Neemia 13 – NTLR & KSS

Ultimele reforme ale lui Neemia

1În ziua aceea, s‑a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise și s‑a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu, 2deoarece nu i‑au întâmpinat pe fiii lui Israel cu pâine și cu apă, ci l‑au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să‑i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. 3Când au auzit ce spune Legea, i‑au separat de Israel pe toți cei de origine mixtă.

Reforma morală aprofundată

4Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care fusese pus responsabil cu cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia, 5îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obișnuia mai demult să se pună darurile de mâncare, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâne, din must și din ulei, care era rânduită leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți. 6Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului6 Împăratul persan purta acest titlu, precum și pe cel de împărat al Asiriei.. După o vreme i‑am cerut împăratului învoire 7și am venit la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care‑l făcuse Eliașib, pregătindu‑i lui Tobia o încăpere în curțile Casei lui Dumnezeu. 8M‑am supărat foarte tare și am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia. 9Am dat porunci să se curățească încăperile și am pus iarăși acolo obiectele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.

10Am mai aflat că leviților nu li se dăduseră părțile cuvenite, astfel încât leviții și cântăreții care făceau lucrarea se întorseseră fiecare în grabă la moșia lui. 11I‑am mustrat pe dregători, zicându‑le: „De ce ați părăsit Casa lui Dumnezeu?“ Apoi i‑am adunat pe leviți și pe cântăreți și i‑am pus din nou la locurile lor. 12Atunci toți cei din Iuda au adus în magazii zeciuiala din grâne, din must și din ulei. 13I‑am numit responsabili peste magazii pe preotul Șelemia, pe scribul Țadok, pe Pedaia, unul dintre leviți, iar pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, l‑am pus ca ajutor al lor, căci aceștia erau considerați demni de încredere. Ei erau responsabili să împartă fraților lor bunurile.

14„Adu‑Ți aminte de mine pentru aceasta, Dumnezeul meu, și nu‑mi uita faptele pe care le‑am făcut pentru Casa lui Dumnezeu și pentru rânduielile de acolo!“

15Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat și i‑am mustrat chiar în ziua în care își vindeau mâncarea. 16Mai erau și niște tyrieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și tot felul de mărfuri. Ei le vindeau în Ierusalim fiilor lui Iuda în ziua de Sabat. 17I‑am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându‑le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua de Sabat? 18Oare nu așa au făcut și părinții voștri, astfel încât Dumnezeul nostru a adus asupra noastră și asupra cetății acesteia tot necazul acesta? Profanând Sabatul nu faceți decât să aduceți mânie împotriva lui Israel!“

19Când s‑a lăsat întunericul peste porțile Ierusalimului, înainte de Sabat, am poruncit să fie închise porțile. Le‑am spus să nu le deschidă până după Sabat. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu se mai aducă poveri în ziua de Sabat. 20Negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată sau de două ori. 21I‑am mustrat, zicându‑le: „De ce ați înnoptat înaintea zidului? Dacă mai faceți așa, voi pune mâna pe voi!“ Și de atunci n‑au mai venit în ziua de Sabat. 22Le‑am zis leviților care se curățiseră să vină să păzească porțile, ca să sfințească22 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ziua de Sabat.

„Adu‑Ți aminte de mine și pentru aceasta, Dumnezeul meu, și îndură‑Te de mine, după marea Ta îndurare!“

Condamnarea căsătoriilor mixte

23Tot în zilele acelea i‑am văzut pe iudeii care se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite. 24Jumătate din fiii lor vorbeau limba așdodită și nu știau să vorbească iudaica24 Sau: ebraică., ci doar limba unui popor sau a altuia. 25I‑am mustrat, i‑am blestemat, i‑am lovit pe unii dintre bărbați și le‑am smuls părul. I‑am pus să jure pe Dumnezeu, zicând: „Să nu vă măritați fiicele cu fiii lor și să nu luați de soții pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă! 26Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate neamurile și era iubit de Dumnezeul lui. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l‑au făcut și pe el să păcătuiască. 27Și acum trebuie să mai auzim și despre voi că săvârșiți acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu‑vă cu femei străine?“

28Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l‑am izgonit de la mine.

29„Adu‑Ți aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoția și legământul preoților și al leviților!“

30I‑am curățit pe preoți și pe leviți de orice străin și i‑am așezat la îndatoririle lor, pe fiecare în slujba lui. 31Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca ofrandă, la vremuri hotărâte, cât și cu privire la primele roade.

„Adu‑Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“