Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 18:1-32

Reglementări cu privire la responsabilitatea preoților și a leviților

1Domnul i‑a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi și casa tatălui tău împreună cu tine veți purta pedeapsa pentru nelegiuire cu privire la Sfântul Lăcaș, dar numai tu și fiii tăi veți purta pedeapsa pentru nelegiuire cu privire la preoție. 2De asemenea, adu‑i aproape de tine pe frații tăi din seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să ți se alăture și să‑ți slujească, în timp ce tu și fiii tăi sunteți înaintea Cortului Mărturiei. 3Să păzească îndatoririle față de tine și față de tot Cortul. Numai să nu se apropie nici de obiectele Lăcașului, nici de altar, pentru că altfel și ei și tu veți muri. 4Ei să fie alături de tine și să păzească îndatoririle față de Cortul Întâlnirii, toată slujirea de la Cort. Niciun străin4, 7 Vezi nota de la 1:51. să nu se apropie de voi.

5Să păziți îndatorirea față de Lăcaș și îndatorirea față de altar, ca să nu mai fie mânie peste fiii lui Israel. 6Iată că Eu Însumi i‑am luat pe frații voștri leviți din mijlocul fiilor lui Israel. Ei vă sunt dați vouă în dar din partea Domnului ca să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii. 7Dar tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți preoția voastră, având grijă de orice lucru privitor la altar și de tot ce este dincolo de draperie; așa să îndepliniți slujba. Vouă vă dau preoția în dar. Străinul care se va apropia să fie omorât.“

Partea ce le revine preoților

8Domnul i‑a zis lui Aaron: „Iată, ți‑am dat responsabilitate peste contribuțiile care‑Mi sunt aduse. Toate darurile sfinte ale fiilor lui Israel ți le‑am dat ție și fiilor tăi, ca parte a voastră, printr‑o hotărâre veșnică. 9Iată ce va fi al tău din darurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice ofrandă a lor, pe care ei Mi‑o aduc din fiecare dar de mâncare, din fiecare jertfă pentru păcat sau din fiecare jertfă pentru vină. Darurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi. 10Să le mâncați într‑un loc preasfânt; fiecare bărbat să le mănânce. Să fie sfinte pentru voi.

11Iată ce va mai fi al tău: contribuțiile aduse ca dar din toate jertfele legănate ale fiilor lui Israel. Ți le‑am dat ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr‑o hotărâre veșnică. Oricine va fi curat în familia ta, să mănânce din ele.

12Tot ce este mai bun din ulei, din must și din grâne, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ți l‑am dat ție. 13Primele roade din tot ce este în țara lor, pe care le aduc Domnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.

14Tot ce este pus deoparte14 Sau: Tot ce este închinat Domnului. Termenul ebraic haram/herem se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, fie ca dar. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. în Israel să fie al tău. 15Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuși, atât pe întâiul născut al omului, cât și pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să‑i răscumperi. 16Prețul lor de răscumpărare, stabilit pentru cei de la o lună în sus, să fie de cinci șecheli16 Aproximativ 50 gr. de argint, după șechelul Lăcașului16 Vezi nota de la 3:47 (aproximativ 10 gr). (adică douăzeci de ghere).

17Dar pe întâiul născut al vacii, al oii sau al caprei să nu‑l răscumperi; ei sunt sfinți. Să le stropești sângele pe altar și să le arzi grăsimea ca pe o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 18Carnea lor să fie a ta, așa cum este al tău pieptul jertfei legănate și spata dreaptă. 19Toate contribuțiile sfinte, pe care fiii lui Israel le aduc Domnului prin ridicare, ți le‑am dat ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr‑o hotărâre veșnică. Acesta este un legământ al sării19 Un legământ veșnic era simbolizat prin sare, deoarece aceasta era, încă de pe atunci, o substanță renumită pentru proprietățile ei de a conserva (Lev. 2:13; 2 Cron. 13:4-5)., un legământ veșnic înaintea Domnului pentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine.“

20Apoi Domnul i‑a zis lui Aaron: „Să nu ai nicio moștenire în țara lor, să nu ai nicio parte între ei. Eu sunt partea ta și moștenirea ta între fiii lui Israel. 21Iată, fiilor lui Levi le‑am dat ca moștenire orice zeciuială din Israel, pentru slujirea pe care o îndeplinesc, slujirea de la Cortul Întâlnirii. 22De acum înainte, fiii lui Israel să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară. 23Doar leviții să îndeplinească slujirea de la Cortul Întâlnirii și să poarte pedeapsa pentru nelegiuirea lor. Ei să nu aibă nicio moștenire în mijlocul fiilor lui Israel. Aceasta să fie o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. 24Căci zeciuielile fiilor lui Israel, pe care ei le aduc Domnului drept contribuție prin ridicare, le‑am dat leviților. De aceea am zis despre ei că nu vor avea nicio moștenire între fiii lui Israel.“

25După aceea, Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 26„Să le vorbești leviților și să le spui: «Când primiți zeciuiala de la fiii lui Israel, pe care v‑am dat‑o de la ei ca parte a voastră, să aduceți din ea Domnului o contribuție prin ridicare, o zeciuială din zeciuială. 27Ea să fie considerată o contribuție din partea voastră, ca și cum ar fi grâne din aria de treierat și abundență de must din teasc. 28Așadar, să aduceți și voi Domnului o contribuție prin ridicare, din toate zeciuielile pe care le primiți de la fiii lui Israel. Să dați preotului Aaron contribuția pe care ați adus‑o Domnului din zeciuială. 29Din toate darurile pe care le primiți, să aduceți prin ridicare fiecare contribuție cuvenită Domnului. Din tot ce este mai bun din ea, să aduceți partea sfințită.»

30Să le mai spui: «Când veți aduce prin ridicare ce este mai bun din ea, să le fie considerată leviților ca venitul de la aria de treierat și ca venitul de la teasc. 31O puteți mânca în orice loc, voi și familiile voastre, pentru că este plata voastră pentru slujirea în Cortul Întâlnirii. 32Nu vă veți face vinovați de niciun păcat din cauza ei atunci când veți aduce, prin ridicare, ce este mai bun din ea, și nu veți întina darurile sfinte ale fiilor lui Israel, nici nu veți muri!»“

Nova Versão Internacional

Números 18:1-32

Os Deveres dos Sacerdotes e dos Levitas

1O Senhor disse a Arão: “Você, os seus filhos e a família de seu pai serão responsáveis pelas ofensas contra o santuário; você e seus filhos serão responsáveis pelas ofensas cometidas no exercício do sacerdócio. 2Traga também os seus irmãos levitas, que pertencem à tribo de seus antepassados, para se unirem a você e o ajudarem quando você e seus filhos ministrarem perante a tenda que guarda as tábuas da aliança. 3Eles ficarão a seu serviço e cuidarão também do serviço da Tenda, mas não poderão aproximar-se dos utensílios do santuário ou do altar; se o fizerem, morrerão, tanto eles como vocês. 4Eles se unirão a vocês e terão a responsabilidade de cuidar da Tenda do Encontro, realizando todos os trabalhos necessários. Ninguém mais poderá aproximar-se de vocês.

5“Vocês terão a responsabilidade de cuidar do santuário e do altar, para que não torne a cair a ira divina sobre os israelitas. 6Eu mesmo escolhi os seus irmãos, os levitas, dentre os israelitas, como um presente para vocês, dedicados ao Senhor para fazerem o trabalho da Tenda do Encontro. 7Mas somente você e seus filhos poderão servir como sacerdotes em tudo o que se refere ao altar e ao que se encontra além do véu. Dou a vocês o serviço do sacerdócio como um presente. Qualquer pessoa não autorizada que se aproximar do santuário terá que ser executada”.

As Ofertas Destinadas aos Sacerdotes e aos Levitas

8Então o Senhor disse a Arão: “Eu mesmo o tornei responsável pelas contribuições trazidas a mim; todas as ofertas sagradas que os israelitas me derem, eu as dou como porção a você e a seus filhos. 9Das ofertas santíssimas vocês terão a parte que é poupada do fogo. Dentre todas as dádivas que me trouxerem como ofertas santíssimas, seja oferta de cereal, seja pelo pecado, seja de reparação, tal parte pertence a você e a seus filhos. 10Comam-na como algo santíssimo; todos os do sexo masculino a comerão. Considerem-na santa.

11“Também dou a você, e a seus filhos e filhas, por decreto perpétuo, as contribuições que cabe a vocês de todas as ofertas dos israelitas e que devem ser ritualmente movidas. Todos os da sua família que estiverem cerimonialmente puros poderão comê-las.

12“Dou a você o melhor azeite e o melhor vinho novo e o melhor trigo que eles apresentarem ao Senhor como primeiros frutos da colheita. 13Todos os primeiros frutos da terra que trouxerem ao Senhor serão seus. Todos os da sua família que estiverem cerimonialmente puros poderão comê-los.

14“Tudo o que em Israel for consagrado a Deus pertencerá a você. 15O primeiro nascido de todo ventre, oferecido ao Senhor, seja homem, seja animal, será seu. Mas você deverá resgatar todo filho mais velho, como também toda primeira cria de animais impuros. 16Quando tiverem um mês de idade, você deverá resgatá-los pelo preço de resgate estabelecido em sessenta gramas18.16 Hebraico: 5 siclos. Um siclo equivalia a 12 gramas. de prata, com base no peso padrão do santuário, que são doze gramas18.16 Hebraico: no siclo do santuário, que são 20 geras. Um gera equivalia a 0,6 gramas..

17“Não resgate, porém, a primeira cria de uma vaca, de uma ovelha ou de uma cabra. Derrame o sangue deles sobre o altar e queime a sua gordura como uma oferta preparada no fogo, de aroma agradável ao Senhor. 18A carne desses animais pertence a você, como também o peito da oferta movida e a coxa direita. 19Tudo aquilo que for separado dentre todas as dádivas sagradas que os israelitas apresentarem ao Senhor eu dou a você e a seus filhos e filhas como decreto perpétuo. É uma aliança de sal perpétua perante o Senhor, para você e para os seus descendentes”.

20Disse ainda o Senhor a Arão: “Você não terá herança na terra deles, nem terá porção entre eles; eu sou a sua porção e a sua herança entre os israelitas.

21“Dou aos levitas todos os dízimos em Israel como retribuição pelo trabalho que fazem ao servirem na Tenda do Encontro. 22De agora em diante os israelitas não poderão aproximar-se da Tenda do Encontro, caso contrário, sofrerão as consequências do seu pecado e morrerão. 23É dever dos levitas fazer o trabalho na Tenda do Encontro e assumir a responsabilidade pelas ofensas contra ela. Este é um decreto perpétuo pelas suas gerações. Eles não receberão herança alguma entre os israelitas. 24Em vez disso, dou como herança aos levitas os dízimos que os israelitas apresentarem como contribuição ao Senhor. É por isso que eu disse que eles não teriam herança alguma entre os israelitas”.

25O Senhor disse depois a Moisés: 26“Diga o seguinte aos levitas: Quando receberem dos israelitas o dízimo que dou a vocês como herança, vocês deverão apresentar um décimo daquele dízimo como contribuição pertencente ao Senhor. 27Essa contribuição será considerada equivalente à do trigo tirado da eira e do vinho do tanque de prensar uvas. 28Assim, vocês apresentarão uma contribuição ao Senhor de todos os dízimos recebidos dos israelitas. Desses dízimos vocês darão a contribuição do Senhor ao sacerdote Arão. 29E deverão apresentar como contribuição ao Senhor a melhor parte, a parte sagrada de tudo o que for dado a vocês.

30“Diga aos levitas: Quando vocês apresentarem a melhor parte, ela será considerada equivalente ao produto da eira e do tanque de prensar uvas. 31Vocês e suas famílias poderão comer dessa porção em qualquer lugar, pois é o salário pelo trabalho de vocês na Tenda do Encontro. 32Ao apresentarem a melhor parte, vocês não se tornarão culpados e não profanarão as ofertas sagradas dos israelitas, para que não morram”.