Daruri suplimentare diferitelor jertfe
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care veți locui, pe care v‑o voi da, 3și veți aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceți din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, 4cel care va aduce Domnului ofranda sa va trebui să aducă și un dar de mâncare dintr‑o zecime de efă4 Aproximativ 2,2 l. de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin4-5 Aproximativ 0,9 l. de untdelemn. 5Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot, să aducă și un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură.
6Pentru fiecare berbec să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă6 Aproximativ 4,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin6-7 Aproximativ 1,2 l. de untdelemn, 7și o jertfă de băutură dintr‑o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului.
8Când vor aduce un taur ca jertfă sau ca ardere‑de‑tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace8 Vezi nota de la 6:14. în cinstea Domnului, 9să aducă împreună cu taurul un dar de mâncare din trei zecimi de efă9 Aproximativ 6,5 l. de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin9-10 Aproximativ 1,8 l. de untdelemn 10și o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 11Așa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. 12Așa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.
13Așa să facă orice băștinaș care își va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 14Dacă vreun străin care locuiește cu voi sau care se naște printre voi de‑a lungul generațiilor voastre, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă așa cum faceți voi. 15Să fie o singură hotărâre pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește printre voi, o hotărâre veșnică de‑a lungul generațiilor voastre. Și voi și străinul veți fi la fel înaintea Domnului. 16Să fie aceeași lege și aceeași poruncă atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»“
17Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 18„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara în care vă duc 19și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți Domnului o contribuție prin ridicare. 20Din prima parte a aluatului să aduceți o turtă drept contribuție ca dar ridicat. S‑o aduceți așa cum aduceți o contribuție din aria de treierat. 21De‑a lungul generațiilor voastre, să oferiți Domnului această contribuție din prima parte a aluatului vostru.21 Sau: a făinii voastre.
Jertfe pentru păcatul fără voie
22Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care Domnul i le‑a spus lui Moise 23– tot ce v‑a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul a dat porunci și până mai târziu, de‑a lungul generațiilor voastre, – 24dacă deci comunitatea a păcătuit fără voie, fără să‑și dea seama, atunci toată comunitatea să aducă un taur ca ardere‑de‑tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii și un țap ca jertfă pentru păcat. 25Preotul să facă ispășire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel și ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie și și‑au adus atât ofranda, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât și jertfa pentru păcat înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l‑au săvârșit fără voie. 26Toată comunitatea fiilor lui Israel va fi iertată, atât ei, cât și străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.
27Dacă cineva păcătuiește fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28Preotul să facă ispășire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie și după ce va face ispășire pentru el, va fi iertat. 29Să fie aceeași lege pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băștinașul dintre fiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor.
30Însă cel ce păcătuiește cu voie30 Sau: sfidător, obraznic, cu premeditare (lit.: cu o mână ridicată). – indiferent dacă este băștinaș sau străin – Îl hulește pe Domnul. Omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. 31Fiindcă a disprețuit Cuvântul Domnului și a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin. Pedeapsa pentru nelegiuire va fi asupra lui.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
32În timp ce fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 33Cei care‑l găsiseră adunând vreascuri l‑au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron și a întregii comunități. 34Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l‑au pus sub pază. 35Domnul i‑a zis lui Moise: „Omul acela să fie pedepsit cu moartea. Întreaga comunitate să‑l omoare cu pietre în afara taberei.“ 36Întreaga comunitate l‑a dus în afara taberei și l‑a omorât cu pietre, așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
Ciucurii de la veșminte
37Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 38„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă ciucuri la colțurile hainelor, de‑a lungul generațiilor lor, și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colț. 39Când veți avea ciucurii aceștia, să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteți împlini. Și astfel nu veți mai umbla după poftele inimilor voastre și ale ochilor voștri, după care v‑ați luat ca să curviți. 40Așa vă veți aduce aminte să împliniți toate poruncile Mele și veți fi sfinți pentru Dumnezeul vostru. 41Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Les lois rituelles diverses
Les offrandes et les libations
1L’Eternel s’adressa à Moïse en ces termes : 2Parle aux Israélites, et dis-leur : Lorsque vous serez arrivés dans le pays que je vais vous donner pour que vous y fassiez votre demeure, 3et que vous voudrez m’offrir un sacrifice de gros ou de petit bétail consumé par le feu dont l’odeur apaisera l’Eternel – que ce soit un holocauste ou un sacrifice destiné à accomplir un vœu, un sacrifice volontaire, ou encore un sacrifice offert à l’occasion de l’une de vos fêtes religieuses – 4vous y joindrez une offrande de trois kilogrammes de fleur de farine pétrie avec deux litres d’huile 5et une libation de deux litres de vin. Cette offrande de céréales et cette libation accompagneront chaque agneau offert en holocauste ou en sacrifice. 6Pour un bélier, vous ferez une offrande de six kilogrammes de fleur de farine pétrie avec deux litres et demi d’huile d’olive 7et une libation de deux litres et demi de vin. L’odeur de ces sacrifices que tu offriras ainsi apaisera l’Eternel. 8Si c’est un veau que vous offrez à l’Eternel soit en holocauste, soit comme sacrifice destiné à accomplir un vœu, soit comme sacrifice de communion, 9vous y adjoindrez une offrande de neuf kilogrammes de fleur de farine pétrie avec quatre litres d’huile 10et une libation de quatre litres de vin. L’odeur de ces sacrifices consumés par le feu apaisera l’Eternel.
11Chaque bœuf, chaque bélier, chaque agneau ou chevreau sera offert de cette manière. 12Quel que soit le nombre des victimes que vous offrirez, vous accompagnerez chacune d’elles de l’offrande de céréales et de la libation correspondantes. 13L’Israélite de naissance suivra ces prescriptions pour offrir les sacrifices consumés par le feu dont l’odeur apaise l’Eternel. 14Et l’étranger séjournant parmi vous ou établi depuis plusieurs générations au milieu de vous procédera de la même manière que vous pour offrir un sacrifice consumé par le feu dont l’odeur apaise l’Eternel15.14 Pour les v. 14-16, voir Lv 24.22.. 15La communauté aura un seul et même rituel, qui s’appliquera aux uns comme aux autres. Ce sera un rituel immuable pour les générations à venir, et il en sera de même pour vous et pour l’immigré, devant l’Eternel. 16Une même loi et une même ordonnance vous régiront, vous et l’étranger qui réside parmi vous.
L’offrande des premiers pains
17L’Eternel s’adressa à Moïse en ces termes : 18Dis aux Israélites : Lorsque vous serez arrivés au pays vers lequel je vous conduis, 19et que vous mangerez du pain du pays, vous en prélèverez une offrande pour l’Eternel15.19 Offrandes qui revenaient aux prêtres et constituaient un apport important (comparer 18.12).. 20Quand vous cuirez votre pain, vous prélèverez la première miche que vous m’offrirez comme ce qu’on prélève sur la nouvelle récolte de blé. 21Vous ferez ainsi une offrande à l’Eternel des premiers produits de vos fournées, de génération en génération.
L’expiation de fautes commises par inadvertance
22Supposons que vous négligiez par inadvertance d’obéir à l’un de ces commandements que j’ai communiqués à Moïse, 23à l’un de ces ordres que je vous ai transmis par son intermédiaire, à partir du jour où je les ai prescrits et par la suite, de génération en génération. 24Si donc cette faute a été commise par inadvertance et qu’elle a échappé à la communauté, toute la communauté offrira un jeune taureau comme holocauste dont l’odeur apaisera l’Eternel – avec l’offrande et la libation prescrites – ainsi qu’un bouc en sacrifice pour le péché. 25Le prêtre fera le rite d’expiation pour toute la communauté des Israélites, et il leur sera pardonné, puisque c’est une faute commise par mégarde. Quand ils auront apporté leur sacrifice, un sacrifice consumé par le feu pour l’Eternel, et présenté leur sacrifice pour le péché devant moi, pour leur faute commise par inadvertance, 26il sera pardonné à toute la communauté des Israélites et à l’immigré installé au milieu d’eux, car c’est par inadvertance que tout le peuple aura commis cette faute.
27Si c’est une seule personne qui a commis une faute par inadvertance, elle offrira un chevreau dans sa première année en sacrifice pour le péché15.27 Pour les v. 27-28, voir Lv 4.27-31.. 28Le prêtre accomplira devant l’Eternel le rite d’expiation pour la personne qui a commis une faute par inadvertance. Une fois que le rite d’expiation sera accompli pour elle, il lui sera pardonné. 29Une seule et même loi régira les Israélites nés dans le pays qui commettent une faute par inadvertance et les immigrés installés parmi eux.
30Mais si quelqu’un commet délibérément une faute – qu’il soit autochtone ou immigré – il fait injure à l’Eternel et il sera retranché du milieu de son peuple. 31Pour avoir méprisé la parole de l’Eternel et violé son commandement, il doit être retranché car il porte la responsabilité de sa faute.
Le respect du sabbat
32Pendant leur séjour au désert, les Israélites trouvèrent un homme qui ramassait du bois le jour du sabbat. 33Ceux qui l’avaient surpris ainsi l’amenèrent devant Moïse, Aaron et toute la communauté. 34Ils le tinrent sous bonne garde, car rien n’avait encore été prescrit quant à la peine qu’il fallait lui infliger. 35L’Eternel dit à Moïse : Cet homme doit être mis à mort, toute la communauté le lapidera à l’extérieur du camp.
36Alors toute la communauté le fit sortir du camp et le lapida jusqu’à ce que mort s’ensuive comme l’Eternel l’avait ordonné à Moïse.
Les prescriptions vestimentaires
37L’Eternel dit à Moïse : 38Parle aux Israélites pour leur dire de se faire, eux et tous leurs descendants, des franges sur les bords de leurs vêtements15.38 Voir Dt 22.12. en passant dans chacune un cordon de pourpre violette. 39Ainsi, lorsque vous verrez ces franges, vous penserez à tous les commandements de l’Eternel pour les appliquer et vous ne vous égarerez pas en suivant les désirs de votre cœur et de vos yeux qui vous incitent à l’infidélité. 40Ainsi vous vous souviendrez de tous mes commandements, vous y obéirez, et vous serez saints pour votre Dieu. 41Je suis l’Eternel, votre Dieu, qui vous ai fait sortir d’Egypte pour être votre Dieu. Oui, je suis l’Eternel, votre Dieu.
