1Cuvântul Domnului, care a venit la Mica din Moreșet, în zilele lui Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda1 Mica a fost contemporan cu profeții Isaia și Osea (vezi primul verset din fiecare carte). – ce a văzut el cu privire la Samaria și la Ierusalim:
2Ascultați, toate popoarele!
Să ia aminte pământul și tot ce este pe el!
Stăpânul Domn să fie martor împotriva voastră,
Stăpânul – din Templul Său cel sfânt2 Probabil cu referire la cer; vezi v. 3.!
Judecată împotriva Samariei și a Ierusalimului
3Iată, Domnul iese din Lăcașul Lui;
El coboară și pășește pe înălțimile pământului!
4Munții se topesc sub El
și văile se despică
precum ceara înaintea focului
și ca apele care țâșnesc printre versanți.
5Toate acestea sunt din cauza fărădelegii lui Iacov,
din cauza păcatelor Casei lui Israel!
Care este fărădelegea lui Iacov?
Oare nu Samaria?
Care sunt înălțimile5 Vezi 2 Cron. 28:25; sau, cf. LXX: păcatul. Iudeei?
Oare nu Ierusalimul?
6„Voi preface Samaria într‑un morman de pietre pe câmp,
în plantații pentru viță.
Îi voi prăvăli în vale pietrele
și‑i voi dezveli temeliile.
7Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate,
tot câștigul ei va fi ars în foc
și pe toți idolii ei îi voi lăsa pradă pustiirii;
căci din plată de prostituată i‑a adunat
și în plată de prostituată se vor preface.“
Plânset și tânguire
8Din cauza aceasta voi jeli și voi geme,
voi umbla desculț și gol,
voi scoate strigăte precum șacalii
și voi boci ca struții.
9Căci rana ei este de nevindecat;
ea s‑a întins până în Iuda,
a ajuns până la poarta poporului meu,
până la Ierusalim.
10Nu spuneți în Gat10 Gat sună asemănător cu termenul ebraic pentru a da de știre.,
nu plângeți deloc!
Tăvăliți‑vă în țărână,
la Bet‑Leafra10 Bet‑Leafra înseamnă Casa țărânei.!
11Treci, locuitoare a Șafirului11 Șafir înseamnă plăcut(ă).,
goală și plină de rușine!
Locuitoarea Țaananului11 Țaanan sună asemănător cu termenul ebraic pentru a ieși.
nu îndrăznește să iasă!
Bet‑Ețelul este în jale;
sprijinul lui a fost luat de la voi!11 Bet‑Ețel înseamnă Casa apropiată (vecină).
12Locuitoarea Marotului12 Marot înseamnă Cele amare. tânjește
după vremuri mai bune,
căci a coborât nenorocirea din partea Domnului
până la poarta Ierusalimului.
13Înhamă‑ți caii la carul de luptă,
locuitoare a Lachișului13 Lachiș sună asemănător cu termenul ebraic pentru caii folosiți la atelaj.!
Tu ai fost cea dintâi pricină de păcătuire
pentru fiica Sionului,
căci în tine au fost găsite
fărădelegile lui Israel.
14De aceea vei da daruri de despărțire14 Sau: zestre, pe care tatăl o dăruia fetei când aceasta părăsea casa părintească.
lui Moreșet‑Gat!
Casele din Aczib vor fi o amăgire14 Aczib sună asemănător cu termenul ebraic pentru amăgire.
pentru regii lui Israel!
15Voi aduce un stăpânitor împotriva ta,
locuitor din Mareșa!15 Mareșa sună asemănător cu termenul ebraic pentru stăpânitor.
Slava lui Israel
va veni la Adulam.
16Rade‑te și tunde‑te
din cauza fiilor tăi, care erau bucuria ta;
lărgește‑ți pleșuvia precum vulturul,
căci vor pleca de la tine în captivitate!
1Mika fra byen Moreshet modtog en række profetiske budskaber fra Herren på den tid, hvor henholdsvis Jotam, Ahaz og Hizkija regerede i Juda. Gud viste ham, hvad der skulle ske med Samaria og Jerusalem.
Dom over Nordriget og Sydriget
2Hør godt efter, alle folkeslag.
Lyt til mig, alle jordens beboere.
Herren, den Almægtige, dømmer sit folk,
tordner mod dem fra sin trone i Himlen.
3Han forlader sin himmelske bolig,
træder ned på bjergenes tinder.
4De smelter som voks under hans vrede,
som ved en syndflod skylles højene væk.
5For Israels folk har vendt sig fra Herren,
Judas folk har syndet mod deres Gud.
Hvem gik forrest i Israels frafald?
Var det ikke Samaria?
Hvem førte an i Judas afgudsdyrkelse?
Var det ikke Jerusalem?
6Derfor bliver Samaria til en ruinhob,
et sted, hvor der plantes vinstokke.
Herren smider husenes sten ned i dalen,
så fundamenterne ligger blottede tilbage.
7Alle stenstøtter skal smadres,
alle afgudsbilleder brændes.
De afskyelige afguder
skal blive til affald.
Byens rigdom kom fra gaver til dens afguder,
nu bliver rigdommen givet til andre folks guder.
8Derfor vil jeg sørge og klage,
gå barfodet omkring uden kjortel.
Jeg vil hyle som en sjakal
og skrige som en struds.
9For Samaria er dødeligt såret,
og Juda vil få samme skæbne.
Ulykken banker på mit eget folks port,
snart når den frem til Jerusalem.
10Fortæl det ikke til filistrene i Gat,
vis dem ikke jeres sorg.
Kast støv på hovedet,
Bet-Leafras borgere.1,10 At kaste støv eller aske i hovedet på sig selv var et tegn på dyb sorg. Navnene på de ti byer danner ordspil. Bet-Leafra betyder „støvets hus”. Sandsynligvis er der tale om fem byer nord for Jerusalem i v. 10-12 og fem byer syd for i v. 13-15. Tallet 10 betyder herredømme eller kongerige, og det antyder, at Judas kongedømme snart er forbi.
11Shafirs folk bliver ydmyget,
i laser bliver de ført i eksil.
Za’anan bliver belejret,
så ingen kan komme ud.
Bet-Etzel er klædt i sorg,
for ulykken standsede ikke der.
12Marots indbyggere håber på det bedste,
men det er forgæves.
Herrens straf er på vej,
den nærmer sig Jerusalems port.
13Spænd hestene for vognen og flygt,
I folk fra Lakish.
Det var jer, der indførte Israels afguder,
og derved førte I Jerusalem til fald.
14Tag afsked med Moreshet-Gat,
for den bliver overtaget af nye ejere.
Akzib har intet haft af værdi,
som Judas1,14 Ordret: „Israels konger”, men der tænkes sandsynligvis på den del af Israel, som normalt kaldes Juda. konger kunne bruge.
15Maresha bliver erobret af fjenden,
Judas ledere søger tilflugt i Adullams hule.
16Judas land, græd over dine indbyggere,
klip dig skaldet som en grib,
for de bliver taget fra dig
og ført bort som fanger.
