Criza socială și economică
1Cei din popor și soțiile lor au avut o mare plângere împotriva fraților lor iudei. 2Erau unii care ziceau:
– Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca și să trăim.
3Alții ziceau:
– Ne punem garanție ogoarele, viile și casele, ca să avem grâne în timpul foametei.
4Mai erau încă unii care ziceau:
– A trebuit să împrumutăm argint, dându‑ne ogoarele și viile în schimbul birului imperial. 5Deși suntem carne din carnea fraților noștri, iar fiii noștri sunt ca și fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii și fiicele în robie. Câteva din fetele noastre au și fost luate în robie. Suntem fără putere, iar ogoarele și viile noastre aparțin altora!
6M‑am mâniat foarte tare când le‑am auzit plângerea și cuvintele acestea.
7După ce m‑am gândit, i‑am mustrat pe nobili și pe dregători, zicându‑le:
– Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?!
Am strâns o mare adunare împotriva lor 8și le‑am zis:
– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți neamurilor. Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare?
Ei tăceau, neavând ce să răspundă.
9Atunci eu am zis:
– Ce faceți voi nu este bine. N‑ar trebui să umblați în teamă de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea neamurilor, a dușmanilor noștri? 10Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le‑am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm, vă rog, datoria aceasta! 11Vă rog, dați‑le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le‑ați cerut de la ei ca dobândă.
12Ei au răspuns:
– Le vom da înapoi și nu vom mai cere nimic de la ei. Vom face întocmai precum ai zis.
Atunci am chemat preoții și i‑am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. 13Mi‑am scuturat mantaua și am zis:
– Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu se va ține de cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic!
Toată adunarea a răspuns:
– Amin!
Și L‑au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.
14Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în țara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al său14 martie-aprilie 445 î.Cr. – aprilie 433–aprilie 432 î.Cr., deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator. 15Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli15 Aproximativ 0,5 kg. de argint. Chiar și slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut așa, din teamă de Dumnezeu. 16Ba încă, am stăruit în lucrarea de restaurare a acestui zid și nu mi‑am cumpărat ogoare. De altfel, toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucrare. 17Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre neamurile dimprejur. 18În fiecare zi mi se pregătea un bou, șase oi alese și păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belșug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. 19Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!
尼希米帮助穷苦人
1那时，民众和他们的妻子都抱怨他们的犹太同胞。 2有的说：“我们和我们的儿女人口众多，需要粮食来活命。” 3有的说：“因为饥荒的缘故，我们要将田地、葡萄园和房屋作抵押来获取粮食。” 4有的说：“我们要借钱才能缴纳王对我们的田地和葡萄园征收的税。 5我们和他们是同胞，我们的孩子就像他们的孩子。但现在我们的儿女要被迫成为仆婢，甚至我们的女儿有些已经沦为奴婢。我们却无能为力，因为我们的田地和葡萄园已经归别人了。”
6听到他们的抱怨后，我非常愤怒。 7经过深思熟虑后，我便斥责这些贵族和官员，说：“你们竟然向同胞放高利贷！”于是我召开大会处理他们的问题。 8我对他们说：“我们在尽力赎回那些被卖到外邦的犹太同胞，你们却要卖他们为奴，好让我们再赎回他们吗？”他们都沉默不语，无言以对。 9我继续说：“你们的所作所为实在不对。难道你们不应该敬畏上帝，以免我们的仇敌凌辱我们吗？ 10我和我的兄弟及仆人都借钱、借粮给民众，现在我们要停止放高利贷。 11你们今天就要归还他们的田地、葡萄园、橄榄园和房屋，以及你们向他们所收的五谷、新酒和油的利息。”
12他们说：“我们会照你的话去做，把东西还给他们，不再向他们索债。”于是，我召来祭司，让这些人起誓遵守自己的诺言。 13我抖着衣服说：“如果你们不守誓言，愿上帝也这样抖掉你们的家园和你们劳碌得来的，使你们一无所有。”全体会众都说：“阿们！”他们赞美耶和华，民众都遵照誓言去行。
尼希米大公无私
14从亚达薛西王二十年至三十二年，也就是我奉派为犹大省长的十二年间，我和我的弟兄都没有吃省长的俸禄。 15在我之前的省长使民众负担沉重，天天索取食物、酒及五百克银子。他们的仆人也欺压民众，但我因敬畏上帝而没有这样做。 16我全心修筑城墙，没有购置田产，我的仆人也都参与修建城墙的工作。 17除了从周围外邦来到我们这里的人之外，还有一百五十名犹太人和官员与我一同吃饭。 18我每天需要预备一头公牛、六只肥羊和飞禽；每十天还要大量供应各样酒品。即使这样，我仍然没有吃省长的俸禄，因为民众已经负担沉重。 19我的上帝啊，求你记念我为这些民众所做的一切，施恩于我。
