Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 21

Distrugerea Aradului

1Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev[a], a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel şi a luat câţiva prizonieri. Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime[b] cetăţile lor.“ Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei şi cetăţile lor. Locul acela a fost numit Horma[c].

Şarpele din bronz

De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie[d] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.

Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.

Spre Moab

10 Israeliţii au plecat de acolo şi şi-au aşezat tabăra la Obot. 11 Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la

Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie şi care iese din teritoriul amoriţilor. Arnonul indică hotarul dintre moabiţi şi amoriţi. 14 De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului[e]:

„...Waheb în Sufa[f] şi uedurile[g];
    Arnonul 15 şi albiile uedurilor
care se întind înspre aşezarea Arului
    şi se proptesc de hotarul Moabului“.

16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă şi Eu îi voi da apă.“ 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

„Țâşneşte, fântână!
    Cântaţi despre ea,
18 despre fântâna[h] pe care au săpat-o prinţii,
    pe care au săpat-o nobilii poporului,
        nobili cu sceptre şi toiege!“[i]

Apoi a plecat din pustie spre Matana; 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.

Înfrângerea lui Sihon şi Og

21 Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“

23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci şi-a adunat toţi oamenii, a ieşit la luptă împotriva lui Israel în pustie şi l-a atacat la Iahaţ. 24 Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire ţara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniţii, căci amoniţii îşi întăriseră hotarul. 25 Israel a cucerit toate cetăţile amoriţilor şi a locuit în ele, inclusiv în Heşbon şi în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest pământ până la Arnon. 27 De aceea zic poeţii[j]:

„Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit!
    Să fie fortificată cetatea lui Sihon!

28 Un foc a ieşit din Heşbon,
    o flacără din cetatea lui Sihon;
ea a mistuit Arul Moabului
    şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
    Eşti nimicit, popor al lui Chemoş!
Ţi-ai risipit fiii
    şi ţi-ai dat fiicele sclave
        lui Sihon, regele amoriţilor!

30     Noi i-am spulberat,
    am distrus Heşbonul până la Dibon,
am devastat până la Nofah,
    care se întinde până la Medeba[k].“

31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.

32 După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliţii au cucerit satele din împrejurimi şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors şi au urcat pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, le-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.“

35 Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui şi cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Apoi au luat în stăpânire ţara lui.

Notas al pie

  1. Numeri 21:1 Vezi nota de la 13:17
  2. Numeri 21:2 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă; şi în v. 3.
  3. Numeri 21:3 Horma înseamnă Nimicire
  4. Numeri 21:4 Vezi nota de la 14:25
  5. Numeri 21:14 O veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
  6. Numeri 21:14 Sensul în ebraică al acestei expresii este nesigur
  7. Numeri 21:14 Uedul este o vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar; şi în v. 15
  8. Numeri 21:18 Sau: Cântaţi-i, / 18 cântaţi-i fântânii
  9. Numeri 21:18 Cântare prezentă probabil în Cartea Războaielor Domnului
  10. Numeri 21:27 O baladă amorită, probabil prezentă în Cartea Războaielor Domnului
  11. Numeri 21:30 Sensul versetului în ebraică este nesigur

New International Version - UK

Numbers 21

Arad destroyed

1When the Canaanite king of Arad, who lived in the Negev, heard that Israel was coming along the road to Atharim, he attacked the Israelites and captured some of them. Then Israel made this vow to the Lord: ‘If you will deliver these people into our hands, we will totally destroy[a] their cities.’ The Lord listened to Israel’s plea and gave the Canaanites over to them. They completely destroyed them and their towns; so the place was named Hormah.[b]

The bronze snake

They travelled from Mount Hor along the route to the Red Sea,[c] to go round Edom. But the people grew impatient on the way; they spoke against God and against Moses, and said, ‘Why have you brought us up out of Egypt to die in the wilderness? There is no bread! There is no water! And we detest this miserable food!’

Then the Lord sent venomous snakes among them; they bit the people and many Israelites died. The people came to Moses and said, ‘We sinned when we spoke against the Lord and against you. Pray that the Lord will take the snakes away from us.’ So Moses prayed for the people.

The Lord said to Moses, ‘Make a snake and put it up on a pole; anyone who is bitten can look at it and live.’ So Moses made a bronze snake and put it up on a pole. Then when anyone was bitten by a snake and looked at the bronze snake, they lived.

The journey to Moab

10 The Israelites moved on and camped at Oboth. 11 Then they set out from Oboth and camped in Iye Abarim, in the wilderness that faces Moab towards the sunrise. 12 From there they moved on and camped in the Zered Valley. 13 They set out from there and camped alongside the Arnon, which is in the wilderness extending into Amorite territory. The Arnon is the border of Moab, between Moab and the Amorites. 14 That is why the Book of the Wars of the Lord says:

‘. . . Zahab[d] in Suphah and the ravines,
    the Arnon 15 and[e] the slopes of the ravines
that lead to the settlement of Ar
    and lie along the border of Moab.’

16 From there they continued on to Beer, the well where the Lord said to Moses, ‘Gather the people together and I will give them water.’

17 Then Israel sang this song:

‘Spring up, O well!
    Sing about it,
18 about the well that the princes dug,
    that the nobles of the people sank –
    the nobles with sceptres and staffs.’

Then they went from the wilderness to Mattanah, 19 from Mattanah to Nahaliel, from Nahaliel to Bamoth, 20 and from Bamoth to the valley in Moab where the top of Pisgah overlooks the wasteland.

Defeat of Sihon and Og

21 Israel sent messengers to say to Sihon king of the Amorites:

22 ‘Let us pass through your country. We will not turn aside into any field or vineyard, or drink water from any well. We will travel along the King’s Highway until we have passed through your territory.’

23 But Sihon would not let Israel pass through his territory. He mustered his entire army and marched out into the wilderness against Israel. When he reached Jahaz, he fought with Israel. 24 Israel, however, put him to the sword and took over his land from the Arnon to the Jabbok, but only as far as the Ammonites, because their border was fortified. 25 Israel captured all the cities of the Amorites and occupied them, including Heshbon and all its surrounding settlements. 26 Heshbon was the city of Sihon king of the Amorites, who had fought against the former king of Moab and had taken from him all his land as far as the Arnon.

27 That is why the poets say:

‘Come to Heshbon and let it be rebuilt;
    let Sihon’s city be restored.

28 ‘Fire went out from Heshbon,
    a blaze from the city of Sihon.
It consumed Ar of Moab,
    the citizens of Arnon’s heights.
29 Woe to you, Moab!
    You are destroyed, people of Chemosh!
He has given up his sons as fugitives
    and his daughters as captives
    to Sihon king of the Amorites.

30 ‘But we have overthrown them;
    Heshbon’s dominion has been destroyed all the way to Dibon.
We have demolished them as far as Nophah,
    which extends to Medeba.’

31 So Israel settled in the land of the Amorites.

32 After Moses had sent spies to Jazer, the Israelites captured its surrounding settlements and drove out the Amorites who were there. 33 Then they turned and went up along the road towards Bashan, and Og king of Bashan and his whole army marched out to meet them in battle at Edrei.

34 The Lord said to Moses, ‘Do not be afraid of him, for I have delivered him into your hands, along with his whole army and his land. Do to him what you did to Sihon king of the Amorites, who reigned in Heshbon.’

35 So they struck him down, together with his sons and his whole army, leaving them no survivors. And they took possession of his land.

Notas al pie

  1. Numbers 21:2 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord, often by totally destroying them; also in verse 3.
  2. Numbers 21:3 Hormah means destruction.
  3. Numbers 21:4 Or the Sea of Reeds
  4. Numbers 21:14 Septuagint; Hebrew Waheb
  5. Numbers 21:15 Or ‘I have been given from Suphah and the ravines / of the Arnon 15 to