Planurile celor răi și planurile lui Dumnezeu
1Vai de cei ce plănuiesc nelegiuire
și uneltesc răul1 Lit.: fac răul. în așternutul lor!
Chiar din zorii dimineții încep să le săvârșească,
pentru că le stă în putere.
2Poftesc ogoare, și apoi pun mâna pe ele!
Poftesc case, iar apoi și le însușesc!
Asupresc pe om și casa lui,
pe bărbat și moștenirea sa.
3De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, plănuiesc împotriva acestui clan o nenorocire
de care nu vă veți putea feri cefele!
Și nu veți mai umbla plini de înfumurare,
căci vor fi vremuri grele.
4În ziua aceea, se va rosti o pildă pe seama voastră
și se va face o cântare de jale, care va zice:
«Suntem ruinați de tot!
El înstrăinează proprietatea poporului meu!
Vai cum o înlătură de la mine!
Ogoarele noastre le împarte trădătorilor4 Asirienii (vezi Is. 33:1); sau cuceritorilor; sau răzvrătiților, apostaților.!»“
5De aceea nu vei mai avea pe nimeni
care să întindă prin sorți,
în adunarea Domnului, funia de măsurat.
Falșii profeți
6„Nu mai predicați!“, vor predica ei atunci.
„Să nu mai predice aceste lucruri!
Ocările nu ne vor copleși!“
7Dar ce ar trebui să se spună, Casă a lui Iacov?7 Sau: Aceasta ar trebui să spună Casa lui Iacov?
„Se mânie chiar atât de ușor Duhul Domnului?
Acesta este felul Lui de a lucra?“
„Oare nu fac bine cuvintele Mele
celui ce umblă cu dreptate?7 Sau, cf. LXX: de a lucra? / Oare nu fac bine cuvintele Lui / celui ce umblă cu dreptate? În v. 7 avem fie cuvintele falșilor profeți, care pun niște întrebări retorice, fie cuvintele lui Mica, împotriva acestora.
8De curând, poporul Meu
s‑a ridicat ca un dușman.8 Sau: V‑ați ridicat ca un dușman / împotriva poporului Meu.
Ați smuls mantaua
de peste haină8 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau Ați smuls mantaua celor pașnici.,
de la cei ce trec în siguranță,
cei ce se întorc de la război8 Sau: celor ce nu se gândesc de război, fie în ideea că sunt pașnici (vezi nota precedentă), fie în ideea că au certitudinea că războiul a trecut..
9Voi le alungați pe femeile poporului Meu
din casele lor plăcute
și luați de la copiii lor
pentru totdeauna măreția Mea.
10Ridicați‑vă și plecați,
căci acesta nu mai este locul vostru de odihnă10 Vezi Deut. 12:9; Is. 28:12..
Pentru că a devenit necurat,
el va fi distrus, iar distrugerea va fi cumplită!
11Dacă un mincinos și un înșelător ar veni și ar spune:
«Îți voi predica despre vin și despre băuturi tari!»11 Sau: Îți voi promite vin și băuturi tari.,
acela ar fi considerat drept predicatorul acestui popor!
Promisiunea restaurării
12Cu siguranță te voi strânge în întregime, Iacov!
Cu siguranță voi aduna rămășița lui Israel!
Îi voi pune laolaltă ca pe niște oi în țarc,
ca pe o turmă în pășunea ei;
locul acela va mișuna de oameni.
13Cel ce deschide calea se va sui înaintea lor;
ei vor pătrunde, vor intra pe poartă și vor ieși.
Împăratul lor va trece înaintea lor,
și Domnul va fi în fruntea lor.“
El castigo a los ricos opresores
1¡Ay de los que solo piensan en el mal,
y aun acostados hacen planes malvados!
En cuanto amanece, los llevan a cabo
porque tienen el poder en sus manos.
2Codician campos, y se apropian de ellos;
casas, y de ellas se adueñan.
Oprimen al varón y a su familia,
al hombre y a su propiedad.
3Por tanto, así dice el Señor:
«Ahora soy yo el que piensa
traer sobre ellos una desgracia,
de la que no podrán escapar.
Ya no andarán erguidos,
porque ha llegado la hora de su desgracia.
4En aquel día se les hará burla,
y se les cantará este lamento:
“¡Estamos perdidos!
Se están repartiendo los campos de mi pueblo.
¡Cómo me los arrebatan!
Nuestra tierra se la reparten los traidores”».
5Por eso no tendrán en la asamblea del Señor
a nadie que reparta la tierra.
Falsos profetas
6Estos profetas me dicen:
«¡Deja ya de profetizarnos!
¡No nos vengas con que el oprobio nos alcanzará!»
7Los descendientes de Jacob declaran:
«¿Acaso ha perdido el Señor la paciencia?
¿Es esta su manera de actuar?
¿Acaso no hacen bien sus palabras?
¿Acaso no caminamos con el Justo?»
8Ayer vosotros erais mi pueblo,
pero hoy os habéis vuelto mis enemigos.
A los que pasan confiados,
a los que vuelven de la guerra,
los despojáis de su manto.
9A las mujeres de mi pueblo
las echáis de sus preciadas casas,
y a sus niños los despojáis para siempre
del honor que les di.
10¡Levantaos! ¡Poneos en marcha,
que este no es un lugar de reposo!
¡Está contaminado,
destruido sin remedio!
11Si, con la intención de mentiros,
llega algún embustero y os dice:
«Yo os anuncio vino y cerveza»,
este pueblo lo verá como un profeta.
Promesa de liberación
12Te aseguro, Jacob,
que yo reuniré a todo tu pueblo.
Te aseguro, Israel,
que yo juntaré a tu remanente.
Los congregaré como a rebaño en el aprisco,
como a ovejas que, en medio del pastizal,
balan huyendo de la gente.
13El que abre brecha marchará al frente,
y también ellos se abrirán camino;
atravesarán la puerta y se irán,
mientras su rey avanza al frente,
mientras el Señor va a la cabeza.
