pé de Balaão que ele tornou a bater-lhe.

26Ora o anjo do Senhor foi pôr-se ainda mais à frente num lugar tão estreito que a jumenta ali não podia passar mesmo. 27Por isso, baixou-se e ali ficou. Balaão ficou furioso e espancou-a com o bordão.

28Então o Senhor fez com que a jumenta falasse e dissesse: “O que é que te fiz para que me espanques já por três vezes?”

29“Porque tens estado a brincar comigo!” gritou-lhe Balaão. “Só queria ter aqui uma espada, que te matava já.”

30Porém, a jumenta disse a Balaão: “Eu sou a tua jumenta, que tens montado sempre, até hoje. Alguma vez fiz isto contigo anteriormente?”, perguntou a jumenta.

“Não!”, admitiu ele.

31Então o Senhor deixou que os olhos se lhe abrissem e viu o anjo do Senhor no meio do caminho com a espada desembainhada; logo se inclinou até ao chão perante ele.

32“Porque é que por três vezes bateste na tua jumenta?”, perguntou-lhe o anjo do Senhor. “Eu vim aqui para te deter, porque o teu caminho é perverso diante de mim. 33A jumenta por três vezes me viu e procurou desviar-se; se assim não tivesse sido, certamente te teria morto e ela teria sido poupada.”

34Então Balaão confessou: “Pequei. Não me dei conta que estavas aí. Se não queres que vá, volto agora mesmo para casa.”

35Mas o anjo do Senhor disse-lhe: “Não, vai então com esses homens, mas dirás apenas o que eu te disser.” Assim, Balaão continuou o caminho com os outros.

Balaque e Balaão

36Quando o rei Balaque ouviu que Balaão vinha a caminho, deixou a capital e saiu a encontrar-se com ele junto ao rio Arnom na fronteira da sua terra. 37“Porque demoraste tanto em vir?”, perguntou-lhe o rei. “Não acreditaste em mim quando te prometi grandes honrarias?”

38Balaão respondeu-lhe: “Eu vim, sim, mas não tenho poder para dizer senão exclusivamente o que Deus me mandar proferir. Só isso falarei.”

39Balaão acompanhou o rei até Quiriate-Huzote, 40onde este sacrificou bois e cordeiros, tendo dado também animais para Balaão e os embaixadores sacrificarem, por sua vez. 41Na manhã seguinte Balaque levou Balaão até ao cimo do monte Bamote-Baal, do qual se podia ver parte do povo de Israel espalhado lá em baixo.