Nouă Traducere În Limba Română

Mica 1

1Cuvântul Domnului, care a venit la Mica din Moreşet, pe vremea lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia, regii lui Iuda[a] – ce a văzut el cu privire la Samaria şi la Ierusalim:

„Ascultaţi, toate popoarele!
    Să ia aminte pământul şi tot ce este pe el!
Stăpânul Domn să fie martor împotriva voastră,
    Stăpânul – din templul Lui cel sfânt[b]!

Judecată împotriva Samariei şi a Ierusalimului

Iată, Domnul iese din Lăcaşul Lui;
    El coboară şi păşeşte pe înălţimile pământului!
Munţii se topesc sub El
    şi văile se despică
ca ceara înaintea focului
    şi ca apele care ţâşnesc printre versanţi.
Toate acestea, din pricina nelegiuirii lui Iacov,
    din pricina păcatelor casei lui Israel!
Care este nelegiuirea lui Iacov?
    Oare nu Samaria?
Care sunt înălţimile[c] Iudeii?
    Oare nu Ierusalimul?

De aceea voi preface Samaria într-un morman de ruine
    şi într-un loc de plantat vie.
Îi voi prăvăli în vale pietrele
    şi-i voi dezveli temeliile.
Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate,
    tot câştigul ei va fi ars în foc
        şi pe toţi idolii ei îi voi lăsa pradă pustiirii;
pentru că a adunat toate acestea din câştigul de prostituată,
    în plată de prostituată se vor preface.

Plânset şi tânguire

Din pricina aceasta voi plânge şi mă voi tângui,
    voi umbla desculţ şi gol,
voi scoate strigăte precum şacalii
    şi voi jeli ca puii de struţ.
Căci rana[d] ei este de nevindecat;
    ea s-a întins până în Iuda,
a ajuns până la poarta poporului meu,
    până la Ierusalim.
10 Nu daţi de ştire în Gat[e],
    nu plângeţi deloc[f]!
Tăvăliţi-vă în ţărână,
    la Bet-Leafra[g]!
11 Treci, locuitoare a Şafirului[h],
    goală şi plină de ruşine!
Locuitoarea Ţaananului[i]
    nu îndrăzneşte să iasă!
Bet-Eţelul este în jale;
    sprijinul lui a fost luat de la voi![j]
12 Locuitoarea Marotului[k] tânjeşte
    după vremuri mai bune,
căci s-a coborât nenorocirea din partea Domnului
    până la poarta Ierusalimului.
13 Înhamă-ţi caii la carul de luptă,
    locuitoare a Lachişului[l]!
Tu ai fost cea dintâi pricină de păcătuire
    pentru fiica Sionului,
căci în tine au fost găsite
    nelegiuirile lui Israel.
14 De aceea vei da daruri de despărţire[m]
    lui Moreşet-Gat!
Casele din Aczib vor fi o amăgire[n]
    pentru regii lui Israel!
15 Voi aduce un stăpânitor împotriva ta,
    locuitor din Mareşa![o]
Slava lui Israel
    va veni la Adulam.
16 Rade-te şi tunde-te
    din pricina fiilor tăi, care erau bucuria ta;
lărgeşte-ţi pleşuvia precum vulturul,
    căci vor pleca de la tine în captivitate!“

Notas al pie

  1. Mica 1:1 Mica a fost contemporan cu profeţii Isaia şi Osea (vezi primul verset din fiecare carte)
  2. Mica 1:2 Probabil cu referire la cer; vezi v. 3
  3. Mica 1:5 Vezi 2 Cron. 28:25; sau, cf. LXX: păcatul
  4. Mica 1:9 LXX, Siriacă, VUL; TM: rănile
  5. Mica 1:10 Gat sună asemănător cu termenul ebraic pentru a da de ştire
  6. Mica 1:10 TM; LXX: nu plângeţi în Acco. În Acco sună asemănător cu termenul ebraic pentru a plânge
  7. Mica 1:10 Bet-Leafra înseamnă Casa prafului
  8. Mica 1:11 Şafir înseamnă plăcut(ă)
  9. Mica 1:11 Ţaanan sună asemănător cu termenul ebraic pentru a ieşi
  10. Mica 1:11 Bet-Eţel înseamnă Casa apropiată (vecină)
  11. Mica 1:12 Marot înseamnă Cele amare
  12. Mica 1:13 Lachiş sună asemănător cu termenul ebraic pentru caii folosiţi la atelaj
  13. Mica 1:14 Sau: zestre, pe care tatăl o dăruia fetei când aceasta părăsea casa părintească
  14. Mica 1:14 Aczib sună asemănător cu termenul ebraic pentru amăgire
  15. Mica 1:15 Mareşa sună asemănător cu termenul ebraic pentru stăpânitor

The Message

Micah 1

1God’s Message as it came to Micah of Moresheth. It came during the reigns of Jotham, Ahaz, and Hezekiah, kings of Judah. It had to do with what was going on in Samaria and Jerusalem.

God Takes the Witness Stand

Listen, people—all of you.
    Listen, earth, and everyone in it:
The Master, God, takes the witness stand against you,
    the Master from his Holy Temple.

3-5 Look, here he comes! God, from his place!
    He comes down and strides across mountains and hills.
Mountains sink under his feet,
    valleys split apart;
The rock mountains crumble into gravel,
    the river valleys leak like sieves.
All this because of Jacob’s sin,
    because Israel’s family did wrong.
You ask, “So what is Jacob’s sin?”
    Just look at Samaria—isn’t it obvious?
And all the sex-and-religion shrines in Judah—
    isn’t Jerusalem responsible?

6-7 “I’m turning Samaria into a heap of rubble,
    a vacant lot littered with garbage.
I’ll dump the stones from her buildings in the valley
    and leave her abandoned foundations exposed.
All her carved and cast gods and goddesses
    will be sold for stove wood and scrap metal,
All her sacred fertility groves
    burned to the ground,
All the sticks and stones she worshiped as gods,
    destroyed.
These were her earnings from her life as a whore.
    This is what happens to the fees of a whore.”

8-9 This is why I lament and mourn.
    This is why I go around in rags and barefoot.
This is why I howl like a pack of coyotes,
    and moan like a mournful owl in the night.
God has inflicted punishing wounds;
    Judah has been wounded with no healing in sight.
Judgment has marched through the city gates.
    Jerusalem must face the charges.

10-16 Don’t gossip about this in Telltown.
    Don’t waste your tears.
In Dustville,
    roll in the dust.
In Alarmtown,
    the alarm is sounded.
The citizens of Exitburgh
    will never get out alive.
Lament, Last-Stand City:
    There’s nothing in you left standing.
The villagers of Bittertown
    wait in vain for sweet peace.
Harsh judgment has come from God
    and entered Peace City.
All you who live in Chariotville,
    get in your chariots for flight.
You led the daughter of Zion
    into trusting not God but chariots.
Similar sins in Israel
    also got their start in you.
Go ahead and give your good-bye gifts
    to Good-byeville.
Miragetown beckoned
    but disappointed Israel’s kings.
Inheritance City
    has lost its inheritance.
Glorytown
    has seen its last of glory.
Shave your heads in mourning
    over the loss of your precious towns.
Go bald as a goose egg—they’ve gone
    into exile and aren’t coming back.