Nouă Traducere În Limba Română

Mica 1:1-16

1Cuvântul Domnului, care a venit la Mica din Moreșet, în zilele lui Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda1 Mica a fost contemporan cu profeții Isaia și Osea (vezi primul verset din fiecare carte). – ce a văzut el cu privire la Samaria și la Ierusalim:

2Ascultați, toate popoarele!

Să ia aminte pământul și tot ce este pe el!

Stăpânul Domn să fie martor împotriva voastră,

Stăpânul – din Templul Său cel sfânt2 Probabil cu referire la cer; vezi v. 3.!

Judecată împotriva Samariei și a Ierusalimului

3Iată, Domnul iese din Lăcașul Lui;

El coboară și pășește pe înălțimile pământului!

4Munții se topesc sub El

și văile se despică

precum ceara înaintea focului

și ca apele care țâșnesc printre versanți.

5Toate acestea sunt din cauza fărădelegii lui Iacov,

din cauza păcatelor Casei lui Israel!

Care este fărădelegea lui Iacov?

Oare nu Samaria?

Care sunt înălțimile5 Vezi 2 Cron. 28:25; sau, cf. LXX: păcatul. Iudeei?

Oare nu Ierusalimul?

6„Voi preface Samaria într‑un morman de pietre pe câmp,

în plantații pentru viță.

Îi voi prăvăli în vale pietrele

și‑i voi dezveli temeliile.

7Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate,

tot câștigul ei va fi ars în foc

și pe toți idolii ei îi voi lăsa pradă pustiirii;

căci din plată de prostituată i‑a adunat

și în plată de prostituată se vor preface.“

Plânset și tânguire

8Din cauza aceasta voi jeli și voi geme,

voi umbla desculț și gol,

voi scoate strigăte precum șacalii

și voi boci ca struții.

9Căci rana ei este de nevindecat;

ea s‑a întins până în Iuda,

a ajuns până la poarta poporului meu,

până la Ierusalim.

10Nu spuneți în Gat10 Gat sună asemănător cu termenul ebraic pentru a da de știre.,

nu plângeți deloc!

Tăvăliți‑vă în țărână,

la Bet‑Leafra10 Bet‑Leafra înseamnă Casa țărânei.!

11Treci, locuitoare a Șafirului11 Șafir înseamnă plăcut(ă).,

goală și plină de rușine!

Locuitoarea Țaananului11 Țaanan sună asemănător cu termenul ebraic pentru a ieși.

nu îndrăznește să iasă!

Bet‑Ețelul este în jale;

sprijinul lui a fost luat de la voi!11 Bet‑Ețel înseamnă Casa apropiată (vecină).

12Locuitoarea Marotului12 Marot înseamnă Cele amare. tânjește

după vremuri mai bune,

căci a coborât nenorocirea din partea Domnului

până la poarta Ierusalimului.

13Înhamă‑ți caii la carul de luptă,

locuitoare a Lachișului13 Lachiș sună asemănător cu termenul ebraic pentru caii folosiți la atelaj.!

Tu ai fost cea dintâi pricină de păcătuire

pentru fiica Sionului,

căci în tine au fost găsite

fărădelegile lui Israel.

14De aceea vei da daruri de despărțire14 Sau: zestre, pe care tatăl o dăruia fetei când aceasta părăsea casa părintească.

lui Moreșet‑Gat!

Casele din Aczib vor fi o amăgire14 Aczib sună asemănător cu termenul ebraic pentru amăgire.

pentru regii lui Israel!

15Voi aduce un stăpânitor împotriva ta,

locuitor din Mareșa!15 Mareșa sună asemănător cu termenul ebraic pentru stăpânitor.

Slava lui Israel

va veni la Adulam.

16Rade‑te și tunde‑te

din cauza fiilor tăi, care erau bucuria ta;

lărgește‑ți pleșuvia precum vulturul,

căci vor pleca de la tine în captivitate!

O Livro

Miqueias 1:1-16

1Estas são as mensagens que, da parte do Senhor, foram comunicadas a Miqueias, o morastita, durante os reinados de Jotão, Acaz e Ezequias, reis de Judá. Estas palavras dirigem-se a Samaria e a Judá. Miqueias recebeu-as na forma de visões.

Julgamento contra Samaria e Judá

2Prestem atenção! Que todos os povos do mundo ouçam! O Senhor Deus no seu santo templo tem acusações contra vocês!

3O Senhor está a chegar! Está a deixar o seu trono no céu e vem até à Terra, andando no cimo dos montes. 4Estes derretem-se sob os seus pés e escorrem em direção aos vales, como cera ante o fogo, como água jorrando duma encosta.

5Por que razão está isto a acontecer? Por causa dos pecados de Jacob e de Israel. Qual é o pecado de Jacob? Porventura não é Samaria? Qual é o altar idólatra de Judá? Não será Jerusalém?

6“Por isso, farei da cidade de Samaria um montão de ruínas. Será transformada num campo aberto; as suas ruas serão lavradas para se plantarem vinhas. Eu deitarei abaixo as muralhas, deixando os alicerces a descoberto; os blocos de pedra dessas construções rolarão até aos vales em baixo. 7Todas as imagens esculpidas que ali havia serão feitas em mil pedaços; os templos da idolatria, belamente decorados, erguidos com o dinheiro pago a prostitutas, também em templos de prostituição se tornarão.”

O lamento de Miqueias

8Por isso, levanto este lamento que é semelhante ao uivo dum chacal, ao grito duma coruja do deserto, atravessando as areias dum deserto de noite. Andarei despido e descalço, na tristeza e na vergonha. 9Porque a ferida do meu povo é demasiado profunda para se curar; estendeu-se por Judá; chegou até à porta de Jerusalém. 10Não o declarem em Gate! Não chorem! Em Bete-Le-Afra revolve-te no pó com angústia e vergonha. 11Ali vão os moradores de Safir, levados como escravos, desamparados, nus, envergonhados. O povo de Zaanãa nem ousa sequer mostrar-se fora das suas muralhas. Os alicerces de Bete-Ezel foram descobertos e desapareceram; eram os únicos fundamentos sobre os quais se mantinha. 12O povo de Marote em vão esperou por melhores dias; mas é só a amargura que os espera, enquanto o Senhor se mantiver contra Jerusalém.

13Depressa! Preparem já os vossos carros mais rápidos e fujam neles, ó povo de Laquis! Porque vocês foram os primeiros, de todas as cidades de Sião, a seguir Israel no seu pecado de idolatria. Todas as outras cidades do sul foram depois atrás do vosso exemplo.

14Por isso, darás presentes de despedida a Moresete de Gate; não há esperança de salvação para eles. A cidade de Aczibe enganou os reis de Israel, pois prometeu uma ajuda que não pode dar. 15Vocês, gente de Maressa, tornar-se-ão um prémio para aqueles que vos tomarem. Aquele que é a glória de Israel virá até Adulão.

16Chorem, chorem pelas vossas criancinhas! Rapem os cabelos até ficarem calvos como a águia! Rapem as vossas cabeças em sinal de pesar, porque os vossos filhos foram levados para o exílio!