Trâmbițele din argint
1Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Fă‑ți două trâmbițe din argint. Să le faci din argint bătut și să le folosești pentru chemarea comunității și pentru pornirea taberelor. 3Când se va suna din ele, toată comunitatea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 4Când se va suna doar dintr‑una singură, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel. 5Când veți suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit. 6Când veți suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud. Să se sune alarma ori de câte ori pornesc. 7Când veți strânge laolaltă adunarea, să sunați, dar să nu sunați ca la alarmă.
8Fiii lui Aaron, preoții, să sune din trâmbițe. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru voi de‑a lungul generațiilor voastre. 9Când veți merge la război în țara voastră, împotriva vrăjmașului care vă asuprește, să sunați alarma din trâmbițe și Domnul, Dumnezeul vostru, Își va aduce aminte de voi și veți fi izbăviți de dușmanii voștri. 10De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunați din trâmbițe peste arderile voastre de tot și peste jertfele de pace10 Vezi nota de la 6:14.. Ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să‑Și aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Poporul părăsește Sinaiul
11În al doilea an, în luna a doua, în a douăzecea zi a lunii, norul s‑a ridicat de pe Tabernaculul Mărturiei. 12Atunci fiii lui Israel au pornit din pustia Sinai în călătoriile lor. Și norul s‑a așezat în pustia Paran. 13Era pentru prima oară când porneau la porunca Domnului dată prin Moise.
14Steagul taberei fiilor lui Iuda a pornit primul, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Iuda era Nahșon, fiul lui Aminadab. 15Peste oștirea seminției fiilor lui Isahar era Netanel, fiul lui Țuar, 16iar peste oștirea seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17După ce a fost coborât Tabernaculul, fiii lui Gherșon și fiii lui Merari au pornit, ducând Tabernaculul.
18Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Ruben era Elițur, fiul lui Ședeur. 19Peste seminția fiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai, 20iar peste oștirea seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21După aceea au pornit chehatiții, care duceau Sfântul Lăcaș. Tabernaculul fusese pregătit înainte ca ei să sosească.
22Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Efraim era Elișama, fiul lui Amihud. 23Peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahțur, 24iar peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghidoni.
25Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, potrivit oștirilor lor. Peste oștirea lui Dan era Ahiezer, fiul lui Amișadai. 26Peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paghiel, fiul lui Ocran, 27iar peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28Aceasta a fost ordinea de marș a fiilor lui Israel, potrivit oștirilor lor, când au pornit la drum.
29Moise i‑a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:
– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi‑l voi da vouă!“ Vino cu noi și‑ți vom face bine, căci Domnul i‑a promis binele lui Israel.
30Dar el i‑a răspuns:
– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în țara mea și la rudele mele.
31Moise însă i‑a zis:
– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu știi unde putem să ne așezăm tabăra în pustie și astfel vei fi ca ochii pentru noi. 32Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaș la orice bine pe care ni‑l va face Domnul.
33Și astfel, ei au pornit de la muntele Domnului și au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. 34Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.
35Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:
„Ridică‑Te, Doamne!
Dușmanii Tăi să fie împrăștiați
și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feței Tale!“
36Și când se odihnea, zicea:
„Întoarce‑Te, Doamne,
la mulțimea miilor lui Israel!“
1And the LORD spake unto Moses, saying, 2Make thee two trumpets of silver; of a whole piece shalt thou make them: that thou mayest use them for the calling of the assembly, and for the journeying of the camps. 3And when they shall blow with them, all the assembly shall assemble themselves to thee at the door of the tabernacle of the congregation. 4And if they blow but with one trumpet, then the princes, which are heads of the thousands of Israel, shall gather themselves unto thee. 5When ye blow an alarm, then the camps that lie on the east parts shall go forward. 6When ye blow an alarm the second time, then the camps that lie on the south side shall take their journey: they shall blow an alarm for their journeys. 7But when the congregation is to be gathered together, ye shall blow, but ye shall not sound an alarm. 8And the sons of Aaron, the priests, shall blow with the trumpets; and they shall be to you for an ordinance for ever throughout your generations. 9And if ye go to war in your land against the enemy that oppresseth you, then ye shall blow an alarm with the trumpets; and ye shall be remembered before the LORD your God, and ye shall be saved from your enemies. 10Also in the day of your gladness, and in your solemn days, and in the beginnings of your months, ye shall blow with the trumpets over your burnt offerings, and over the sacrifices of your peace offerings; that they may be to you for a memorial before your God: I am the LORD your God.
11¶ And it came to pass on the twentieth day of the second month, in the second year, that the cloud was taken up from off the tabernacle of the testimony. 12And the children of Israel took their journeys out of the wilderness of Sinai; and the cloud rested in the wilderness of Paran. 13And they first took their journey according to the commandment of the LORD by the hand of Moses.
14¶ In the first place went the standard of the camp of the children of Judah according to their armies: and over his host was Nahshon the son of Amminadab. 15And over the host of the tribe of the children of Issachar was Nethaneel the son of Zuar. 16And over the host of the tribe of the children of Zebulun was Eliab the son of Helon. 17And the tabernacle was taken down; and the sons of Gershon and the sons of Merari set forward, bearing the tabernacle.
18¶ And the standard of the camp of Reuben set forward according to their armies: and over his host was Elizur the son of Shedeur. 19And over the host of the tribe of the children of Simeon was Shelumiel the son of Zurishaddai. 20And over the host of the tribe of the children of Gad was Eliasaph the son of Deuel. 21And the Kohathites set forward, bearing the sanctuary: and the other did set up the tabernacle against they came.10.21 the other: that is, the Gershonites and the Merarites
22¶ And the standard of the camp of the children of Ephraim set forward according to their armies: and over his host was Elishama the son of Ammihud. 23And over the host of the tribe of the children of Manasseh was Gamaliel the son of Pedahzur. 24And over the host of the tribe of the children of Benjamin was Abidan the son of Gideoni.
25¶ And the standard of the camp of the children of Dan set forward, which was the rereward of all the camps throughout their hosts: and over his host was Ahiezer the son of Ammishaddai. 26And over the host of the tribe of the children of Asher was Pagiel the son of Ocran. 27And over the host of the tribe of the children of Naphtali was Ahira the son of Enan. 28Thus were the journeyings of the children of Israel according to their armies, when they set forward.10.28 Thus: Heb. These
29¶ And Moses said unto Hobab, the son of Raguel the Midianite, Moses’ father in law, We are journeying unto the place of which the LORD said, I will give it you: come thou with us, and we will do thee good: for the LORD hath spoken good concerning Israel. 30And he said unto him, I will not go; but I will depart to mine own land, and to my kindred. 31And he said, Leave us not, I pray thee; forasmuch as thou knowest how we are to encamp in the wilderness, and thou mayest be to us instead of eyes. 32And it shall be, if thou go with us, yea, it shall be, that what goodness the LORD shall do unto us, the same will we do unto thee.
33¶ And they departed from the mount of the LORD three days’ journey: and the ark of the covenant of the LORD went before them in the three days’ journey, to search out a resting place for them. 34And the cloud of the LORD was upon them by day, when they went out of the camp. 35And it came to pass, when the ark set forward, that Moses said, Rise up, LORD, and let thine enemies be scattered; and let them that hate thee flee before thee. 36And when it rested, he said, Return, O LORD, unto the many thousands of Israel.10.36 many thousands: Heb. ten thousand thousands
