Muntele Casei Domnului
(Is. 2:2-4)
1În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi așezat drept cel mai înalt dintre munți,
va fi înălțat deasupra dealurilor
și popoarele vor curge spre el.
2Multe neamuri vor veni și vor zice:
„Să mergem și să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne învețe căile Sale,
și noi să umblăm pe cărările Sale!“
Căci din Sion va ieși Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3El va judeca între multe popoare
și va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei își vor făuri din săbii pluguri,
și din sulițe – cosoare.
Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
și nu vor mai învăța războiul.
4Fiecare va locui sub vița lui
și sub smochinul lui
și nimeni nu‑l va mai înspăimânta,
căci gura Domnului Oștirilor4 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers. a vorbit!
5Toate popoarele umblă,
fiecare în numele dumnezeilor lor.
Noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!
Promisiunea restaurării
6„În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei șchiopi
și îi voi strânge laolaltă pe cei alungați,
pe cei pe care i‑am rănit.
7Voi face din cei șchiopi o rămășiță
și din cei izgoniți – un neam puternic.
Domnul va împărăți peste ei pe muntele Sion,
de acum și până în veci.
8Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal8 Sau: fortăreață. al fiicei Sionului8 Cetatea lui David, regele davidic fiind văzut drept păstorul lui Israel (vezi Ps. 78:70-72).,
stăpânirea de odinioară îți va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.“
9Acum, de ce strigi așa de tare?
Nu ai rege?
Ți‑a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere?
10Zvârcolește‑te și geme10 Sensul termenului ebraic este nesigur; sau țipă., fiică a Sionului,
ca o femeie la naștere,
căci acum va trebui să ieși din cetate
și vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
și abia acolo vei fi eliberată.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna dușmanilor tăi.
11Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: „Să fie pângărit,
iar ochii noștri să privească de sus Sionul!“
12Ei însă nu cunosc gândurile Domnului,
nu înțeleg planul Lui,
nu știu că El i‑a strâns
ca pe niște snopi în aria de treierat.
13„Ridică‑te și treieră, fiică a Sionului,
căci îți voi face cornul13 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). din fier.
Copitele ți le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.“
Vei închina13 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie cu scopul nimicirii. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Domnului câștigul lor nedrept,
iar bogăția lor – Stăpânului întregului pământ.
Det kommende fredsrige
1Men det skal ske i de sidste dage,
at Herrens tempelbjerg bliver verdens knudepunkt.
Alverdens folkeslag vil strømme derhen.
2„Lad os rejse til Herrens bjerg,” vil de sige.
„Lad os tage hen til Israels Guds bolig,
så vi kan lære hans vilje at kende
og følge hans vejledninger,
for den sande lære kommer fra Zion,
Herrens ord udgår fra Jerusalem.”
3Herren vil afgøre folkenes stridigheder
og være dommer for fjerne stormagter.
Da vil de smede deres sværd om til plovskær
og omdanne deres spyd til vingårdsknive.
Landene vil holde op med at bekrige hinanden,
og alt militær bliver overflødigt.
4Til den tid kan man nyde freden i sin have,
for der er ikke længere noget at frygte.
Dette er et budskab fra Herren, den Almægtige.
5Folkeslagene følger hver deres gud,
men vi vil for evigt følge Herren, vores Gud.
6„Til den tid,” siger Herren,
„vil jeg samle mit adspredte, forslåede folk
og læge dem, jeg var nødt til at straffe.
7Jeg vil begynde forfra med den rest, der er tilbage,
og samle mit adspredte folk til en stærk nation.
Da vil jeg være deres konge
og regere fra Zions bjerg for evigt.
8Kong David vogtede over Jerusalem
fra udkigstårnet på Ofelhøjens palads.
Engang skal Davids rige genoprettes,
og Jerusalem, kongens by, få sin værdighed igen.”
9Jeg hører i min ånd de høje skrig
som fra en fødende kvinde.
Jerusalem, din konge er væk,
din øverste leder er forsvundet.
10Jerusalems indbyggere har grund til at stønne,
som om de alle vred sig i veer.
I bliver ført bort fra byen
og må overnatte under åben himmel.
I bliver ført langt bort til Babylon,
men engang vil jeg bringe jer hjem igen.
Herren selv vil komme til det land
og befri jer fra jeres fjenders hånd.
11Jeg ser i min ånd mange nationer,
der samler sig imod Jerusalem.
De ønsker at få ram på den hellige by
og fuldstændigt udslette den.
12Men de kender ikke Herrens planer,
de forstår ikke hans tanker.
Det er nemlig Herren, der har samlet dem,
som man samler kornet på tærskepladsen.
13Jerusalems indbyggere, tærsk dem,
som en okse tærsker korn.
Jeg giver jer horn af jern og klove af bronze,
så I kan knuse mange nationer.
Deres rigdomme skal overgives til Herren, jeres Gud,
deres skatte tilhører Kongen over hele jorden.
14Jeg ser i min ånd Jerusalems indbyggere samle sig i klynger,
for fjenderne har belejret byen.
De vil tage kongens scepter fra ham
og slå ham i ansigtet med det.
