Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram
1Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat1 Sau: au îndrăznit să ia. 2două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s‑au ridicat împotriva lui Moise. 3S‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis:
– Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?
4Când a auzit Moise, s‑a aruncat cu fața la pământ.
5Apoi i‑a zis lui Korah și comunității lui:
– Dimineață Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l‑a ales, acela se va apropia de El. 6Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și comunitatea ta, 7și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea Domnului. Omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!
8Apoi Moise i‑a zis lui Korah:
– Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! 9Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a separat de comunitatea lui Israel, aducându‑vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s‑o slujiți? 10El te‑a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția? 11De aceea, să știi că tu și toată comunitatea ta, v‑ați adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?
12Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
– Nu ne vom sui. 13Este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în pustie, încât vrei să și domnești peste noi? 14Mai mult, nu ne‑ai dus într‑o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu ne vom sui.
15Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zis Domnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le‑am luat nici măcar un măgar și nu le‑am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.“
16După aceea, Moise i‑a zis lui Korah:
– Tu și toată comunitatea ta să vă înfățișați mâine înaintea Domnului – tu, ei și Aaron. 17Fiecare să‑și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să‑și pună fărașul înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.
18Și‑au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. 19Korah a strâns întreaga comunitate împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s‑a arătat întregii comunități.
20Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:
21– Separați‑vă de această comunitate, ca să‑i pot mistui într‑o clipă.
22Ei s‑au aruncat cu fața la pământ și au zis:
– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată comunitatea?
23Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând:
24– Vorbește‑i comunității, zicând: „Îndepărtați‑vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram.“
25Moise s‑a ridicat și s‑a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. 26El a vorbit comunității, zicând: „Vă rog, îndepărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor.“ 27Ei s‑au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.
28Moise le‑a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Domnul m‑a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le‑am făcut din mintea28 Lit.: inima. mea. 29Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu Domnul m‑a trimis. 30Dar dacă Domnul înfăptuiește ceva cu totul nou, iar pământul își deschide gura și‑i înghite cu tot ceea ce au și se coboară de vii în Locuința Morților30 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]., atunci să știți că oamenii aceștia L‑au disprețuit pe Domnul.“
31Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s‑a despicat. 32Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33Și astfel ei, cu tot ce era al lor, au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s‑a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. 34Tot Israelul, care era în jurul lor, a fugit la strigătul acestora pentru că ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“ 35Și a ieșit un foc de la Domnul și i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.
36Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 37„Spune‑i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie focul37 Cu referire la cărbunii aprinși. la distanță. 38Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le‑au adus înaintea Domnului și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel.“
39Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le‑a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. 40Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin40 Vezi nota de la 1:51., care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și celor ce au fost cu el, așa cum Domnul îi vorbise lui Elazar prin Moise.
Rebeliunea întregului popor
41A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!“
42În timp ce comunitatea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s‑au întors spre Cortul Întâlnirii. Și iată că norul l‑a acoperit și slava Domnului s‑a arătat. 43Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44și Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 45„Ieșiți din mijlocul acestei comunități ca s‑o mistui într‑o clipă!“ Ei s‑au aruncat cu fața la pământ. 46Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia‑ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du‑te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început.“ 47Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, după cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. 48El s‑a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s‑a oprit. 49Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50Aaron s‑a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.
Korah, Dathan and Abiram
1Korah son of Izhar, the son of Kohath, the son of Levi, and certain Reubenites – Dathan and Abiram, sons of Eliab, and On son of Peleth – became insolent16:1 Or Peleth – took men 2and rose up against Moses. With them were 250 Israelite men, well-known community leaders who had been appointed members of the council. 3They came as a group to oppose Moses and Aaron and said to them, ‘You have gone too far! The whole community is holy, every one of them, and the Lord is with them. Why then do you set yourselves above the Lord’s assembly?’
4When Moses heard this, he fell face down. 5Then he said to Korah and all his followers: ‘In the morning the Lord will show who belongs to him and who is holy, and he will make that person come near him. The man he chooses he will cause to come near him. 6You, Korah, and all your followers are to do this: take censers 7and tomorrow put burning coals and incense in them before the Lord. The man the Lord chooses will be the one who is holy. You Levites have gone too far!’
8Moses also said to Korah, ‘Now listen, you Levites! 9Isn’t it enough for you that the God of Israel has separated you from the rest of the Israelite community and brought you near himself to do the work at the Lord’s tabernacle and to stand before the community and minister to them? 10He has brought you and all your fellow Levites near himself, but now you are trying to get the priesthood too. 11It is against the Lord that you and all your followers have banded together. Who is Aaron that you should grumble against him?’
12Then Moses summoned Dathan and Abiram, the sons of Eliab. But they said, ‘We will not come! 13Isn’t it enough that you have brought us up out of a land flowing with milk and honey to kill us in the wilderness? And now you also want to lord it over us! 14Moreover, you haven’t brought us into a land flowing with milk and honey or given us an inheritance of fields and vineyards. Do you want to treat these men like slaves16:14 Or to deceive these men; Hebrew Will you gouge out the eyes of these men? No, we will not come!’
15Then Moses became very angry and said to the Lord, ‘Do not accept their offering. I have not taken so much as a donkey from them, nor have I wronged any of them.’
16Moses said to Korah, ‘You and all your followers are to appear before the Lord tomorrow – you and they and Aaron. 17Each man is to take his censer and put incense in it – 250 censers in all – and present it before the Lord. You and Aaron are to present your censers also.’ 18So each of them took his censer, put burning coals and incense in it, and stood with Moses and Aaron at the entrance to the tent of meeting. 19When Korah had gathered all his followers in opposition to them at the entrance to the tent of meeting, the glory of the Lord appeared to the entire assembly. 20The Lord said to Moses and Aaron, 21‘Separate yourselves from this assembly so that I can put an end to them at once.’
22But Moses and Aaron fell face down and cried out, ‘O God, the God who gives breath to all living things, will you be angry with the entire assembly when only one man sins?’
23Then the Lord said to Moses, 24‘Say to the assembly, “Move away from the tents of Korah, Dathan and Abiram.” ’
25Moses got up and went to Dathan and Abiram, and the elders of Israel followed him. 26He warned the assembly, ‘Move back from the tents of these wicked men! Do not touch anything belonging to them, or you will be swept away because of all their sins.’ 27So they moved away from the tents of Korah, Dathan and Abiram. Dathan and Abiram had come out and were standing with their wives, children and little ones at the entrances to their tents.
28Then Moses said, ‘This is how you will know that the Lord has sent me to do all these things and that it was not my idea: 29if these men die a natural death and suffer the fate of all mankind, then the Lord has not sent me. 30But if the Lord brings about something totally new, and the earth opens its mouth and swallows them, with everything that belongs to them, and they go down alive into the realm of the dead, then you will know that these men have treated the Lord with contempt.’
31As soon as he finished saying all this, the ground under them split apart 32and the earth opened its mouth and swallowed them and their households, and all those associated with Korah, together with their possessions. 33They went down alive into the realm of the dead, with everything they owned; the earth closed over them, and they perished and were gone from the community. 34At their cries, all the Israelites around them fled, shouting, ‘The earth is going to swallow us too!’
35And fire came out from the Lord and consumed the 250 men who were offering the incense.
36The Lord said to Moses, 37‘Tell Eleazar son of Aaron, the priest, to remove the censers from the charred remains and scatter the coals some distance away, for the censers are holy – 38the censers of the men who sinned at the cost of their lives. Hammer the censers into sheets to overlay the altar, for they were presented before the Lord and have become holy. Let them be a sign to the Israelites.’
39So Eleazar the priest collected the bronze censers brought by those who had been burned to death, and he had them hammered out to overlay the altar, 40as the Lord directed him through Moses. This was to remind the Israelites that no-one except a descendant of Aaron should come to burn incense before the Lord, or he would become like Korah and his followers.
41The next day the whole Israelite community grumbled against Moses and Aaron. ‘You have killed the Lord’s people,’ they said.
42But when the assembly gathered in opposition to Moses and Aaron and turned towards the tent of meeting, suddenly the cloud covered it and the glory of the Lord appeared. 43Then Moses and Aaron went to the front of the tent of meeting, 44and the Lord said to Moses, 45‘Get away from this assembly so that I can put an end to them at once.’ And they fell face down.
46Then Moses said to Aaron, ‘Take your censer and put incense in it, along with burning coals from the altar, and hurry to the assembly to make atonement for them. Wrath has come out from the Lord; the plague has started.’ 47So Aaron did as Moses said, and ran into the midst of the assembly. The plague had already started among the people, but Aaron offered the incense and made atonement for them. 48He stood between the living and the dead, and the plague stopped. 49But 14,700 people died from the plague, in addition to those who had died because of Korah. 50Then Aaron returned to Moses at the entrance to the tent of meeting, for the plague had stopped.16:50 In Hebrew texts 16:36-50 is numbered 17:1-15.
