Daruri suplimentare diferitelor jertfe
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da, 3și veți aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, 4cel care va aduce Domnului ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efă4 Aproximativ 2,2 l. de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin4-5 Aproximativ 0,9 l. de untdelemn. 5Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.
6Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă6 Aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin6-7 Aproximativ 1,2 l. de untdelemn, 7și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului.
8Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace8 Vezi nota de la 6:14. în cinstea Domnului, 9să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efă9 Aproximativ 6,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin9-10 Aproximativ 1,8 l. de untdelemn 10și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 11Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. 12Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.
13Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 14Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau care se naște printre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă așa cum faceți voi. 15Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea Domnului. 16Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“
17Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 18„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc 19și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți Domnului o contribuție prin ridicare. 20Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat. 21De‑a lungul generațiilor voastre, să oferiți Domnului această contribuție din prima parte a aluatului vostru.21 Sau: a făinii voastre.
Jertfe pentru păcatul fără voie
22Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care Domnul i le‑a spus lui Moise 23– tot ce v‑a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul a dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, – 24dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat. 25Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât și jertfa pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie. 26Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.
27Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28Preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat. 29Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.
30Însă cel ce păcătuiește cu voie30 Sau: sfidător, obraznic, cu premeditare (lit.: cu o mână ridicată). – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe Domnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. 31Fiindcă a disprețuit Cuvântul Domnului și a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin. Pedeapsa pentru nelegiuire va fi asupra lui.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
32În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 33Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități. 34Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază. 35Domnul i‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“ 36Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
Ciucurii de la veșminte
37Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 38„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț. 39Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți. 40Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru. 41Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Leyes adicionales sobre las ofrendas
1El Señor ordenó a Moisés 2que dijera a los israelitas: «Después de que hayan entrado en la tierra que les doy para que la habiten, 3si alguno ofrece al Señor una vaca o una oveja, ya sea como ofrenda puesta al fuego, o como holocausto, o como sacrificio para cumplir una promesa especial, o como ofrenda voluntaria, o para celebrar una fiesta sagrada, para que esa ofrenda sea un aroma grato al Señor, 4el que presente su ofrenda deberá añadirle, como ofrenda de cereal al Señor, la décima parte de un efa15:4 Es decir, aprox. 1.6 kg. de harina refinada mezclada con un cuarto de hin15:4 Es decir, aprox. 1 l. de aceite. 5A cada cordero que se ofrezca como holocausto o sacrificio se añadirá, como ofrenda líquida, un cuarto de hin de vino.
6»Si se trata de un carnero, se preparará una ofrenda de cereal de dos décimas partes de un efa15:6 Es decir, aprox. 3.2 kg. de harina refinada, mezclada con un tercio de hin15:6 Es decir, aprox. 1.3 l; también en v. 7. de aceite. 7Como ofrenda líquida ofrecerás también un tercio de hin de vino. Así será una ofrenda de aroma grato al Señor.
8»Si ofreces un ternero como holocausto o sacrificio, a fin de cumplir una promesa especial o hacer un sacrificio de comunión para el Señor, 9junto con el ternero presentarás, como ofrenda de cereal, tres décimas partes de un efa15:9 Es decir, aprox. 5 kg. de harina refinada mezclada con medio hin15:9 Es decir, aprox. 1.9 l; también en v. 10. de aceite. 10Presentarás también, como ofrenda líquida, medio hin vino. Será una ofrenda puesta al fuego, cuyo aroma es grato al Señor. 11Cada novillo, carnero, cordero o cabrito deberá prepararse de la manera indicada. 12Procederás así con cada uno de ellos, sin que importe el número de animales que ofrezcas.
13»Cada vez que un israelita presente una ofrenda puesta al fuego y de aroma grato al Señor, se ceñirá a estas instrucciones. 14Si un extranjero que viva entre ustedes o entre sus descendientes desea presentar una ofrenda puesta al fuego, cuyo aroma sea grato al Señor, seguirá estas mismas instrucciones. 15Porque en la comunidad regirá un solo estatuto para ustedes y para el extranjero que viva entre ustedes. Será un estatuto perpetuo para todos tus descendientes. Ustedes y el extranjero son iguales ante el Señor, 16así que la misma ley y la misma ordenanza regirán, tanto para ustedes como para el extranjero que viva entre ustedes».
Ofrenda de los primeros frutos
17El Señor ordenó a Moisés 18que dijera a los israelitas: «Cuando entren en la tierra adonde los llevo 19y coman de lo que ella produce, ofrecerán una contribución al Señor. 20De la primera horneada, presentarán una torta de harina; la ofrecerán como una contribución de su cosecha. 21Todos sus descendientes ofrecerán perpetuamente al Señor una contribución de la primera horneada.
Ofrendas por pecados inadvertidos
22»Podría ocurrir que ustedes pecaran involuntariamente, y que no cumplieran con todos los mandamientos que el Señor entregó a Moisés; 23es decir, con todos los mandamientos que el Señor dio a ustedes por medio de Moisés, desde el día en que los promulgó para todos sus descendientes. 24Si el pecado de la comunidad pasa inadvertido, esta ofrecerá un ternero como holocausto de aroma grato al Señor, junto con la ofrenda líquida, la ofrenda de cereal y un macho cabrío como sacrificio por el perdón de pecados, tal como está ordenado. 25El sacerdote pedirá el perdón en favor de toda la comunidad israelita, y serán perdonados porque fue un pecado inadvertido y porque presentaron al Señor una ofrenda puesta al fuego y un sacrificio por el perdón del pecado inadvertido que cometieron. 26Toda la comunidad israelita será perdonada, junto con los extranjeros, porque todo el pueblo pecó involuntariamente.
27»Si es una persona la que peca involuntariamente, deberá presentar, como sacrificio por el perdón, una cabra de un año. 28El sacerdote pedirá el perdón ante el Señor en favor de la persona que haya pecado involuntariamente. El sacerdote pedirá el perdón y la persona que pecó será perdonada. 29Una sola ley se aplicará para todo el que peque involuntariamente, tanto para el israelita como para el extranjero residente.
30»Pero el que peque deliberadamente, sea nativo o extranjero, ofende al Señor. Tal persona será eliminada de la comunidad 31y cargará con su culpa por haber despreciado la palabra del Señor y quebrantado su mandamiento».
Quebrantamiento del día de reposo
32Un sábado, durante la estadía de los israelitas en el desierto, un hombre fue sorprendido recogiendo leña. 33Quienes lo sorprendieron lo llevaron ante Moisés, Aarón y ante toda la comunidad. 34Al principio solo quedó detenido, porque no estaba claro qué se debía hacer con él. 35Entonces el Señor dijo a Moisés: «Ese hombre debe morir. Que toda la comunidad lo apedree fuera del campamento». 36Así que la comunidad lo llevó fuera del campamento y lo apedreó hasta matarlo, tal como el Señor se lo ordenó a Moisés.
Flecos recordatorios
37El Señor ordenó a Moisés 38que dijera a los israelitas: «Ustedes y todos sus descendientes deberán confeccionarse flecos y coserlos en los bordes de sus vestidos con hilo de color azul. 39Estos flecos les ayudarán a recordar que deben cumplir con todos los mandamientos del Señor, y que no deben prostituirse ni dejarse llevar por los impulsos de su corazón ni por los deseos de sus ojos. 40Tendrán presentes todos mis mandamientos y los pondrán por obra. Así serán para su Dios un pueblo consagrado. 41Yo soy el Señor su Dios, que los sacó de Egipto para ser su Dios. ¡Yo soy el Señor su Dios!».
