Starea de păcat a poporului
1Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este niciun ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii,
după care tânjește sufletul meu!
2A pierit cel evlavios din țară
și n‑a mai rămas niciun om drept!2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / și nu mai este niciunul drept printre oameni.
Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe fratele său cu o plasă.
3Mâinile lor sunt deprinse la rău, ca să‑l înfăptuiască bine!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul cere mită.
Cel mare își spune dorința sufletului său
și apoi conspiră împreună3 Sensul versului este nesigur..
4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;
cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi,
ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5Nu‑l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzește‑ți ușa gurii
de cea care se odihnește la pieptul tău!
6Căci fiul își desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8Nu te bucura din cauza mea, dușmană a mea,
căci, deși am căzut, mă voi ridica!
Deși locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra cauza
și‑mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10Când va vedea dușmana mea lucrul acesta,
va fi acoperită de rușine,
ea, care‑mi zicea:
„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe ulițe.
11Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ți se va lărgi hotarul!
12În ziua aceea, vor veni la tine oameni
din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului12 Sau: din Asiria și până în Egipt.,
din Egipt și până la râu12 Eufratul.,
de la o mare și până la cealaltă,
de la un munte și până la celălalt.
13Însă țara13 Sau: pământul. va fi pustiită din cauza locuitorilor ei,
ca rod al faptelor lor rele.
Rugăciune și laudă
14Păstorește‑Ți cu toiagul poporul,
turma moștenirii Tale
care locuiește în singurătate,
în pădurea din mijlocul ținutului roditor14 Sau: în pădurea din mijlocul Carmelului.!
Să pască în Bașan și în Ghilad
ca în zilele de odinioară!
15„Îi voi arăta lucruri minunate,
ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“
16Neamurile vor vedea și se vor rușina
de toată puterea lor.
Își vor pune mâna la gură
și urechile le vor asurzi.
17Vor linge țărâna ca șarpele
și ca târâtoarele pământului.
Vor ieși tremurând din cetățuile lor,
se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,
și se vor teme de Tine.
18Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire
și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
ci Îți găsești plăcerea în îndurare18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului..
19Tu vei avea iarăși milă de noi
și vei zdrobi sub tălpi19 Sau: vei lua în captivitate, verbul ebraic având sensul de a subjuga, a înrobi. nelegiuirile noastre;
vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20Tu vei arăta credincioșie față de Iacov
și îndurare față de Avraam,
așa cum ai jurat părinților noștri
în zilele din vechime.
A miséria de Israel
1Ai de mim! É tão difícil encontrar uma pessoa justa como achar cachos de uvas e figos depois dos tempos da ceifa! Nem um bago se encontra, nem um só figo! Contudo, como desejo comê-los! 2Desaparecem os retos, não há nem uma só pessoa honesta! Todos os homens estão à espreita, armando ciladas para derramar sangue. Cada ser humano apanha o seu próprio irmão com um laço. 3Com ambas as mãos realizam os piores atos, e com que habilidade! Tanto o governante como o juiz, ambos se vendem por suborno. O rico paga-lhe e diz-lhe quem pretende arruinar; conspiram para torcer a justiça. 4O melhor entre eles é como um espinheiro; o mais reto tem um comportamento absolutamente distorcido. Mas vem chegando o vosso julgamento; o tempo do vosso castigo está mesmo aí; confusão, destruição e terror será o vosso quinhão.
5Não confiem em ninguém; nem no vosso melhor amigo, nem mesmo na vossa mulher! 6O filho despreza o pai, a filha, a mãe, e a nora diz mal da sogra. Sim, os inimigos dos homens encontrar-se-ão no seu próprio lar. 7Quanto a mim, esperarei pelo socorro do Senhor; esperarei no meu Deus, o meu Salvador. Ele me ouvirá.
Israel será restaurado
8Não se alegrem por causa do que me sucede, ó meus inimigos! Aconteça o que me acontecer, levantar-me-ei! Se for envolvido pelas trevas, o Senhor será a minha luz. 9Serei paciente, se o Senhor me castigar, porque pequei contra ele. Mas ele julgará a minha causa e recompensará os meus adversários pelo mal que me têm feito. Deus me tirará das trevas para a luz e verei a sua justiça. 10O meu inimigo verá que Deus está a meu favor e acabará por se envergonhar de todo o mal que me fez. “Onde está o Senhor teu Deus?”, perguntavam eles. E agora vejo-os pisados nas ruas como lama.
11As tuas cidades, ó povo de Deus, serão reconstruídas; serão muito maiores e mais prósperas do que eram antes. 12Cidadãos de muitas terras diferentes virão prestar-te honra; da Assíria até ao Egito, e do Egito até ao rio Eufrates, dum oceano ao outro, desde as cordilheiras mais longínquas até às montanhas opostas. 13Contudo, antes disso, a Terra será destruída, por causa da grande maldade do seu povo.
Oração e louvor
14Ó Senhor, vem conduzir o teu povo, apascentar o teu rebanho! Fá-lo viver em paz e prosperidade, para que possam desfrutar das férteis pastagens de Basã e Gileade, como no passado.
15“Sim!”, responde o Senhor. “Farei poderosos milagres no meio de ti, semelhantes aos que fiz quando te tirei da escravidão do Egito.”
16Todo o mundo ficará espantado perante aquilo que farei por vocês e envergonhado pelo seu pouco poder. Toda a gente ficará muda de espanto. Os seus ouvidos não perceberão outra coisa, senão só isso! 17Constatarão que são iguais às serpentes, lambendo o pó como vermes, rastejando para dentro de buracos, donde sairão tremendo, para ir ao encontro do Senhor, nosso Deus. Temer-te-ão e ficarão espantados.
18Onde haverá outro deus semelhante a ti que perdoa os pecados dos sobreviventes do teu povo? Tu não poderás continuar voltado contra o teu povo, porque amas a misericórdia. 19Mais uma vez terás compaixão de nós. Esmagarás os nossos pecados debaixo dos pés, lançá-los-ás para o fundo dos oceanos! 20Abençoar-nos-ás, tal como prometeste a Jacob há muito tempo atrás! Derramarás o teu amor sobre nós, como prometeste ao nosso pai Abraão!
