Numeri 15 – NTLR & HOF

Nouă Traducere În Limba Română

Numeri 15:1-41

Daruri suplimentare diferitelor jertfe

1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da, 3și veți aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, 4cel care va aduce Domnului ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efă4 Aproximativ 2,2 l. de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin4-5 Aproximativ 0,9 l. de untdelemn. 5Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.

6Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă6 Aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin6-7 Aproximativ 1,2 l. de untdelemn, 7și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului.

8Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace8 Vezi nota de la 6:14. în cinstea Domnului, 9să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efă9 Aproximativ 6,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin9-10 Aproximativ 1,8 l. de untdelemn 10și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 11Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. 12Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.

13Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 14Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau care se naște printre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă așa cum faceți voi. 15Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea Domnului. 16Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“

17Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 18„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc 19și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți Domnului o contribuție prin ridicare. 20Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat. 21De‑a lungul generațiilor voastre, să oferiți Domnului această contribuție din prima parte a aluatului vostru.21 Sau: a făinii voastre.

Jertfe pentru păcatul fără voie

22Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care Domnul i le‑a spus lui Moise 23– tot ce v‑a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul a dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, –  24dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat. 25Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât și jertfa pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie. 26Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.

27Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28Preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat. 29Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.

30Însă cel ce păcătuiește cu voie30 Sau: sfidător, obraznic, cu premeditare (lit.: cu o mână ridicată). – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe Domnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. 31Fiindcă a disprețuit Cuvântul Domnului și a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin. Pedeapsa pentru nelegiuire va fi asupra lui.»“

Pedeapsa pentru călcarea Sabatului

32În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 33Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități. 34Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază. 35Domnul i‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“ 36Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.

Ciucurii de la veșminte

37Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 38„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț. 39Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți. 40Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru. 41Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Hoffnung für Alle

4. Mose 15:1-41

Vorschriften für die Opfer im Land Kanaan

1Der Herr sprach zu Mose: 2»Eines Tages werde ich diesem Volk das versprochene Land geben, und ihr werdet dort leben. Sag den Israeliten, dass sie dann diese Anweisungen beachten sollen:

3-4Immer wenn ihr mir ein Rind, eine Ziege oder ein Schaf als Brand- oder Schlachtopfer darbringt, dann sollt ihr eineinhalb Kilogramm feines Weizenmehl, mit einem Liter Öl vermengt, als Speiseopfer dazugeben, ganz gleich ob ihr damit ein Gelübde erfüllt, ob ihr es freiwillig darbringt oder mich bei euren Festen mit einem wohlriechenden Opfer erfreuen wollt.

5Wer ein Schaf opfert, soll dazu ein Trankopfer von einem Liter Wein darbringen. 6Wer einen Schafbock opfert, soll zweieinhalb Kilogramm Mehl dazutun, vermengt mit anderthalb Litern Öl. 7Und als Trankopfer soll er eineinhalb Liter Wein geben. Dann wird sein Opfer mir gefallen.

8-10Wenn jemand von euch ein Rind darbringt, soll er ein Trankopfer von zwei Litern Wein dazugeben und ein Speiseopfer von vier Kilogramm Mehl, das mit zwei Litern Öl vermengt ist. An solch einer wohlriechenden Gabe habe ich meine Freude. Diese Vorschrift gilt unabhängig davon, ob er das Rind als Brand- oder Schlachtopfer darbringt, ob es für ein Friedensopfer gedacht ist oder ob er damit ein Gelübde erfüllt. 11Dies alles sollt ihr jedes Mal tun, wenn ihr ein Rind, einen Schafbock, ein Schaf oder eine Ziege opfert.

12Bringt ihr mehrere Tiere dar, dann gehören zu jedem Tier die entsprechenden Speise- und Trankopfer.

13Diese Vorschriften soll jeder Israelit beachten, der mir zu Ehren ein Brandopfer darbringt. Dann wird mir sein Opfer gefallen. 14Auch die Ausländer, die unter euch leben oder bei euch zu Gast sind, sollen sich daran halten, wenn sie mir ein Tier opfern. 15Für alle, die im Land Kanaan leben – ob Einheimische oder Ausländer –, sollen die gleichen Gesetze gelten. Dies gilt für alle Zeiten und für alle eure Nachkommen. 16Ausländer, die sich eurem Volk angeschlossen haben, sollen dieselben Rechte und Pflichten haben wie ihr selbst.«

Dankopfer für die Ernte

17Der Herr befahl Mose: 18»Sag den Israeliten: Wenn ich euch in das versprochene Land gebracht habe 19und ihr dort Getreide erntet, sollt ihr mir einen Teil davon als Opfer darbringen. 20Backt mir vom ersten gemahlenen Korn ein Brot, 21und gebt mir auch etwas vom ersten gedroschenen Getreide! Diese Vorschrift soll für immer gelten.«

Das Sündopfer für unbeabsichtigte Vergehen

22Weiter sprach der Herr: »Es kann sein, dass euer Volk aus Versehen gegen meine Gebote verstößt 23und nicht alles beachtet, was ich euch bis heute durch Mose befohlen habe und was ich noch in Zukunft anordnen werde.

24Wenn dies ohne Absicht und unbewusst geschehen ist, soll die ganze Gemeinschaft der Israeliten einen jungen Stier als Brandopfer darbringen, zusammen mit dem vorgeschriebenen Speise- und Trankopfer. Außerdem muss ein Ziegenbock als Sündopfer geschlachtet werden. 25Der Priester soll die Opfer darbringen, um das Volk wieder mit mir zu versöhnen. Dann werde ich euch vergeben, weil ihr meine Gebote nicht absichtlich verletzt habt und weil ihr mir ein Brandopfer und ein Sündopfer dargebracht habt. 26Dem ganzen Volk will ich vergeben, auch den Ausländern unter euch. Denn ihr alle seid Teil einer Gemeinschaft und mitverantwortlich für die Sünden, die das Volk aus Versehen begeht.

27Wenn aber ein einzelner Mensch unabsichtlich meine Gebote übertritt, soll er eine einjährige Ziege als Sündopfer darbringen. 28Der Priester soll dies für ihn tun und so seine Schuld sühnen. Dann werde ich ihm die Sünde vergeben. 29Das gilt auch für die Ausländer, die sich eurem Volk angeschlossen haben: Wenn einer von ihnen unabsichtlich gesündigt hat, soll er das gleiche Opfer darbringen wie ein Einheimischer.«

Wer absichtlich sündigt, muss sterben

30»Wenn aber ein Israelit oder ein Ausländer, der bei euch lebt, mit Absicht eins meiner Gebote übertritt, dann beleidigt er mich und muss sterben. Er darf nicht länger zur Gemeinschaft eures Volkes gehören. 31Er hat mein Wort verachtet und mein Gesetz gebrochen. Darum muss er die Folgen tragen und mit seinem Leben dafür bezahlen.«

32Während des Zuges durch die Wüste wurde einmal ein Israelit dabei gesehen, wie er am Sabbat Holz sammelte. 33-34Man brachte ihn zu Mose und Aaron, und vor dem ganzen Volk wurde beraten, was mit ihm geschehen sollte. Da nicht klar war, welche Strafe er verdiente, wurde er zunächst eingesperrt.

35Dann sprach der Herr zu Mose: »Dieser Mann muss sterben! Das ganze Volk soll ihn draußen vor dem Lager steinigen.« 36Da führten die Israeliten ihn aus dem Lager und steinigten ihn, wie der Herr es durch Mose angeordnet hatte.

Gottes Gebote immer vor Augen

37Der Herr sprach zu Mose: 38»Sag den Israeliten, dass sie und alle ihre Nachkommen an die Zipfel ihrer Gewänder Quasten nähen sollen, die mit einem Stück Schnur aus violettem Purpur befestigt sind. 39Die Quasten sollen euch daran erinnern, meinen Geboten zu gehorchen. Immer wenn ihr sie seht, sollt ihr an meine Weisungen denken. Das wird euch helfen, nicht mit euren Gedanken oder Blicken umherzuschweifen und eure eigenen Ziele zu verfolgen. 40Ich möchte, dass ihr meine Gebote im Herzen bewahrt und sie befolgt. Ihr sollt mein heiliges Volk sein. 41Denn ich bin euer Gott. Ich habe euch aus Ägypten befreit, um euch zu zeigen: Ich, der Herr, bin euer Gott!«